Rugaminte
catre toti prietenii mei de pe acest blog sa ma iertati ca in ultimile zile nu am mai scris atat de des. Maine, eu si Martyn, suntem onorati sa fim nasi de cununie unor tineri deosebiti: Gabi si George. Pe Gabi si George i-am cunoscut in 2007. Era anul cand am inceput sa predau procedura insolventei, reorganizari financiare si procedura falimentului. Evident ca aveam emotii, cu atat mai mult cu cat „am nimerit un an” in care am descoperit multi tineri valorosi cu care mi-a facut placere sa discut la orele de curs mergand pe metoda mea socratica de predare (si ma bucur de fiecare data cand primesc cate un mesaj de la ei prin care imi spun cum sunt si ce mai fac).
Gabi si George au facut parte dintr-un grup excelent de studenti (Vlad, Luminita, Olivia, Anda… sper ca nu am uitat pe nimeni!) de la care eu personal am invatat destul de multe si de care am ramas atasata. Erau impreuna atunci. Mi-au spus povestea lor. O poveste frumoasa de dragoste: sincera, curata si solida. Atunci le-am spus ca daca se vor casatori si vor dori ca noi sa le fim nasi si eu si Martyn vom fi mai mult decat onorati.
Si uite asa, timpul a trecut iar zilele acestea eu am avut o problema mai mult decat placuta: ce rochie sa port maine, in timp ce Martyn are teme sa practice cativa pasi de dans (este cat de cat ok sa ma calce pe mine pe rochie dar nu este deloc acceptabil sa strice rochia miresei!).
Asa ca rog intelegere dar absenta este motivata. Promit sa ma revansez cu fotografii. Numai bine.
Se pare ca tocmai ce am trait o experienta metafizica.
Ieri ma gandeam ca nu e drept ca orientarile mele politice ultra progresiste(anarho-comunism: libertati civile maximale,descentralizare pana la disparitia statului + piatza controlata deplin de stat/comunitate/uniune de comunitati) sa fie considerate extremiste, dar sunt, cel putin dupa parerea liderilor de opinie si a jurnalistilor. Dar de ce?! Cum putem fi „prea progresisti”?! Exista o limita sau supra-doza de progresism?!
Cei mai buni prieteni pe care i-am avut au fost exact din tabara opusa – conservatorii fascisti(libertati civile minimale + piatza cat mai libera) sau simpatizanti ai Noii Drepte din RO. Iata un articol despre relatia progresistilor libertarieni si a conservatorilor radicali in America.
Un bun prieten din Africa de Sud, sustinator al Apartheid-ului imi respecta f mult opiniile insa imi zice „it’s hard to be a communist when you’re the only one”.
Si ca sa ajung la subiectul postului, mi-a venit in minte Ana (nu ca as fi uitat-o 🙂 ) si social-democratia ei progresista si birchallismul pe care incerc sa-l patrund. Desi n-am cunoscut-o niciodata fatza-in-fatza pe Ana (astept un post in care sa anuntze ca iese in public, in tp util pt a putea ajunge si eu la eveniment 🙂 ), am realizat ca Ana a fost si dinainte sa aud de ea, prietenul meu invizibil si al amicilor mei „opozanti”. Ea a fost mereu in mijlocul nostru pt a media. Asta e filozofia Celei de-a Treia Cai si a Birchallismului(apropo de metoda socratica!!). Poate ca birchallismul va da un impuls si mentorilor tai occidentali, Ana, pt a aduce in politica soc-democrata europeana energii noi de la extremele spectrului politic dar si avand grija sa le echilibreze(si sa nu se mai intample ca la alegerile din Suedia).
Dar, sa revin la subiectul postului dp meu dv: tu si Martyn sunteti nasi la cununie, iar eu tocmai ce am fost parasit de prietena mea 🙁 by email.
Desi pare ca nu are nicio relevanta pt voi, de fapt are pt toti: ea locuieste in Vietnam si am cunoscut-o intr-o excursie in lumea comunista. Dupa cum pareau sa mearga lucrurile in VN era promitzator. Insa libertatea de expresie e tot mai ingradita. Din pacate politica VN e totalitara(libertati civile minime + piatza regulata de stat, desi atractiva pt unii investitori straini). S-a intamplat pt ca am postat asta pe wall-ul ei de facebook. Refugiatii politic nord-coreeni sunt expulzati inapoi in ghearele regimului de care au fugit, iar vietnamezilor si chinezilor le e teama sa vb despre asta si prob si sa-i ajute pe refugiati. Tb sa facem ceva! Politica ne influenteaza f mult viata dupa cum vedeti.
Ana, poti face un exercitiu de imaginatie, daca tu erai prizoniera in „Romania comunista” iar Maryn incerca sa corespondeze cu tine pe teme legate de regim?!
Va urez cununie reusita si sa va simtiti bine!
PS Mi-as dori sa ma puteti cununa si pe mine cu mandra mea dar e imposibil….sau poate nu…sper ca s-a inteles legatura postului meu cu subiectul(E VB DE BARIERELE POLITICE IN VIATA PERSONALA/RELATII/CASATORIE 🙂 ). Ne auzim cu un guestpost despre birchallisim in curand si pe mess pt a lamuri pb ideologice 🙂
Felicitari celor doi tineri insuratei, casa de piatra si toate cele bune ! iar nasilor , multa sanatate si sa mai naseasca !
Apropo de cursuri si metode de predare , in 2007 am avut parte de unul din cele mai bune cursuri cu un stil cu totul aparte, da ai ghicit ,curs cu Ana Birchall (procedura insolventei, reorganizari financiare si procedura falimentului. )
Sunteti putini D-na Ana (ca profesori) care vreti sa faceti ceva, iar de partea cealalta (Studentii)care putini va inteleg , nu ma refer la materie ci la stilul de predare, sa iti fie drag sa te duci la scoala, fie ea Sc generala , liceu , facultate.
Ce facem ?
Am tras cu ochiul la lecţiile de dans… 😀
http://www.youtube.com/watch?v=1hM0vudaZIA