84 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu

Pe 31 martie 1933 se năștea, la Ploiești, Nichita Stănescu, cel mai mare poet modernist român și considerat de cei mai mulți critici – pe bună dreptate – cel mai de seamă poet al României, după Mihai Eminescu.

Spirit liber, artist liric nonconformist și un adevărat „îmblânzitor” al cuvintelor, poezia lui Nichita Stănescu impresionează prin stil, sensibilitate și profunzime. M-am îndrăgostit de poezia lui Nichita în frumoșii ani de liceu, iar recitirea poezillor lui îmi reîmprospătează de fiecare dată sufletul.

Vă invit să (re)descoperiți fascinanta poezie a marelui Nichita Stănescu, parcurgand „Ce bine că ești”, unul dintre vârfurile creației lirice semnate de marele poet.

 

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.