De ce m-am intors in Romania

v-am povestit despre aceasta carte. 

„Noica ne spunea (…) inainte de „89: „Partea frumoasa cu Romania este ca, aici, totul e inca de facut”. E de facut ceva in toate domeniile. Sunt tineri care spun: Mergem in Romania si facem treaba!” Dar, odata intorsi, (…) urmeaza o mare dezamagire. Din punctul meu de vedere nu cei care pleaca si raman in strainatate reprezinta, „fuga creierelor”, ci cei care se intorc si sunt nefolositi. Asta e ceva criminal.” spunea Andrei Plesu.

„Romanul nu fuge de tara lui. Acum e scarbit de ea si nu mai vrea sa stea. Nu vedeti ca in generatia dumitale fug pe capete, care prinde cate o bursa engleza, franceza sau americana acolo sta. E o tragedie. As minti daca n-as marturisi ca multe lucruri ma supara aici, in tara. Ce ma inebuneste cu adevarat pana la disperare e sa constat prabusirea morala – si chiar estetica – a romanului trecut prin 50 de ani de comunism. (…) chiar de ar putea viata sa fie azi mai comoda si mai linistita la Paris decat la Bucuresti, aici imi sunt destinul si, probabil, iluzia de a fi de folos tarii” spune Neagu Djuvara.

„Asa a inceput odiseea celei mai mari aventuri din viata mea. Intoarcerea. (…) Parca am scris o compunere de clasa a patra. Ma simt inapoiat. Asa cum de fapt mi-a spus si vamesul ala de la Nadlac acum multi ani la granita: – ati hotarat sa va inapoiati. Pai, sa va trec la inapoiati. Gata, sunteti inapoiat –” spune Dan Chisu.

„Aceasta carte face parte din proiectul „Noii Pasoptisti” care isi propune sa coalizeze energiile celor care vor sa transforme Romania intr-o „tara in care chiar merita sa traiesti”. Fiecare coautor al cartii este, in felul sau, un „Pasoptist” ce contribuie la modernizarea Romaniei. Avand totul la picioare in strainatate, acesti oameni au ales totusi sa se intoarca acasa. De ce? Multi dintre ei au facut-o pentru potentialul acestei tari in care cred, pentru oportunitatile pe care ea le ofera si pentru increderea pe care o au in abilitatea noastra de a iesi cu capul sus in lume. Altii s-au intors chemati de sentimentul unei datorii morale sau din respect fata de stramosi. In fine, altii s-au intors pentru a regla conturile familiei cu lumea dinaintea epocii comuniste si pentru ca doresc sa investeasca ceva din talentul lor aici. In aceasta era a contagiunilor sociale, nu avem, cred, dreptul sa ne lasam coplesiti de epidemia de frustrare si de neputinta ce pare sa fi cuprins Romania acestui inceput de deceniu.” spune Sandra Pralong.

„M-am intors pentru ca nu am vrut sa raman acolo niciodata. Pentru ca aici este casa mea. Am avut in mana „lozul castigator”, dar am decis sa pariez pe Romania, pe puterea noastra de a schimba lucrurile. Pe uriasul potential pe care il au tinerii romani, potential care trebuie sa fie pus in valoare, aici, pentru noi toti, nu in alta parte. Stiu ca se poate, pentru ca am reusit acolo unde foarte putini reusesc. Noi decidem care este viitorul. Si tot noi facem acest viitor. Eu vad un viitor frumos. Ramane sa il vedem cu totii asa si el va deveni realitate mai repede decat credem. Cheia succesului este inca ca toti cei care gandim la fel sa fim uniti si sa nu ramanem insule izolate care pot fi anihilate mult mai simplu si mult mai usor. Nu spun ca este usor. Nu. Sunt multe obstacole, dar eu stiu ca daca toti cei care gandim la fel ne adunam, putem porni acea flacara care sa puna bazele unei societati meritocratice in Romania” spun si eu, cu umilinta dar cu gratitudine pentru ca am avut onoarea sa fiu coautorul unei carti care chiar merita cumparata (toate drepturile de autor sunt donate unor actiuni caritabile).

Daca doriti sa o cumparati se poate face si online de la editura Polirom. Multumesc, lectura placuta si astept feed-back! Ana