Guest Post – Reforma penitenciarelor
scris de Trahanache
Jan 05 at 08:00
„Personal vreau sa dezbat un subiect de multe ori ocolit dar extrem de important pentru societatea romineasca. In momentul de fata penitenciarul in rominia inseamna un cos de gunoi. De aceea se si numest astfel Penitenciar, Puscarie, Inchisoare, un loc unde cei care au gresit societatii sunt izolati de societate pentru a fi pedepsiti.
Era un banc (foarte amuzant dealtfel) in care Basescu ii zice lui Pogea sa transfere 2 miliarde la penitenciare iar Pogea ii zice ca el nu are bani nici de educatie.
“Mai Pogea tu crezi ca daca pierdem alegerile mergem la scoala?”
Si ma gindeam, oare penitenciarul nu ar trebui sa fie parte integranta din sistemul de educatie?
In state dupa cite stiu eu se numesc Corectional Facilities. Correctional, deci care corecteaza, ajusteaza, educa.
Luind la modul cel mai simplu si privind societatea ca pe un organism, infractorul este o celula care nu functioneaza cum trebuie si fiind daunatoare organismului respectiva celula este izolata de organism.
In momentul de fata celula este pusa alaturi de alte celule bolnave, unele mai grav altele mai putin, si tinute o vreme impreuna apoi reintroduse in organism in speranta ca “s-au invatat minte”.
In momentul de fata puscariile sunt adevarate centre de profesionalizare a infractorului. Statistici nu sunt disponibile insa este evident faptul ca multi recidiveaza. Foarte multi.
Exista un sistem se cheama HACCP. Analiza Pericolului si Controlul Punctelor Critice.
In puscarie se intampla urmatoarele lucruri:
1. Ruperea de societate si de regulile societatii.
2. Scoaterea muncii din activitatea zilnica a personajului.
3. Ruperea relatiilor cu societatea
4. Diminuarea capacitatii fizice si intelectuale
5. Alterarea caracterului si a educatiei civice
6. Presiune psihologica si impunerea sentimentului de inferioritate
7. Umilinta si indoctrinarea cu legea junglei
8. Reducerea drastica a sanselor de a obtine un loc de munca.
Astea cred ca sunt principalele motive pentru care cred ca un puscarias nu poate iesi un om intreg din penitenciar. In felul acesta dam cu piciorul unor oameni, si pentru o greseala din trecut ii condamnam de multe ori la o viata sub semnul criminalitatii.
In conceptia mea penitenciarul ar trebui sa fie locul prin care detinutului i se reda demnitatea. Locul prin care el este educat astfel incat sa revina in societate un om folositor societatii.
Puneti in orice puscarie un anunt ca se cauta oameni sa construiasca un drum, o casa, o biserica si este nevoie de forta de munca. Veti fi surprinsi sa vedeti ca 50% din detinuti vor aplica pentru.
Nimanui nu ii place sa piarda ani din viata stand degeaba, nimanui nu ii place sa stea intr-o patratica si sa nu faca nimic, indobitocindu-se privind peretii.
Puscariasul are nevoie de munca cum are un copil nevoie de mama sa”.
Update:
uitati si voi cum inteleg unii sa faca presa in Romania…autor: neidentificat….si mai are pretentie de agentie de stiri: Birchall: Puşcăriaşul are nevoie de muncă, cum are copilul nevoie de mama sa
Acelasi lucru scris si de site-ul inpolitics.ro , autor Razvan Gheorghe ….dar au sters postul.
Daca ati fi in locul meu ce ati face?! oare cat poti sa taci si sa accepti asemenea exemple de manipulari si lipsa de profesionalism a unora care nu au nimic in comun cu meseria de jurnalist dar care cred ca au dreptul sa scrie orice, oricand?!! in profesia mea de avocat daca dau un sfat gresit partea vatamata poate solicita daune de sute de mii daca nu milioane de euro….pe cand o responsabilizare a presei ….si la noi?! pe cand specimene care dezinformeaza in mod brutal opinia publica precum autorii celor 2 articole mentionate mai sus vor fi dati afara din aceasta profesie pe care o fac de ras??!!
🙂
http://www.inpolitics.ro/ana-birchall-art51924.aspx#
Nu e şters
Eu nu ştiu de ce vă enervaţi. Ei se discreditează.
Bibliotecaru
nu ma enervez…dar este infricosator cat de usor se manipuleaza si se dezinformeaza opinia publica…..in ce ma priveste decizia mea este foarte simpla: cei care au mizat pe tacerea mea de anul trecut (tacere provocata in mare parte de un mare sictir …recunosc) crezand ca pot sa scrie si sa spuna despre mine tot felul de mizerii si neadevaruri doar pentru ca asa vor muschii lor….vor avea mari surprize anul acesta pentru ca pur si simplu nu voi mai tacea si voi taxa fiecare neadevar spus despre mine sau familia mea…am gresit anul tacand anul trecut. Este corect sa fiu taxata pentru ceea ce fac eu dar nu pentru ceea ce vor unii (platind) sa se creada ca fac, ca sunt etc.
mai curand imbecilitate.
am scris pe tema asta o sa apara maine la mine pe blog.
In puscarii sant si persoane pe care nimik si nimeni nu le mai poate face sa dvina oameni…acesta ar fi un exemplu
http://www.acasatv.ro/emisiuni/exclusiv-imagini-socante-lucian-copilul-ucis-de-asistenta-maternala.html
Gresesc?
„Puscariasul are nevoie de munca cum are un copil nevoie de mama sa”
„MÚNCĂ, munci, s.f. 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale”
Se observa ca natura este pt om mama purtatoare din timpul vietii de dupa nastere. Daca detentia il opreste de la munca, i se taie legatura cu natura, deci practic cu mama:)
Concluzia, puscariasul are nevoie de munca asa cum are nevoie un fat de mama sa.
Trahanache, concluzia ta nu numai ca este adevarata, dar e inclusa intr-un adevar si mai mare.
O inchisoare de lux, enjoy!
Loredana, inca o data acasatv/protv dovedeste ca sunt presa de scandal. Indiferent ce face cineva, are dreptul la reabilitare. Plus ca mai exista posibilitatea ca asistenta sa fii fost bolnava psihic.
Toti putem gresi la un moment dat, faptele grave, incepand cu coruptia, darea/luarea de mita si pana la talharie, viol, crima, tortura, genocid, absolut toate trebuiesc intelese rational, astfel ne vom intlege mai bine pe noi ca societate si ca indivizi separati.
Pai decat sa ne detasam de cei care au gresit si sa-i izolam, sa ne detasam complet de ei cerandu-le moartea sau sa putrezeasca in inchisori inumane, mai bine i-am cunoaste si i-am ajuta sa treaca peste fantasmele lor interioare, sa le aratam ca nu sunt singuri si ca le suntem alaturi. Daca nu facem asta, o sa ne simtim la randul nostru izolati cand ajungem sa comitem infractiuni. Si daca avem aceasta atitudine pro-reabilitare, vom stimula si infractori cu reputatie buna sa-si recunoasca faptele de coruptie(cum ar fii si unii politicieni/oameni de afacei). Au ei curajul sa-si puna realist intrebarea „M-as autodenunta pt a-mi gasi pacea cu societatea si cu mine?!”
@ Loredana
Evident ca la puscarie nu e seminar teologic, e normal sa avem tot felul de elemente, dar trebuie reciclate. Sa stiti insa ca marea majoritate sunt persoane defavorizate. Este o diferenta intre un criminal si un hot de buzunare. Sunt anumite trepte de calificare a detinutului dupa gravitatea faptei si nivelul de risc.
Zicea un popa care lucra cu detinuti ca daca el ar fi avut aceeiasi situatie ca majoritatea celor de acolo, aproape sigur era si el dupa gratii.
@Trahanache
Da,exista oameni si oameni,ca peste tot,la fel si in inchisori…dar cred ca faptele nu trebuie sa fie trecute cu vederea caci astfel nu am face altceva decat sa incurajam delicventa nu-i asa?
Despre preotul de care vorbiti mie mi-se pare putin cam stupid caci probabil se referea la situatii grele din viata care i-au facut pe acei oameni sa ajunga la inchisoare iar daca el in acele situatii ar fi procedat la fel ca oamenii de acolo…e putin stupid caci in momente grele preotul e cel care ar trebui sa te indrume pe calea cea buna…
Daca gresesc poate de vina sunt anii…
Pai doamna draga, nu vorbeste nimeni de gratiere, ca nu am facut nimic.
Eu vorbesc de programe care sa scoata detinutul din inchisoare in lagar de munca pe sistem de voluntariat intr-un mod serios. pina acum ii mai scot la prasit si la sapat.
De ce sa nu faca ANL-uri cu forta de munca din puscarii? Detinutul invata o mmeserie, lasa ceva in urma si devine folositor societatii.
Oare in puscarie pe banii cui sta? Cum isi plateste el datoria fata de societate? Dimpotriva el devine o povara a societatii si mai mult iese mai periculos decit a intrat.
Se pot planta sute de hectare de padure anual, se pot construi drumuri, podete, sisteme de irigatie, case etc.
@loredana
Nu tb sa inspiram frica pt a descuraja delicventa. Intotdeauna cand am fost tinta vreunui tip de infractiune imediata am cautat sa comunic cu infractorul(infractor in opinia mea pe moment). De ex i-am aratat ca sunt si eu un om si l-am intrebat de ce sa ma talhareasca privindu-l in ochi. Nu cred ca am reusit sa intimidez fizic pe cineva cu 30 de cm mai inalt, insa cu siguranta l-am intimidat psihic. Si apoi am facut cunostinta si am devenit amici, evitand producerea infractiunii. Cum ar fii fost sa-l ament la randul meu cu vreo arma sau sa imi sara cineva in ajutor punandu-l la pamant?! Ar fii suferit pe moment dar n-ar fii inteles niciodata de ce n-ar trebui sa talhareasca, ci ca tb sa se razbune pe cel care l-a rapus. Acesta e un caz de tentativa de talharie la drumul mare, iata si altul de infractiune pasionala:
O fosta prietena inveninata ca am parasit-o, a vrut sa intoarca situatia in favoarea ei punand un individ de 2 ori mai lat in umeri ca mine sa ma ameninte si eventual sa ma loveasca. Prins intre el si un zid, i-am intins mana si am spus cum ma numesc, intrebandu-l si pe el de nume. S-a blocat, dupa care am inceput sa discutam si sa ne facem cunoscuti unul altuia, devenind amici.
Concluzia e ca indiferent daca victima isi rezolva singura pb sau daca infractorul ajunge la inchisoare, are neaparata nevoie de reabilitate si nu de pedeapsa. Se va pedepsi singur in momentul cand intelege cum a prejudiciat pe altii. Si daca ajunge la inchisoare victima ar tb sa se implice in procesul de rabilitare al infractorului.
PS „Rather than punishing the harm out of a criminal, rehabilitation would seek, by means of education or therapy, to bring a criminal into a more normal state of mind, or into an attitude which would be helpful to society, rather than be harmful to society.”(Wikipedia despre reabilitare)
Cazurile amintite s-au intamplat acum f mult timp dar mi-au ramas vii in minte si au devenit repere pt comportamentul necontrolat al oamenilor. Care sa fii fost cauza lor insa?! Ambele aveau sa sursa SARACIA! Nu numai saracia talharului sau a iubitei, ci cea generalza din societate. El ar fii vrut un ban de paine (nu imi cerea tot ce aveam), iar ea fusese prietena mea neavand unde sa stea in Bucuresti, iar eu locuiam singur in centru. Cata ura sa fii acumulat pe cel cu care era nevoita sa se culce in fiecare zi, ea iubind pe altul fara ca eu sa am idee?! Ar fii vrut de la o vreme sa sa fim doar prieteni buni, dar eu nu! Ori iubiti ori nu avea ce sa mai caute la mine! Acum gandesc altfel, dar cum sa-i fi cerut unui pusti iubaret de 20 de ani sa se abina si sa inteleaga ca iubita lui de 6 luni nu l-a iubit niciodata?!
Cine ere de vina?! Pt ambele cazuri de vina sunt conducatorii acestei tari care de cand se stiu ei n-au creat conditiile unui trai decent pt cetateni! Asa ca tb sa avem intelegere pt infractori!
NB Daca pt unii cititori nu are sens ura izvorata de o relatie sexuala consimtita, pt a nu naste suspiciuni ca pe blogul Anei posteaza vreun sechestrator/violator de femei, aduc ca argument un pasaj dintr-un studiu psihologic din revista „Psychology Today”:
„When the intensity and intimacy of love turns sour, hate may be generated. In these circumstances, hate serves as a channel of communication when other paths are blocked, and it functions to preserve the powerful closeness of the relationship, in which both connection and separation are impossible.” (sursa)
Si intr-adevar, apropierea nu era posibila pt ca nu ma iubea, dar nici separarea, intrucat nu ar mai fii avut unde sta.
@Ovidiu
Parerea mea este ca nu putem invinui guvernul pt sentimentele unei persoane fata de alta in povesti de iubire,ci mai degraba eu as invinui CARACTERUL persoanei in cauza.
In ce priveste postul meu de mai sus am scris ca exista oameni si oameni si in inchisori la fel ca in viata…
Poate ca atunci cand voi avea anii dvs voi gandi altfel:)Sau poate ca si dvs la 17 ani gandeati ca mine…
Cu respect,Loredana
Loredana,
Exact ca tine gandeam acum 10 ani:)
Intre timp, din fericire, atat experientele frumoase(inclusiv stiintele exacte studiate cu aplicare in cele sociale), cat si experientele urate mi-au atatat ca omul nu este rau… ci poate doar deznadajduit si speriat atunci cand face rau
Omul in esenta este bun. Ce difera este conceptul despre bine si rau si griurile intermediare. Nu exista oameni rai, doar oameni confuzi care pentru un bine imediat fac rau. Atunci cind un om rupe un gard sa se incalzeasca el face un bine pentru familia lui insa face un rau celui caruia ii apartine acest gard.
Este problema educatiei civice care le lipseste infractorilor sau care nu este inteleasa de ei.
Eu militez prin postarea mea pentru reeducarea lor prin munca.
Munca le poate reda increderea in sine, le ofera o posibilitate de a se intretine in momentul in care sunt reintrodusi in societate, ii mentine sanatosi fizic si psihic. In schimb prin munca ei isi platesc datoria fata de societate si capata referinte pentru viata in libertate.
Cand iese din puscarie cind se duce sa-si caute de munca poate spune cu convingere :”da am gresit dar mi-am platit datoria, uite ce am facut pentru a plati” Si asta conteaza foarte mult pentru psihicul lor, pentru linistea lor sufleteasca si pentru propasirea societatii rominesti pina la urma.
Este un Win-Win situation cum zic americanii adica nu pierdem nimic, dimpotriva, cistigam.
Dar cineva din ministerul justitiei trebuie sa isi miste curul de pe scaun si sa inceapa sa faca proiecte impreuna cu ministerul muncii si al educatiei, etc.
Sa va dau un exemplu din experienta personala.
Am fost timp de 2 ani (aveam 22 de ani atunci) supervizor la oun supermarchet avind sub supraveghere departamentul care se ocupa de relatii cu clientii, casierele si cei care baga in plase clientilor. Aveam sub control 22 de casiere, 14 ajutatori si 2 supervizori inferiori. Din cauza ca in tara respectiva procentul de emigranti depaseste cu mult procentul oamenilor locului guvernul a decis ca fiecare companie sa angajeze un minim din forta de munca locala. Problema este ca localnicii primesc un ajutor de la stat cam cit salariul mediu pe economie, adica el munceste, nu munceste bani are. Astfel ne-am pomenit cu 5 casiere de a locului care nu munciser in viata lor si le era indiferent pentru ca noi nu puteam sa-i dam afara si chiar daca ii dadeam guvernul ii plasa in alta parte. Am reusit insa sa-i pun la munca si dupa 6 luni erau printre cei mai prolifici. Lantul de supermarchete are 20 de magazine. Din toate magazinele doar la mine casierele localnice erau staff bun, restul lipseau, se certau, ii durea undeva de ce ii zice managerul. Astfel s-a sesizat managerul general pentru ca managerul de la resurse umane facea plingeri peste plingeri despre ei, a luat statisticile si a vazut ca la mine nu sunt probleme si i-a zis sa vina sa vada ce face managerul meu deosebit. Managerul meu de magazin a zis ca la noi sunt 12 si ca sunt probleme cu ceilalti in afara de cele 5 casiere, rationamentul lui fiind ca ar fi femei (ceea ce nu era normal deoarece femeile generau cele mai multe probleme celorlate supermarcheturi) . A venit HR-ul la mine si a stat o zi cu mine fara sa-mi spuna de ce a venit. Dupa 3 zile au dat directiva ca cele 5 casiere sa fie transferate la alte magazine. Le-a tranferat si mi-a dat staff nou. Dupa 2 saptamini de bataie de cap cind am reusit sa le orientez pe cele noi si sa le integrez in echipa, m-am trezit cu casierele vechi inapoi ele refuzind sa se mai prezinte la munca in celelalte supermarcheturi si amenintind ca vin cu reprezentanti de la ministerul muncii daca nu le lasa sa ramina la noi in magazin.
Atunci a venit managerul general si s-a rezolvat problema temporar prin desemnarea celor 2 supervizori controlati de mine la magazinele unde lucrau ei, inclusiv al unor casiere din echipa mea.
Mi-au distrus astfel echipa, mi-au transferat oameni noi, multi incompetenti, a iesit razboi si din orgoliu mi-am caautat altceva de munca si am demisionat.
Dupa 3 luni m-a sunat managerul general si m-a platit un salar intreg sa vin in ziua libera la o mare adunare de manageri sa le raspund la intrebari referitoare la activitatile mele si la cum am reusit. Ce ma socat la intilnire a fost cita prejudecata era in mintea managerilor si cat de inchisi la minte erau in privinta relatiilor interumane si pur si simplu in materie de bun simt.
In alt departament (astia care baga in raft ) erau 4 baieti. Nu faceau nimic toata ziua, stateau in camera staffului si beau cafea, fumau si vorbeau intre ei. Asupra mea se faceau presiuni sa dau stafului meu atributii mai mari ca sa ajute departamentul asta. La un moment dat s-au adus 4 frigidere care trebuiau umplute cu bauturi racoritoare si mi s-a ordonat mie si stafului meu (care nu aveau timp nici sa se duca la baie) sa facem asta. M-am dus la aia 4 si le-am spus ca am treaba cu ei. Le-am aratat ce sa faca, m-am facut ca nu am incredere in puterea lor de munca, le-am zis ce sa faca (nu cum) si traceam din ora in ora. Au terminat in 4 ore (munca asta ia cam 6 ore in mod normal) si apoi faceau poze cu telefonul mobil fericiti de infaptuirea lor mareata.Chestia a fost ca ei aveau atita elan incit (cand a venit managerul si a auzit s-a uitat pe caseta sa-i vada muncind ca nu-i venea sa creada) i-a dat scrisoare de avertisment supervizorului lor deoarece nu stie sa isi puna oamenii la munca.
Omul are nevoie de realizari, de munca, de sentimentul ca a facut ceva si ca poate face. Daca stii sa exploatezi acest sentiment rezultatele or sa vina.
McGogoo
nu este numai imbecilitate ci pur si simplu astfel de oameni iresponsabili sunt un pericol social….si unii de pe la Gardianu au preluat …..si ne mai intrebam de ce se inchide azi?!