Guest Post
scris de Bibliotecaru
„Legea Educaţiei – O problemă pe care politica o reduce la bani
Există o dimensiune unică a politicii anului 2010, reducerea cheltuielilor bugetare. Politica românească are o singură idee, reducerea cheltuielilor bugetare. Toate doctrinele politice roiesc în jurul soluţiilor de scădere a cheltuielilor bugetare…
De ce nimeni nu se gândeşte să încurajeze educaţia privată în învăţământul preuniversitar? Dacă 90% din învăţământul românesc ar fi privat, şi ar fi privat la solicitarea cetăţenilor, nu ar mai fi nevoie de desfiinţarea posturilor, ele s-ar desfiinţa în mod natural prin trecerea educaţiei de la stat la particular. Desigur, întrebarea este de ce anume ar alege 90% cetăţeni români de vârstă preuniversitară să facă şcoala “la privat” şi nu “la public”? Pentru că statul ar trebui să ceară, în schimbul facilităţilor fiscale date învăţământului particular, condiţii superioare de educaţie. Atunci când condiţiile la particular vor fi net superioare celor din învăţământul public, investiţia părintelui în educaţie devine rentabilă.
Ar mai trebui încurajată constituirea şcolilor pe lângă societăţile economice care solicită forţă de muncă cu o anumită calificare. De exemplu un liceu care pregăteşte elevii pentru industria textilă şi pielăriei ar trebui să aibă partener societăţi comerciale care fac textile şi pielărie care să contribuie la formarea respectivilor elevi în vederea racolării deficitului forţei de muncă pentru aceste sectoare. Societăţile comerciale ar avea viitori muncitori calificaţi chiar la locul de muncă, elevii ar avea avantajul unui loc de muncă la terminarea liceului”.
glumesti nu?
In RO toate problemele publice se reduc la bani pt ca exista o gospodarire f proasta a resurselor, pornind de la proasta administrare a banului public si terminand cu modul inechitabil de incasare al impozitelor si taxelor. Avem nevoie sa estimam structura populatiei dupa venit si sa aplicam cote diferentiate/progresive pe fiecare strat de venit. Si bineinteles, de un TVA diferentiat si chiar negativ pt anumite produse de baza. Atunci am avea suficienti bani.
Romanii sunt needucati in privinta distributiei de resurse din propriul buzunar pt pb de interes general, neluand in considerare ca ii va costa mai mult daca incearca sa-si procure ei bunuri ce ar putea fii publice.
De ex guvernul poate gandi: „Intre avutia nationala si pretentii facem acest compromis, deci avem nevoie cam de acest buget”; apoi ar urma gandirea fiscalitatii care sa apese pe toata lumea in mod egal, adica si un amarat care traieste din ajutorul social, si un director de multinationala din Buc sa cheltuiasca acelasi procent din venit pe mancare, lucru care s-ar aranja printr-un impozit 0 pe veniturile mici, impozite mari pe venituri mari si TVA negativ(subventie) pt produsele de baza si f mare pe produsele de lux.
Acest sistem nu ar alunga investitorii, dimpotriva, strainii adora sa se plimbe pe strazi curate, bine intretinute si sigure, decat sa se gandeasca la RO doar ca la un loc de crescut capitalurile din tarile lor; daca ajung sa priveasca RO ca pe propria casa, odata cu ei le adoptam si capitalul 😉
Ideea era ca pt a face educatie privata avem nevoie de o estimare corecta si realista a fondurilor pe care suntem dispusi sa le alocam; presupun ca educatia privata la care te referi se face pe banii statului si nu ai beneficiarilor(copii/familii..)