Un watt, doi wati si un baiat destept

Pe fondul crizei economice globale și a nesiguranței firești legate de sursele de energie, observ cu dezamăgire că guvernul continuă cu politica duplicitară. Se cere privatizarea unei bune părți a portofoliului energetic al statului în numele atragerii de investitori, asta în timp ce investitorii importanți au plecat sau se pregătesc să plece. În același timp, se continuă dezmățul pe investiții publice care n-au nicio logică. Alte țări din UE, cât timp nu se pot hotărî pe o politică energetică la nivel unitar, țin cu dinții și de ultima centrală eoliană pierdută-n câmp, în timp ce noi dorim să vindem acțiunile care dau majoritatea pe reactoare nucleare încă neterminate. Sunt curioasă care este logica economică pentru care statul vrea să renunțe la majoritatea acționariatului românesc pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, spre exemplu. Problema nu este tipul de management al furnizorilor de energie, ci ceea ce se întâmplă cu acea energie produsă la un preț, intrată în rețea la alt preț și până când îmi pornește mie lumina în casă, la suprapreț. Pe acel tranzit se pare că acționariatul nu se schimbă niciodată!