Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted on Apr 30, 2012 in Politic | 12 comments

Din nou despre insolvente

Dupa cum va marturiseam intr-o postare mai veche, preocuparile mele profesionale ma fac sa urmaresc cu atentie evolutia insolventelor si, in mod particular, a reorganizarilor judiciare – un indicator de multe ori mult mai exact decat multe alte cifre statistice oficiale in ceea ce priveste starea reala in care se gaseste economia.

Iar stirile sunt de-a dreptul ingrijoratoare. Per total, in Romania, de la inceputul anului si pana acum au intrat in insolventa peste 30.000 de firme, trendul fiind acela de majorare substantiala fata de 2011. Un exemplu edificator in acest sens este cel al judetului Bistrita-Nasaud, unde, in trimestrul I, numarul firmelor care au fost dizolvate si al societatilor intrate in insolventa s-a dublat fata de anul trecut.

Veti spune poate ca niciodata criteriul cantitativ nu este suficient pentru a-ti forma un tablou complet asupra unui fenomen. Nimic mai adevarat. De altminteri, asa cum spuneam si intr-o emisiune recenta la The Money Channel, cred ca firmele „fantoma”, care isi planifica insolventa, pentru a „pacali” creditorii si a nu plati datoriile legale, nu au ce cauta pe piata. Numai ca, din nefericire, probleme nu au doar asemenea agenti economici neseriosi, ci si companii care pana mai ieri aveau un bun renume si care au mii de angajati.

Acest numar tot mai ridicat de insolvente demonstreaza ca economia nu o duce deloc bine. Iar asta, bineinteles, adauga o greutate suplimentara la greaua mostenire careia va trebui sa-i faca fata guvernul Victor Ponta.

Fara a pretinde ca sunt vreun specialist in economie, experienta mea profesionala ma indreptateste sa cred ca parte din rezolvare este legata de un Cod al Insolventei, care sa instituie obligativitatea finantarii in perioada de reorganizare in paralel cu o protectie sporita a liniilor de credit acordate in perioada de reorganizare. De asemenea transferarea spre solutionare a cererilor de insolventa in competenta unor instante specializate, capabile sa asigure celeritatea si  sa discearna intre companiile serioase, care merita sansa sa-si depaseasca problemele financiare si impostori este o alta masura care poate ajuta la cresterea numarului de reogranizari judiciare si la asanarea mediului de afaceri.

12 Comments

  1. Pe timpul lui Ceausescu se putea citi in Scanteia ca Japonia este aproape de faliment din cauza sutelor de mii de firme care dadeau faliment anual.O afacere care nu merge trebuie falimentata repede pentru ca sa isi schimbe, eventual, proprietarul.
    ( In privinta falimentarii provocate aveti,desigur , dreptate).

    • @tibi
      Japonia are o datorie publica de vreo 235% din PIB. Insa Japonia e una din acele cateva tari care – dupa cum arata Stiglitz – realizeaza aproape toate exporturile de pe planeta, in timp ce restul lumii, inclusiv SUA, risca sa se scufunde datorita deficitelor comerciale masive.
      A avut sau n-a avut dreptate Scanteia? :D

      • “”Japonia are o datorie publica de vreo 235% din PIB.””
        Datoria publica este “direct” legata de numarul de falimente?

        • @tibi
          Poate ca intrebarea ar fi sunat mai bine pusa invers: numarul de falimente este direct proportional cu marimea datoriei publice?

          Nu cred… Se traieste bine pe datorie, fara probleme, daca, si subliniez aspectul, este cu putinta lucrul asta. Mai exact spus: daca ti se permite si/sau iti poti permite lucrul (de ce nu luxul!?) asta. Spre exemplu, poti avea un deficit bugetar de 14% – daca poti sa-l finantezi, atunci e Ok! Partea cea mai proasta, cea care poate determina falimente si inrautatirea conditiilor de viata ale populatiei, este atunci cand trebuie s-o platesti. Gandeste-te ce inseamna, spre exemplu, sa reduci o datorie publica de 80-90% din PIB la 60% din PIB. Sau sa reduci un deficit bugetar de la, sa zicem, 10% la 3% din PIB!
          Chestiunea e alta: Japonia are datoria pe care o are, dar este printre acele cateva tari care realizeaza aproape toate exporturile de pe planeta! Deci nu are un deficit comercial…
          De asta am si raspuns la inceput: nu cred…

        • Dupa parerea mea, ar trebui meditat mult mai serios la ce spune Stiglitz. Din cate am inteles eu, pe scurt, Stiglitz spune in felul urmator: unele tari au deficit, altele au surplus (excedent). Intr-o asemenea situatie economia globala nu e in echilibru. Or, e mult mai greu (si mai rau!) ca tarile care au deficit sa-si micsoreze deficitul, decat cele care au excedent sa mai goleasca din acest surplus, pana ce se realizeaza echilibru. Pentru ca reducerea drastica a deficitului bugetar are ca efect diminuarea consumului si asa diminuat de criza. Or, acest lucru nu poate insemna decat adancirea sau continuarea recesiunii. Spre exemplu, s-a spus foarte de curand ca Romania a reintrat in recesiune. La fel sta si situatia din Spania – a intrat din nou in recesiune. De unde se vede ca politicile de austeritate bugetara nu pot rezolva problema crizei. Evident, aceasta austeritate bugetara aplicata, iata, in Europa determina pierderi pe care companiile le suporta cu greu. Rezultatul este ca scad investiile si creste numarul de falimente, iar somajul tinde sa ajunga la cote inacceptabile din punct de vedere politic.

          • “…politicile de austeritate bugetara nu pot rezolva problema crizei.”

            Germania are o politica de relativa austeritate (fata de alte tari) dintotdeauna.
            Austeritatea este sanatoasa si obligatorie pe termen lung.

  2. Şi acest Cod este deja realizat sau este în curs de redactare…?

  3. D-na Birchall, nici nu ma mira, dat fiind contextul economic actual. Sunt si firme mari care au pierderi foarte mari, spre exemplu ArcelorMittal:
    http://www.gandul.info/financiar/arcelormittal-a-avut-pierderi-de-1-mld-dolari-in-trimestrul-patru-9213436
    Fara indoiala criza economica si proastele politici care se duc pe plan european, ma refer la aceasta politica de austeritate, isi spun cuvantul.
    Daca ar fi sa ne luam dupa ce spune Tibi, schimbarea, eventual, a propretarului ar rezolva problema. Din pacate, in conditii de recesiune severa, cum e cea din zilele noastre, se poate schimba si proprietarul ca tot aia e!
    Mie mi se pare ca lumea (deci nu numai noi) n-a stiut pana acum ce inseamna faliment. Au stiut mult mai bine bunicii nostri, care au prins Marea Depresiune din anii ’29-’33. Generatiile mai tinere n-au stiut decat din carti, din cursurile de la scoala, din cartile citite sau din filme, din povestile celor mai in varsta, etc. Noi ne-am jucat, ca sa zic asa, cu falimentul, vorba lui tibi – nu merge, o falimentam, schimbam proprietarul. Sau vorba Dvs.: “firmele „fantoma”, care isi planifica insolventa, pentru a „pacali” creditorii si a nu plati datoriile legale, nu au ce cauta pe piata.”. Ca, pana la urma, se rezolva cu bine problema. Dar nu am stiut, n-am avut imaginea reala despre ce inseamna, de fapt si de drept, FALIMENTUL. Adica atunci cand orice ai face nu mai merge nimic!

  4. firma in reorganizare ,plan aprobat.
    nu am voie sa particip la licitatii;nu am voie sa accesez fonduri;nuam voie sa-fiu refinantat,dar curg dobanzile la banci cf.contractelor inrobitoare,in loc sa se restabileasca niste dobanzi in corelare cu cele reale si oficiale.Vreau sa-mi creez activitati noi care sa ma ajute sa ies din insolv.cum?daca nu pot accesa fonduri?
    Propunere:firmele aflate in insolventa sa fie scutite de TVA si de impozite pana la redresare.

    • iulia
      nu e corect ce spui tu..ceva nu e in regula cu planul tau de reorganizare. Pe intreaga perioada de insolventa dobanzile si orice alte penalitati sunt inghetate.

  5. Insolventa reprezinta lipsa fondurilor financiare pentru achitarea datoriilor de ordin comercial si fiscal ale societatii. Insolventa presupune insuficienta banilor debitorului pentru acoperirea datoriilor exigibile. Daca dupa 30 de zile de la data scadenta, debitorul nu si-a achitat datoria fata de unul sau mai multi creditori atunci va intra in stare de insolventa.

  6. Salariatii au un statul privilegiat in ceea ce priveste ordinea de plata a creantelor, ocupand locul 2 dintr-un total de 9 pozitii. Astfel, potrivit specialistilor contactati de AvocatNet.ro, creditorii salariali sunt platiti imediat dupa ce au fost acoperite toate cheltuielile rezultate din derularea procedurii de insolventa si din conservarea si administrarea bunurilor. “Drepturile banesti cuvenite salariatilor constituie creante privilegiate, urmand sa fie platite integral, inainte de a-si revendica cota-parte ceilalti creditori”, a precizat Andrei Dumitru, partener DPA. Totusi, specialistul adauga ca, in practica, este des intalnita speta in care bunurile din patrimoniul debitoarei sunt garantate in favoarea unor terti creditori, cum ar fi bancile, astfel incat aceasta categorie de creditori beneficiaza exclusiv de sumele rezultate ca urmare a valorificarii bunurilor reprezentand obiectul garantiei. „In acest caz, sansele de indestulare ale creantelor salariale sunt drastic diminuate, in cele mai multe cazuri neexistand alte mijloace de maximizare ale averii debitoarei, astfel incat sa poata fi acoperite si creantele datorate angajatilor”, subliniaza Dumitru.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Opoziția formează noul Guvern al României [3] | Teologie pentru azi - [...] Ana Birchall: „Fara a pretinde ca sunt vreun specialist in economie, experienta mea profesionala ma indreptateste sa cred ca …
  2. 1 Mai « Motanul Incaltat - [...] ne bucuram de aceasta sarbatoare intr-o zi atat de frumoasa si insorita! Like this:LikeBe the first to …
  3. Influenta proverbiala a Grupului de la Cluj « Motanul Incaltat - [...] arata ca: Português: O presidente da Romênia Ion Iliescu. (Photo credit: Wikipedia) “Fostul [...]

Comentează

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>