Asumarea raspunderii pe legea educatiei

Guvernul si-a asumat raspunderea privind legea educatiei. Desi este nepermis si, cu siguranta, este sanctionabil ritmul extrem de lent, ca sa fiu politicoala in exprimare, cu care Parlamentul (in special Senatul) a inteles sa trateze aceasta lege, asumarea raspunderii Guvernului este o tampenie avand in vedere ca forma finala a legii (care, cu siguranta, este o forma mai buna decat ce avem in acest moment) a iesit ciopartita datorita multor amendamente si compromisuri care nu trebuiau acceptate (inclusiv cele impuse de UDMR spre exemplu), tocmai pentru ca exista un Pact National pe Educatie pe care toate partidele, alaturi de principalii participanti si beneficiari ai scolii romanesti, l-au semnat si acceptat. In baza acestui Pact s-a elaborat o strategie care trebuia sa fie baza legii educatiei. Ori prin mult prea multele amendamente si compromisuri acceptate strategia este abandonata iar aceasta lege nu are cap-coada, nu are o logica care sa asigure stabilitatea necesara acestui domeniu vital.

Sa nu mire pe nimeni ca vom asista in continuare la noi initiative legislative, la noi modificari ale acestei legi si la noi experimente pe copii pentru ca e la moda ca fiecare ministru care ajunge pe scaunul de ministru al educatiei trebuie sa reinventeze roata, trebuie neaparat sa fie legea lui X sau Y cand in realitate ar trebui sa fie legea scolii romanesti!

Oare trebuie sa accept mesajele pe care le primesc zilnic ca semnarea Pactului a fost un simplu, frumos dar populist gest de imagine, ca sa fie toti acolo in poza?!
Voi scrie mai mult pe acest subiect intr-un post viitor.