Ana Birchall pentru prima data la „Nasul”

Radu Moraru: Bună seara, bun găsit la Naşul, sunt Radu Moraru, teafăr, vesel, gata de acţiune. Avem de lucru. Şi e bine. Sigur că e grav că avem atât de lucru, a trebuit să ne extindem emisiunea pentru că nu făceam faţă nenorocirilor cu care ne-au copleşit conducerile acestei ţări. Şi ne-au copleşit de mult. Sigur că neavând acces la informaţii mult timp, după care a venit perioada Guvernului Călin Popescu Tăriceanu cu acces la informaţii, dar foarte dificil, trebuie să lucrezi enorm de mult ca să descoperi seară de seară alte furăciuni. Sigur că toţi oamenii politici spun, da, domne, nu e moral, dar e legal. De parcă zic ei, asta e scuză. Păi în campania electorală, e vorba de morală. Şi culmea sunt atât de idioţi unii dintre ei, încât în plină campanie electorală spun, da, domne, nu suntem noi morali, dar avem bani, nu prea ne pasă de voi şi vă cumpărăm. Ceea ce nu uitaţi, stimaţi politicieni, că aşa au crezut şi turcii, şi ruşii… aşa au crezut mulţi. N-a mers. Că şmecheria românească aia populară e mai tare decât prostia şi fudulia domnească. Nu ne mai miră, aşadar, nici obrazul gros, nici tupeul, pentru că ştim care e buba. Unii dintre ei sunt aici, iar toţi oamenii politici care nu sunt aici îşi doresc să fie aici. Adevărul, 500 miliardari 2008. O să aveţi un şoc în această seară, în jur de ora 22. Sigur. Nu mare. Trebuie să fac şi eu o dezminţire legată de un personaj din ţara asta. Şi sigur că voi desface la ora 22 fix acest document, e ţiplat, astăzi l-am primit exact aşa, nu s-a umblat în el. De asta… ei aici vor, vor să fie aici. Ca să ajungi aici îţi trebuie uneori minte, alteori noroc, alteori bani… alteori morală. Ei nu au câteodată nimic din aceste lucruri, dar vor cu orice preţ să ajungă aici. Şi sigur că unii au reuşit. Problema e că noi plătim, noi, cetăţenii. Noi contribuim cu taxe şi impozite, marea masă a românilor, mai mult decât dau toate firmele, ceea ce e important. S-a rezolvat site-ul MEF, a început să funcţioneze. Nu ştiu zilele ăstea ce firme au scos de acolo, dar noi facem verificări. De asemenea, au început cei mari să se contreze puternic, nu ştim adevăratele motive, mâine le vom desluşi, dar e bine când premierul şi preşedintele îşi dau contre, că aflăm şi noi de achiziţiile ciudate de la Poliţia Română, probabil mâine de la alte ministere… Ce mi s-a părut interesant este că premierul a reacţionat, şi astăzi a tăiat din privilegiile acestea porceşti de mari. Întrebarea, domnule premier, ca să nu ne păcăliţi, este dacă aţi tăiat şi sporurile? Că nu salariile sunt mari. Ca întotdeauna sporurile sunt uriaşe. Şi întrebarea este până mâine, să aflăm dacă ne păcăliţi sau aţi vrut să faceţi o chestiune importantă şi România să facă o economie de cel puţin 1 miliard de euro pe an. La astea sunt bune emisiunile de televiziune, când reuşesc să facă economie la bugetul de stat. Avem multe mesaje, avem şi subiecte foarte interesante în această seară. În câteva clipe, Ana Birchall, e la Naşul. Vrea să dea o mare bătălie. Şi e un moment greu pentru Ana Birchall, dacă nu va învinge, va ieşi din istorie, dacă va învinge, nu doar că va rămâne, dar cu siguranţă va avea un viitor frumos. În această seară, Ana Birchall vine la Naşul în direct. Avem apoi bănuiala că suntem făcuţi şi la contorul electric şi la contorul coşului naţional de electricitate, şi în această seară avem un fost preşedinte ANRE care ne spune cam cu cât ar trebui să fie mai ieftin curentul electric, de exemplu. De asemenea, ce mi se pare mie acum… mă sperie o frenezie sărită peste margini din partea unora…, s-a uitat de contorul de gaz, jaful de la gaze, şi de-ăla nu vorbeşte nimeni. Jaful din coşul de gaze e mai mare decât salariile. Şi mi se pare că s-a ajuns într-o diversiune. Adică fraţilor, OK cu salariile, tăiaţi tot ce se poate, dar nu uitaţi gazele… şi doi, contorul de gaze. Care e folosit ilegal în România. Încă o dată o spun premierului care acum se ocupă brusc de salarii şi de Dacii Logan care sunt dotate cu girofaruri prea scumpe pentru Poliţia Română. Domnule premier, în România contoarele sunt folosite ilegal. Am demonstrat-o, gata, ce mai vreţi? Opriţi jaful de la gaze, făcând corecţia la 0 grade. Sunteţi obligaţi din 2007 de la 1 ianuarie. De atunci ne furaţi. Deci Uniunea Europeană, alo, ne aude cineva? România şi aceşti guvernanţi nu respectă lucrul acesta. Mi se pare inadmisibil. Viitorul preşedinte al ANRE, spun colegii, nu va putea să intre în funcţie dacă nu va face acest lucru. Deci Metrologia iarăşi ne-a păcălit. Metrologia spune că aparatele sunt bune. OK, dar mai completaţi, dacă sunt folosite contoarele cu corector electronic la 0 grade, să se facă corecţia. Deci iar ne păcălesc şi iar nu fac nimic. Sunt foarte curios ce se va întâmpla zilele următoare. Pentru că vom urla. Nu ne puteţi fura cu contorul. Nu ne-aţi putut scumpi gazele, e foarte bine, dar nu ne puteţi fura cu contoarele. Probabil vom găsi măsuri clare, legale, ca să nu vă mai plătim facturile, fraţilor. E furt pe faţă cu aviz de la statul român, de la Guvernul României. Vine deci Jean Constantinescu. Apoi avem un avocat, vine cu alte dezvăluiri pentru că a urmărit emisiunile noastre şi omul a adunat multe informaţii preţioase. De asemenea, mai avem nişte surprize. Luăm o scurtă pauză.

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Am un ordin dat de MEF distrugător. Spuneam, e de lucru. Avem Top 500 miliardari cu nişte surprize interesante şi o filmare spectaculoasă. Iar la noi filmările sunt pe bune, se vede exact cine este. Avem de asemenea o avere interesantă a unui om important în România, pe care toţi vor să îl copieze. Avem în acest ordin de care vă spuneam nişte salarii impresionante. Avem informaţia dată de „Capital”, care spunea în vară: „Primii 20 de birocraţi ai ţării au câştigat peste 1,5 milioane de euro în 2007″. Avem de asemenea structura cancelariei premierului şi practic într-un fel eu ştiu de unde au copiat oamenii caracatiţa. Pentru că şi aici seamănă cu o caracatiţă, având în vedere ce bugete consumă la o ţară atât de săracă. Cancelarii, secretariate, cabinete, autorităţi, agenţii, departamente, compartimente, oficialii. Toate la rândul lor controlează ceva. Tot ce vedeţi aici în cancelaria asta, erau oameni plătiţi care să verifice ANRE-ul şi pe şefii de la ANRE. N-au făcut-o. De asemenea, mai e o acuzaţie gravă lansată asupra fostului preşedinte al ANRE, Gergely Olosz, care a demisionat, şi care mi se pare bombă. De asemenea, avem toate agenţiile şi autorităţile care sunt sub directa îndrumare a cancelariei premierului. Practic, aici sunt doi oameni care contează, e premierul, iar el are mâna dreaptă acolo pe Dorin Marian, cel despre care spun unii ziarişti că ar fi de fapt adevăratul premier al României. Dorin Marian, vă reamintesc, a condus România atunci când Emil Constantinescu era preşedinte, de fapt. Emil Constantinescu a fost învins de sistem, a ieşit la pensie… Dorin Marian a câştigat probabil, e în sistem, şi cum spun gurile rele, este adevăratul premier al României. Interesant! Asta explică de ce premierul Călin Popescu Tăriceanu are uneori nişte ezitări şi nu poate să facă exact ceea ce doreşte. O salut pe invitata noastră, Ana Birchall este la Naşul în direct. Păreţi slăbită…

Ana Birchall: Am mai slăbit, da. Evenimentele din ultima perioadă nu pot să spun că nu m-au afectat.

Radu Moraru: Mi s-a părut, pentru că aţi vorbit de armă politică… mi se pare cea mai puternică armă, murdară, jegoasă, folosită împotriva unui om pe scena politică.

Ana Birchall: Aşa e, din păcate.

Radu Moraru: Mai auzisem de o casetă care n-a fost scoasă niciodată despre un bărbat foarte important pe scena politică. Pe când dumneavoastră, deşi nu sunteţi nici liderul partidului… s-a folosit această armă şi în continuare mă mir de ce?

Ana Birchall: A fost o înscenare mizerabilă. Un atac politic de o vulgaritate extremă. Mie-mi provoacă scârbă numai când îmi aduc aminte. Şi aici m-am sfătuit şi eu cu bunul meu prieten, Antony Giddens; soţia lui, Alena, a scris o secţiune specială într-o carte de a ei, în care arată astfel de metode mafioto-comuniste folosite în vechea URSS şi în Europa de Est pentru asasinarea intelectualităţii şi pentru eliminarea unor oameni incomozi…

Radu Moraru: Aici sunt de acord. Dar m-am interesat şi eu, pe vremea lui Ceauşescu se foloseau în România, pentru a fi îndepărtaţi lideri, scandalurile acestea cu tentă sexuală, funcţionau şi în URSS, dar aş vrea să o luăm cu începutul. Pentru că eu cred că aţi avut şi un mare noroc în perioada asta. În momentul când au lansat această mizerie, scena publică s-a ocupat şi de alte subiecte, mult mai importante care priveau buzunarul cetăţeanului. Oamenii nu cred că ştiu exact cine sunteţi dumneavoastră din trecut, ce studii aveţi… pur şi simplu mulţi dintre ei au zis, cine este Ana Birchall? Fără să vă supăr.

Ana Birchall: Asta m-a surprins şi pe mine. Pentru că cel puţin din 2005… eu am fost omul proiectelor. Ştiţi că şi pe dumneavoastră v-am asaltat în această emisiune… a fost prima dată când am apărut pe scena publică…

Radu Moraru: Da, prima apariţie a fost la Naşul. Împreună cu alţi tineri care astăzi sunt Victor Ponta, Cozmin Guşă, Lavinia Şandru, Cristian Boureanu…

Ana Birchall: Şi vă asasinam cu proiecte politice, cu ideile mele despre educaţie, despre reforma educaţiei.

Radu Moraru: Să o luăm cu începutul. Aţi ajuns în Statele Unite când şi de ce?

Ana Birchall: În 1999. Am fost primul român admis simultan la cele mai bune facultăţi de drept din lume. Am ales să merg la Yale şi în 1999 am plecat acolo la masterat. Mi-am făcut masteratul până în 2000. În 2000 am fost printre cei 6 aleşi de Facultatea Yale pentru doctorat, pentru că numai 6 locuri au fost…

Radu Moraru: Deci un student eminent.

Ana Birchall: Am învăţat cu mare drag dreptul. Am avut şansa, onoarea să îl am coordonator la teza mea de doctorat pe fostul decan Dean Anthony T. Kronman… Care teză de doctorat e folosită de Banca Mondială… şi cred că o să mă luaţi şi dumneavoastră puţintel aşa ironic, privind specializarea mea. Specializarea mea este dreptul falimentului, procedura insolvenţei, reorganizări financiar-bancare, teza mea de doctorat fiind Dreptul falimentului bancar, o analiză în 8 ţări. E folosită de Banca Mondială.

Radu Moraru: Acum cred că e folosită la greu, că mulţi dau pe afară faliment. Dar până în 1999 aţi făcut politică?

Ana Birchall: Nu.

Radu Moraru: Când aţi terminat facultatea?

Ana Birchall: În 1996. Şi după aceea, eu fiind un copil venit de la ţară, am tot stat cu chirie… şi vă mărturisesc că mă cam săturasem de viaţa asta de mutat de
colo-colo…

Radu Moraru: Şi pe soţul dumneavoastră, care e cetăţean britanic, l-aţi cunoscut când?

Ana Birchall: În vara lui 1997 am lucrat la o firmă de asigurări, Omniasig. Eu eram acolo şeful departamentului juridic şi a fost o întâlnire de afaceri. Soţul meu reprezenta o companie din America, el lucra atunci pe Wall Street. Şi e adevărat că am văzut că se uita la mine, nu i-am dat nici o atenţie. Şi o lună de zile s-a ţinut de capul meu, m-a tot sunat până când…

Radu Moraru: Deci dragoste la prima vedere a fost la el.

Ana Birchall: Aşa este. Şi o lună de zile vă mărturisesc că tot suna… şi secretara mea vine într-o zi, domne, trebuie să mă duc la biserică. De ce? N-am minţit în viaţa mea atât de mult cât am minţit în luna asta. Te rog foarte mult vorbeşte cu omul acesta.

Radu Moraru: Şi când v-aţi căsătorit?

Ana Birchall: Pe 5 noiembrie 1998, dar până atunci… noi ne-am întâlnit în seara aceea, am fost la un restaurant chinezesc, care e aici aproape de dumneavoastră, acelaşi restaurant ca şi atunci… în seara aceea soţul meu când a aflat că mie-mi place opera, bărbatul meu a decis să mă impresioneze şi a cântat operă chinezească live într-un restaurant de 5 mese. Şi a doua zi m-a cerut în căsătorie. E adevărat că au trecut vreo 6 luni de zile până când am spus da. Momentul în care el şi-a dat demisia din New York şi a venit acasă… şi să vezi cum e viaţa. În început de 1998 el a venit în România, şi pe urmă în 1999 plecam eu, luam calea Americii.

Radu Moraru: În America aţi stat… e o poveste senzaţională, că aţi terminat în 2000 masteratul…

Ana Birchall: Da, până la sfârşitul lui 2001 am fost în rezidenţă pe această bursă…

Radu Moraru: Şi aţi lucrat unde?

Ana Birchall: Pe Wall Street, la una din cele mai mari firme de avocaturi. White and Case.

Radu Moraru: Lucraţi ca şi avocat?

Ana Birchall: Da. Acolo am şi câştigat aceste cearcăne permanente…

Radu Moraru: E ceva interesant. În 2001 trebuia să fiţi în unul din cele două turnuri gemene.

Ana Birchall: Da.

Radu Moraru: La ce oră trebuia să fiţi acolo?

Ana Birchall: Exact la 9, dar n-am mai ajuns acolo pentru că băieţelul nostru s-a trezit agitat atunci, de pe la 5 şi ceva, n-am mai putut să îl potolesc. Eu deja începusem să lucrez part-time cu această firmă de avocatură, şi trebuia să mă duc să mă întâlnesc cu un client…

Radu Moraru: Erau speculaţii cum că unii din cei care trebuia să vină la serviciu în acea zi au fost informaţi să nu meargă.

Ana Birchall: La mine a fost pur şi simplu destinul, soarta. Acesta e adevărul. Copilul meu s-a trezit foarte agitat, eu îl alăptam atunci, şi n-am putut să-l potolesc. Şi am spus, domne, e posibil să amânăm întâlnirea până la ora 12? Ceea ce a fost o experienţă neplăcută pentru familia noastră e că soţul meu n-a ştiut. El era undeva prin zona Braşov, şi tot auzea ce s-a întâmplat, i s-a explicat cum este şi atunci soţul meu a albit.

Radu Moraru: El ştia că dumneavoastră sunteţi la întâlnire?

Ana Birchall: Da.

Radu Moraru: Nu l-aţi mai sunat după?

Ana Birchall: Nu am mai putut să sun, s-au blocat toate telefoanele… 3 zile nu am mai vorbit.

Radu Moraru: El 3 zile a avut…

Ana Birchall: A fost convins că eu sunt moartă… el fiind în turnul geamăn numărul 1 la primul atentat.

Radu Moraru: Deci nu mergea… nu se putea suna în afară?

Ana Birchall: Nu, nici internet, nici nimic.

Radu Moraru: Mamă, ce şoc! Adevărul e că omul cred că n-a ştiut ce îl aşteaptă când s-a căsătorit cu dumneavoastră.

Ana Birchall: Ştiţi ce se întâmplă… pentru multă lume… şi nu prea văd de ce unii chiar ţin aşa neapărat să ne despartă, între noi chiar e o poveste frumoasă de iubire, pe 5 noiembrie facem 10 ani de căsnicie. E un om… în această perioadă eu nu aş fi rezistat dacă nu aş fi avut un astfel de om. De curând am citit o carte despre viaţa şi activitatea politică a lui Margaret Thatcher. Şi vorbea despre soţul ei care a sprijinit-o foarte mult în cariera politică, fiind acel creier care totdeauna i-a spus adevărul în faţă. Şi spunea la un moment dat, what a great man, what a character, what a great person. Deci acelaşi lucru pot să spun şi eu despre soţul meu, ce caracter, ce om deosebit…

Radu Moraru: Nu ştiu dacă mai rezistă omul. Că dacă ajungeţi premier nu ştiu ce va urma. Că deocamdată sunteţi un candidat posibil la deputăţie şi un posibil viitor candidat la Ministerul Învăţământului, dacă PSD va avea acest portofoliu.

Ana Birchall: Da, şi pentru mine a fost un mare semn de întrebare, de ce în toată această perioadă nimeni nu s-a luat de CV-ul meu? De ce? Pentru că e un CV muncit al unui copil care s-a realizat prin şcoală… de-aia şi educaţia pentru mine e un proiect esenţial.

Radu Moraru: Să o luăm… că până la urmă poate găsim alte explicaţii. Care a fost momentul în care aţi plecat din Statele Unite, unde puteaţi să aveţi o carieră şi bani, şi v-aţi întors în România?

Ana Birchall: Eu… şi în perioada studenţiei am fost şefă de an şi m-am tot implicat în aceste proiecte ale societăţii. Eu sunt aşa mai bătăioasă, poate şi educaţia pe care am primit-o în familie… eu iau politica ca şi meserie.

Radu Moraru: OK, dar care e momentul care a determinat schimbarea dintr-un avocat de succes… puteaţi să fiţi un asemenea avocat, dar aţi ales la un moment dat ceva. Când a fost momentul acesta?

Ana Birchall: În 2001. Eu am spus că merg pe Wall Street, şi eu am fost foarte cinstită cu firma de avocatură cu care am lucrat, dovadă că în continuare mi-au făcut onoarea să mă numească off-council la ei. Off-council nu se acordă decât unora care au terminat o carieră profesională, nu ştiu ce mari somităţi. Sunt cea mai tânără off-council pe care ei au făcut-o la nivel mondial. Eu am fost foarte cinstită faţă de ei. Şi le-am spus… nu m-am dus niciodată… în New York am spus, domne, eu totdeauna trăgeam acasă. Dovadă că în ultimul an soţul meu a făcut naveta între Bucureşti şi New York. Pentru că am spus, vreau să mă întorc acasă, vreau să rămân în zona legislativă, a dreptului, dar vreau să mă implic în viaţa publică.

Radu Moraru: De acolo din America aţi vrut să faceţi politică?

Ana Birchall: Da. S-a nimerit… a fost o persoană care mi-a deschis uşa. Prin circumstanţele care au fost date de viaţa de atunci… eu l-am întâlnit pe Mircea Geoană, când a venit a ţinut o prelegere la Yale la facultate şi m-a întrebat ce planuri am de carieră pe viitor. Şi i-am spus că vreau să vin acasă să intru în politică. Şi atunci mi-a deschis această uşă să vin să lucrez în echipa domniei sale.

Radu Moraru: Să lucraţi deja în politică sau ca şi avocat?

Ana Birchall: Nu, nu, am venit ca şi consilier la Ministerul de Externe.

Radu Moraru: Domnul Mircea Geoană era ministru de Externe atunci. V-a impresionat discursul său?

Ana Birchall: A fost o uşă pe care cineva mi-a deschis-o. Cred că dacă era altcineva ministru de externe şi îl întâlneam atunci…

Radu Moraru: Aţi fi acceptat oricum.

Ana Birchall: Da, pentru că decizia mea era deja luată.

Radu Moraru: Bun, asta era în 2001.

Ana Birchall: … să arătăm că şi oameni care au o carieră în spate… pentru că eu n-am intrat în politică să fac o carieră. Eu am în spate o profesie. Eu am intrat în politică să fac ceva. Eu am intrat în politică, să iau politica ca şi meseria mea.

Radu Moraru: Aici era naivitate, după părerea mea. Şi în 2001 eraţi naivă… şi prima oară când ne-am întâlnit acum mulţi ani v-am spus, mi se pare uşor naiv pentru că ştiam exact ce şerpărie e în politică.

Ana Birchall: Domnul Radu Moraru, eu în continuare vreau să cred şi pentru asta o să mă bat… şi mizeriile astea m-au lovit, e adevărat, dar nu m-au îngenuncheat. Vreau să arăt că în România anului 2008 te poţi realiza şi dacă eşti deştept, dacă munceşti cinstit… nu numai dacă faci parte din găşti, grupuri de interese şi nu ştiu ce sistem. Şi pentru asta o să mă lupt. Şi să ştiţi că eu în această perioadă am primit mii de mesaje care mi-au spus- nu ai voie să abandonezi. Trebuie să candidezi în continuare, trebuie să arăţi că în România anului 2008 sunt şi oameni decenţi care merită o şansă, şi toată cloaca asta care nu face altceva decât să distruga ţara asta, trebuie să dispară. Şi pentru asta o să mă lupt. Şi pentru asta am şi făcut… poate că de-aia mi se şi trage, că am îndrăznit să dau în judecată Ministerul Educaţiei. Eu care n-am nici măcar funcţie politică. În 2006 am dat în judecată Ministerul Educaţiei. Ştiţi de ce? Ca să facă publice contractele de achiziţii. Pentru că eu am văzut şcoli de chirpici care aveau termopane. Explicaţi-mi şi mie cum
s-au făcut acele achiziţii? Prin furăciune. Eu, dându-i în judecată, i-am obligat să facă publice contractele de achiziţii. Şi am câştigat în instanţă… am zis atunci, domne, e un precedent sănătos. Că nimeni n-a mai făcut chestia asta.

Radu Moraru: Aici mi se pare interesant… asta când se întâmpla exact?

Ana Birchall: Sfârşitul lui 2006, începutul lui 2007. Eu am cerut toate contractele de achiziţii semnate şi executate pe acel buget, pe 2006.

Radu Moraru: Trebuie să spunem aşa, că deja din 2006… de când avea bugetul… 6%?

Ana Birchall: Din 2007, dar oricum era 5 şi ceva… bani mulţi să ştiţi.

Radu Moraru: Unul din cele mai mari bugete.

Ana Birchall: Exact. Şi eu atunci am câştigat în instanţă, am obligat prin instanţă Ministerul Educaţiei să facă publice aceste contracte.

Radu Moraru: Şi au dat publicităţii?

Ana Birchall: Da, mi le-au dat, le-am făcut publice. Vi le pun şi dumneavoastră la dispoziţie. Că domnul Adomniţei când a venit la minister… bine că a plecat de acolo. N-am crezut că poate să vină unul mai slab ca domnul Mihail Hărdău la Ministerul Educaţiei, dar uite că am trăit să o vedem şi pe asta… mi-a râs în nas… doamna Ana Birchall, credeţi că nu vă dau contractele? Că nu le-am semnat eu, şi am spus: domnul ministru, atenţie, că la anul pe vremea asta vi le cer pe alea pe care le-aţi semnat dumneavoastră.

Radu Moraru: Ori sunt unii tari de tot care au semnat contracte cu ministerul, chiar dacă sunt zeci de mii de firmă ele pot face parte din aceeaşi familie, şi putem depista 1, 2, 3, din acest top 500…

Ana Birchall: Nu ştiu, eu vă pun la dispoziţie aceste contracte.

Radu Moraru: Îl ştiaţi pe Mircea Geoană înainte?

Ana Birchall: Nu.

Radu Moraru: El fusese şi ambasador şi aşa mai departe. Aţi intrat în PSD sau aţi intrat în echipa lui Mircea Geoană?

Ana Birchall: Am venit în PSD în echipa lui Mircea Geoană.

Radu Moraru: Conta? Pentru că PSD în 2000 avea o imagine.

Ana Birchall: Eu am venit în 2003.

Radu Moraru: Avea o imagine şi mai urâtă. Nu v-a deranjat partidul la vremea aceea?

Ana Birchall: Să ştiţi că în partid sunt şi oameni extraordinari. Ca în orice familie sunt şi uscături, dar majoritatea oamenilor sunt de bună-credinţă, profesionişti…

Radu Moraru: Am vrut să vă întreb dacă vă deranja imaginea partidului atunci când aţi intrat în echipa lui Mircea Geoană?

Ana Birchall: Eu sunt de fond un om de centru-stânga.

Radu Moraru: Deşi aţi făcut o facultate de centru-dreapta. Şi falimentele în general ţin de dreapta.

Ana Birchall: E adevărat. Dar eu mă consider un social-democrat progresist. Eu cred în politicile care asigură progresul economic, dar asta nu înseamnă că progresul economic nu poate fi pus în slujba politicilor sociale. Atenţie, nu să dea statul aşa pomeni. Ci să intervină cu politici ţintite. Cum este în educaţie. Dumneavoastră ştiţi că doar 1% din copiii din mediul rural mai merg la universitate? Ştiţi că avem 12% abandon şcolar din cauza sărăciei? Sunt triste aceste statistici.

Radu Moraru: Ştiţi că avem 1 milion… e o statistică, mă chinui să o facă ăştia publică, dar n-o fac. Se ştie la nivel central că sunt 1 milion de copii malnutriţi şi subnutriţi.

Ana Birchall: Da, am auzit şi eu.

Radu Moraru: Ştiu, dar nu vă lovea nimeni pentru că vă bateţi. E posibil să fi deranjat pe cineva, cine v-a spus să nu daţi ministerul în judecată?

Ana Birchall: Mulţi au spus atunci, şi din partid şi din afara partidului. Că m-am trezit eu să fac pe viteaza acum…

Radu Moraru: Interesant, probabil că nu aveţi voie…

Ana Birchall: Uite că am voie, domnul Radu Moraru, şi o să am voie în continuare. Aşa cum am îndrăznit să dau în judecată şi Guvernul. Pentru că au minţit cu neruşinare. Pentru că am semnat Pactul naţional pentru educaţie, o idee cu care mă mândresc încă din 2005. Din 2005 am susţinut ideea semnării unui Pact naţional pentru educaţie, pentru că am considerat că pe astfel de proiecte trebuie ca întreaga clasă politică să cadă de acord şi să scoată educaţia din aceste dezbateri sterile şi lupte politice ieftine. Şi după ce am semnat cu toţii acolo, inclusiv domnul ministru liberal la acea vreme, la două zile cu neruşinare fac o rectificare bugetară şi fură din bugetul Ministerului Educaţiei 200 de milioane de euro.

Radu Moraru: În ce an se întâmpla asta?

Ana Birchall: Acum în vară.

Radu Moraru: Şi unde s-au dus banii ăştia?

Ana Birchall: Au făcut rectificare bugetară. Şi i-am dat în judecată pentru că încalcă inclusiv Legea educaţiei care prevede clar acolo alocarea unei anumite sume. Şi încalcă şi Legea bugetului, că noi nu avem predictibilitate pe buget.

Radu Moraru: Anul acesta s-au scos 3 mizerii pe piaţă. Prima mizerie a fost cu divorţul.

Ana Birchall: În campania electorală din locale.

Radu Moraru: E, până la acel moment s-a pus vreodată problema divorţului?

Ana Birchall: Doamne fereşte, niciodată. Repet… cum să vă spun? Eu sunt într-o situaţie, sunt pusă să spun, băi fraţilor, chiar am o căsnicie fericită, lăsaţi-mă în pace.

Radu Moraru: Cum s-a ajuns… ştim cu toţii că în România poţi să introduci divorţ doar în nume personal.

Ana Birchall: E, uite, uitaţi că eu m-am trezit cu această cerere. Cancan m-a sunat într-o după-amiază şi m-au întrebat, doamna Ana Birchall, aţi făcut dumneavoastră lucrul ăsta? Şi le-am spus, ce glumă e asta? Mi-au spus că e cerere…

Radu Moraru: Dar era semnătura dumneavoastră?

Ana Birchall: Nu era semnătura mea.

Radu Moraru: S-a imitat semnătura dumneavoastră sau nu era nici o semnătură?

Ana Birchall: Când m-au sunat cei de la Cancan, mi-au spus că aveau în faţă cererea şi ştiau clar că nu e semnată. Şi sunt convinsă că aveau cererea, pentru că ei la telefon mi-au spus şi capetele de cerere. Deci îmi spuneau ce ceream, vezi Doamne, eu acolo. Ei mi-au spus că au văzut chestia asta pe site. Când m-am dus la site-ul judecătoriei nu era pe site decât numărul dosarului şi cine era reclamanta şi pârâtul, nu erau capetele de cerere.

Radu Moraru: Întrebarea mea e alta, cineva a vrut să vă divorţeze…?

Ana Birchall: Da… eu pe la sfârşit de noiembrie anul trecut am primit un telefon de pe un număr care nu poate fi apelat.

Radu Moraru: Dar apărea un număr de telefon?

Ana Birchall: Nu, număr privat. Mi s-a pus o discuţie telefonică în care, vezi Doamne, soţul meu vorbea foarte afectuos cu o voce feminină. Şi atunci i-am spus, Martyn, zi-mi ce e asta… şi bărbatul meu a zis, băi frate ce glume tâmpite… nici acum soţul meu nu înţelege de ce mă consum eu atât de mult…

Radu Moraru: L-am văzut într-o declaraţie la ProTV în care spunea foarte relaxat că aşa se practică în toată lumea… deci practic cineva a vrut să vă pună la telefon o…

Ana Birchall: Da. O discuţie de un minut.

Radu Moraru: Dar era vocea soţului dumneavoastră?

Ana Birchall: Aşa părea, vocea lui. Acum şi eu dacă…

Radu Moraru: Putea să fie un montaj.

Ana Birchall: Exact. Ce ni s-a spus nouă e că cineva a ascultat telefonul nostru, a luat bucăţi din cuvinte şi le-a lipit.

Radu Moraru: Dumneavoastră în mod normal aţi făcut un demers. Să aflaţi cine s-a dus la judecătorie să depună acte… ce acte aveaţi acolo la dosar?

Ana Birchall: Era acea cerere, era transcriptul certificatului meu de căsătorie pentru că şi aici s-a speculat că, vezi Doamne, era certificatul meu de căsătorie. Eu m-am căsătorit civil în Anglia, certificatul ăla era la mine acasă. Acolo era transcrierea dată de Judecătoria sectorului 4, pentru că noi în 1998-1999, când am făcut eu transcrierea certificatului, eram în Aleea Bran, Tineretului.

Radu Moraru: Unde mai exista acea transcriere?

Ana Birchall: Eu în acea perioadă am depus în Parlament o iniţiativă legislativă pentru indemnizaţiile mamelor. Pentru modificarea acelei ordonanţe a mamelor, în care propuneam eliminarea discriminării privind vechimea de muncă înainte de naşterea copilului, de 12 luni…

Radu Moraru: De ce apar actele ălea acolo?

Ana Birchall: Nu ştiu. Eu în continuare am rugat-o pe prietena mea să îmi spună adevărul. Eu asta voiam să spun, depusesem această iniţiativă legislativă şi nici până în ziua de astăzi recunosc că n-am… copilul meu e cetăţean american, român şi britanic. Nu l-am trecut în Evidenţa Populaţiei ca să îi dea acea alocaţie de 200 de lei vechi, pentru că de fiecare dată… e o birocraţie de te doare capul.

Radu Moraru: Deci dumneavoastră aţi depus acte…

Ana Birchall: Eu nu am depus nimic. Dar eu în acea perioadă am dat aceste documente unei prietene de-ale mele pe care am rugat-o prin procură să se ducă să îmi înregistreze copilul la Evidenţa Populaţiei. Acum eu nu pot să o suspectez pe ea că nu-mi spune adevărul, pentru că am văzut-o fizic şi era distrusă. Şi mi-a spus că ea a pierdut aceste documente, că i-au fost furate. Acum nu ştiu dacă cineva a urmărit-o… sau ea are vreo contribuţie, nu ştiu.

Radu Moraru: Ştiu, dar vă daţi seama cât consum de energie? Prima lovitură pe care o primiţi, cineva vrea să vă divorţeze. Sigur că iese un scandal în presă, mai ales când Ana Birchall şi soţul său spun, domne, noi nu ne-am dus să ne depunem cerere de divorţ. Eu nu înţeleg de ce s-a folosit această strategie? De ce nu au spus, de exemplu, că sunteţi pacienţi ai Spitalului 9? De ce neapărat să vă divorţeze?

Ana Birchall: Pentru că a fost o strategie foarte bine pusă la punct.

Radu Moraru: Întrebarea rămâne în continuare, de ce? Ne întoarcem în direct în câteva minute.

Radu Moraru: Am revenit. Am multe documente să vi le arăt, că toţi baştanii ăştia ştiu unii de alţii, se ştiau de aceşti bani… e incredibil cum nici nu clipeau când ştiau ce sume se încasează, ce bugete impresionante sunt… şi ştiţi de ce nu clipesc în momentul în care auzeau că ăla are salariu sau venituri… nu clipeau la 20-30 de mii? Păi când în România se vorbea în urmă cu câţiva ani de şpăgi de zeci de milioane de euro, mai clipeşti la un salariu? Ne întoarcem la discuţia foarte interesantă. Aşadar, primul episod care iese pe piaţă, divorţul. CSM-ul a făcut o anchetă care ce spunea?

Ana Birchall: Eu n-am văzut acel raport, dar e interesant că la o lună de zile după ce s-a stins acest scandal… vă mărturisesc că mi s-a părut atât de caraghioasă povestea, încât nici măcar n-a meritat să comentez. Acum uitându-mă în urmă, regret că am avut atunci o poziţie mai dură.

Radu Moraru: Domne, judecătorul ăla care a fost… am înţeles că a fost un judecător care susţine că a şi discutat cu Ana Birchall, cu toate că Ana Birchall susţine că n-a fost niciodată să depună asemenea dosar. Domne, acel judecător să mă caute pe mine, să-mi dea argumente, să spună, domne eu sunt ăla. Deci aţi spus, CNP-ul era greşit, era o fotocopie după certificatul de naştere al copilului…

Ana Birchall: Ştiţi ce mă deranjează pe mine foarte tare? Eu am vorbit cu cei de la judecătorie, şi cred că oamenii unii din ei chiar sunt de bună-credinţă. Noi atunci am spus, domne, cum închid eu toată mizeria asta? Existau două căi legale, ori formulam eu o cerere de retragere, ori aşteptam termenul dat care era după o lună de zile, şi împreună cu soţul meu mergeam acolo frumos de mână să spunem că nu vrem aşa ceva. Eu atunci ca să nu ţin bâlciul ăla, mi se părea absolut caraghios, presa mă tot presa… era în plină campanie electorală, eu m-am dus la judecătorie şi am spus, domne, formulez această cerere de retragere.

Radu Moraru: Retrăgeaţi ceva ce nu aţi depus.

Ana Birchall: Era singura cale ca să o închid. Sau dacă nu, aşteptam o lună de zile…

Radu Moraru: Deci decât să mai staţi o lună de zile să mergeţi cu soţul să spuneţi că v-aţi răzgândit…

Ana Birchall: Dar nu aveam ce să ne răzgândim…

Radu Moraru: Ca să înţeleagă oamenii care sunt procedurile

Ana Birchall: Da, şi atunci eu am formulat cererea asta de retragere… şi cei de la judecătorie… eu cred că a fost pur şi simplu o scăpare, nu cred că au făcut-o cu rea intenţie… au scris în acel comunicat de presă că s-a prezentat Ana Birchall şi a formulat cerere de retragere. Şi multă lume a speculat pe acest lucru, zice, domne…

Radu Moraru: Fără să precizeze că nu aveaţi altfel cum să o opriţi. Episodul doi, în iulie 24, apare… o stenogramă a unei discuţii telefonice…

Ana Birchall: Nu, iarăşi Cancan m-a sunat şi mi-a spus, doamna Birchall e adevărat că aţi primit nişte sms-uri de la domnul… să îi spunem numele?

Radu Moraru: Un profesor de la… de unde e profesorul?

Ana Birchall: Eu ştiu că e sociolog. SNSPA. Chiar acolo ne-am cunoscut când a venit domnul Giddens în România…

Radu Moraru: Ce înseamnă? Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

Ana Birchall: Dânsul a fost delegat din discuţiile şi cu domnul Pârvulescu ca să se ocupe de această vizită. N-au fost date sms-urile. Eu am înţeles de la cei de la Cancan că ei au primit pe email înregistrarea audio a convorbirii telefonice pe care eu am avut-o cu acest domn.

Radu Moraru: Deci l-aţi întâlnit o singură dată pe acest profesor, atunci când a fost Antony Giddens…

Ana Birchall: Am colaborat pentru a pune la punct această vizită.

Radu Moraru: Dar cum aţi ajuns să colaboraţi cu el? Şcoala vi l-a indicat?

Ana Birchall: Nu, am avut o discuţie şi cu domnul Pârvulescu şi nu mai ştiu cine exact mi-a spus…

Radu Moraru: Despre ce era vorba? Omul v-a sunat în februarie demult…

Ana Birchall: Nu m-a sunat, am primit nişte sms-uri …

Radu Moraru: Cu conţinut amoros.

Ana Birchall: Mai deocheate, ca să fiu politicoasă. Pe mine m-au surprins. I
le-am arătat soţului meu, bărbatul meu a spus, domne ignoră-l, eşti o femeie frumoasă… foarte bine că lumea te vede aşa frumoasă. Pe mine m-a deranjat… să îndrăzneşti să îmi trimiţi mie nişte mesaje destul de deocheate… A doua zi l-am luat la telefon şi într-un limbaj pe care nu l-aş repeta aici… i-am reproşat cum îşi permite să îmi trimită mie…?

Radu Moraru: Omul ce v-a spus, profesorul?

Ana Birchall: A spus, domne, nu-mi aduc aminte, despre ce sms-uri vorbiţi?
I-am reprodus din sms-uri… a zis, domne, nu-mi aduc aminte de aceste sms-uri. Omul
şi-a cerut scuze şi atunci nu s-a întâmplat nimic. Întrebarea mea este de ce această discuţie…?

Radu Moraru: V-a mirat când a apărut în iulie povestea asta?

Ana Birchall: Bineînţeles.

Radu Moraru: Mai ales că discuţia asta, eu am urmărit-o, nu era nimic compromiţător pentru dumneavoastră. Nu i-aţi dat un răspuns înapoi la acel sms…

Ana Birchall: Nu, eu i-am răspuns a doua zi băgându-l undeva.

Radu Moraru: V-a mirat? Aţi înţeles ceva din apariţia acestor sms-uri? Că se terminase campania.

Ana Birchall: Atunci mi-am dat seama că e o campanie de denigrare clară a numelui meu, e o campanie care vrea să mă ducă pe mine pe imoralitate, era clar că nu era întâmplător. Pentru că n-are nici o logică. O discuţie de câteva minute, la început de februarie, e deja înregistrată cu premeditare şi dată la presă în iulie.

Radu Moraru: Aţi făcut facultatea unde, în Bucureşti?

Ana Birchall: Da.

Radu Moraru: De drept?

Ana Birchall: Da.

Radu Moraru: Aţi avut probleme în facultate, colegi, invidii?

Ana Birchall: Vreau să vă spun că în această perioadă… pentru mine această perioadă a fost o lecţie de viaţă extraordinară. Am avut în prima parte un deces în familie şi vă spun, sentimentele care le-am trăit atunci nu se pot exprima în cuvinte, am descoperit în această perioadă adevăraţi oameni, adevărate caractere… m-au sunat aproape toţi colegii mei din facultate. M-a sunat până şi primul meu prieten din facultate, care mi-a spus Angi, , aşa cum te ştiu eu… ce mizerie ordinară…

Radu Moraru: Nu ştiu, vreun profesor care nu v-a agreat? Chiar, l-aţi avut profesor pe Adrian Năstase?

Ana Birchall: L-am avut la Drept internaţional. Da. Eu am fost un student prea studios probabil, mi-am văzut de treaba mea.

Radu Moraru: Mă întorc la episodul de acum. Cum aţi aflat de o casetă, pe care mi-aţi adus-o de la criminalişti, înţeleg. Aţi fost avertizată că o să apară o casetă?

Ana Birchall: Nu. Şi eu chiar glumeam cu bărbatul meu, pentru că ne-am dat seama că toate lucrurile astea nu au fost întâmplătoare. Dacă ne uităm la ritmicitate, veneau cam la o lună de zile.

Radu Moraru: Când a apărut?

Ana Birchall: Sfârşit de septembrie. În acea zi eu am primit un telefon de la o doamnă dintr-o televiziune, de la Realitatea m-au sunat şi mi-au spus doamna Ana Birchall, eu întâmplător vă şi cunosc pe dumneavoastră şi îmi pare rău pentru ce trebuie să vă spun acum, dar vreau să ştiţi că în această zi redacţiile ziarelor şi televiziunilor au fost invadate cu o mizerie de film în care se insinuează că aţi fi dumneavoastră.

Radu Moraru: Deci redacţiile au primit, interesant că noi nu am primit nimic.

Ana Birchall: Şi se insinuează că aţi fi dumneavoastră, noi ne-am uitat, e clar că e o mizerie.

Radu Moraru: Dar până să apară această informaţie că sediile ziarelor… V-a avertizat cineva?

Ana Birchall: Nu.

Radu Moraru: Nu v-a şantajat nimeni?

Ana Birchall: Nu.

Radu Moraru: Deci s-a urmărit distrugerea dumneavoastră.

Ana Birchall: Da.

Radu Moraru: Deci nu au spus retrage-te că dacă nu, te terminăm.

Ana Birchall: Nu. S-a urmărit decredibilizarea mea pentru că dacă chestia asta apărea în mai sau în martie, lumea mă ştie şi din apariţiile publice, m-a văzut ca un om care mă bat pe proiecte, nici eu, nici soţul meu nu ne ducem la lucruri din astea mondene. Nu că nu ar fi importante, dar când ai un puiuţ acasă de 7 ani, prefer să stau acasă să îi citesc o poveste înainte de culcare decât să mă duc la nu ştiu ce eveniment. Noi am mers, am ieşit destul de rar le evenimente.

Radu Moraru: Ştiu, dar v-a doborât.

Ana Birchall: A fost momentul care m-a şocat. Asta îmi spunea, doamnă, noi am decis că nu dăm astfel de mizerie, e josnic, dar am vrut să ştiţi.

Radu Moraru: Unde a apărut acest material?

Ana Birchall: Pe un blog. Pe blogul unui domn care din 22 iulie are 17 postări. Se numeşte blog pe surse, are 17 postări toate negative la adresa mea. Eu am avut o discuţie cu acest domn care e şi jurnalist…

Radu Moraru: Acest domn lucrează la Antena 1, 2, 3 şi e un ziarist care transmite corespondenţe destul de mare de la PSD. E ziaristul pe care eu l-am văzut transmiţând pe teme din PSD. Şi aici mi se pare ciudat. Chiar aş vrea să intre în direct dacă ne aude, că asta mi se pare interesant, de ce el a postat? El fiind ziarist.

Ana Birchall: Eu am vorbit cu dânsul, nu mai ştiu ce eveniment a fost la Camera Deputaţilor şi l-am întâlnit pe hol şi i-am spus, domne, ce ai cu mine? Pentru că prin august posta pe blogul lui nişte poze trucate. Mă arăta pe mine cu ochiul vânăt. Vedeţi şi dumneavoastră, eu am aceste cearcăne la ochi. Le am şi pentru că am lucrat foarte mult. Deci perioada de New York când mi-am făcut doctoratul, lucram foarte mult noaptea.

Radu Moraru: Deci dumneavoastră spuneţi că eraţi ţinta acestui om?

Ana Birchall: Nu ştiu dacă sunt ţinta lui sau nu, eu vă spun că sunt dovezi clare, din 22 iulie până în momentul de faţă sunt 17 postări, toate negative. M-am întâlnit cu el şi am spus, domne, dar de ce pui acolo poze trucate să mă arăţi pe mine nu ştiu cum şi nu ştiu ce?

Radu Moraru: Dar acest om este acreditat dacă pot să spun aşa pe PSD. La el se publică. Şi poţi să te gândeşti, domne, până la urmă poate să fie cineva din interiorul PSD?

Ana Birchall: Acum, domnule Radu Moraru, eu am promis public.

Radu Moraru: Partidul mie nu mi se pare că v-a sprijinit foarte tare.

Ana Birchall: Da. Şi pe mine m-a mirat asta să ştiţi şi vă spun cu amărăciune pentru că nu am înţeles de ce? E adevărat că eu am rugat colegi de-ai mei să nu comenteze mizeria asta, pentru că… de aia nici eu nu am comentat-o public pentru că mi se pare atât de josnică şi de mizerabilă… Şi domnule Radu Moraru, dacă mă afecta numai pe mine şi pe soţul meu, şi pe părinţii mei, deşi la chestia aia cu divorţul tatăl meu a făcut un accident vascular, pentru că a văzut în direct asta la ştiri.

Radu Moraru: E clar că au fost şocaţi pentru că manipularea e foarte mare. Era suficient ca a doua zi să publice cineva o poză, o poză de grup şi staţi lângă un bărbat din acea poză de grup, ca toată lumea să presupună că de fapt aţi fi cu acel bărbat.

Ana Birchall: Dar revenind la blog, ceea ce mi se pare sub demnitatea umană şi nu găsesc un alt cuvânt este că acest domn, pe un blog aparent personal, eu o să îi demonstrez domniei sale că acolo nu numai că m-a defăimat, calomniat, denigrat pentru că spune, domne, e blogul meu. Şi aici e o problemă, eu am şi solicitat ministrului Justiţiei şi solicit încă o dată ca împreună cu CNA să pună la punct şi legislaţia pe internet. Vorbeam de curând cu cineva de la BNR care era absolut îngrijorat pe toată panica asta care creează vizavi de sistemul bancar din România. Fiecare spune ce vrea pe internet. Da, domne, e părerea ta personală, dacă e pe blog personal. Dar în momentul în care tu postezi acolo filme cu caracter pornografic fără să fie cu protecţie, pentru minori. Pentru că până la urmă şi copilul meu e la mijloc, că asta mă deranjează foarte tare şi îmi e ciudă. Deci dacă asta mă afecta numai pe mine şi pe soţul meu, da, domne, suntem mari, am spus că în politică te aştepţi şi la atacuri. Dar în momentul în care copilul meu…, şi îmi spuneaţi că m-aţi văzut slăbită! Da, am avut un şoc pentru că nu mă aşteptam ca astfel de metode să fie la adresa unui om şi mai ales la o femeie. Cum să înscenezi o astfel de mizerie?

Radu Moraru: Eu vă spun ceva, partidul ăsta dacă avea forţă trebuia să vă susţină şi eu nu v-am văzut la acea minunată serbare, a fost cea mai frumoasă lansare de candidaţi pe care am văzut-o în România.

Ana Birchall: Nu. Eu am primit multe telefoane de la colegi din partid, toţi au spus că e o mizerie. Aşa cum am spus, şi eu sunt surprinsă de ce reacţia publică nu a fost aşa cum ar fi fost normal, de condamnare a unor astfel de mizerii? La acea serbare cum spuneţi dumneavoastră, a fost un eveniment frumos, eu eram în imposibilitate să fiu prezentă pentru că eram la înmormântare. Mi-am văzut de treaba mea şi asta cum aţi spus şi dumneavoastră oamenii serioşi din presă m-au sunat şi au spus noi nu dăm aşa ceva. Cea mai josnică chestie. Se vede clar, persoana aia nici nu poate fi identificată.

Radu Moraru: Dar ar fi multe filme porno pe lumea asta unde ar putea fi similitudini şi am putea găsi corespondent în politică pentru toţi, bărbaţi sau femei.

Ana Birchall: Am auzit că se mai şi practică. Şi eu după aceea am fost la Brăila, la acest deces pe care l-am avut în familie. Un eveniment trist pentru noi.

Radu Moraru: Deci de asta nu aţi fost acolo?

Ana Birchall: Da. Eram la înmormântare.

Radu Moraru: Ia să vedem concluziile expertului criminalist, nu văd numele aici, Ministerul Justiţiei.

Ana Birchall: Da. Acest expert a fost recomandat de Institutul Medico-Legal. „Imaginile care sunt pe blogul numit nu prezintă suficiente caracteristici care să permită identificarea persoanei care a fost filmată şi nu se poate stabili dacă este sau nu este o persoană travestită. Întrucât imaginile din revistă şi instantaneele în care este prezentată doamna Ana Birchall prezintă caracteristici diferite la nivelul profilului fronto-nazal şi naso-bucal faţă de persoana posibil de sex feminin la adresa de internet menţionată, conchid că acesta din urmă, filmul nu reprezintă aceeaşi persoană de sex feminin, respectiv subiectul filmării postate pe internet nu a fost doamna Ana Birchall.” Sunt concluziile acestui raport semnat de criminalistul Petrică Constantin Lucian.

Ana Birchall: E cel mai bun expert. Are o experienţă profesională de peste 33 de ani. Este un om care a fost recomandat de Institutul Medico-Legal şi eu am cerut această expertiză pentru că eu am spus la partid, când toată nebunia asta a început, le-am spus eu o să demonstrez şi o să mă lupt să demonstrez oricărei persoane şi de aceea multă lume m-a întrebat, dar de ce nu dai publicităţii toată expertiza? Nu vreau să o dau publicităţii pentru că eu vreau să o folosesc în instanţă.

Radu Moraru: Vreţi să creaţi un precedent să nu mai poată apărea asemenea mizerii pe piaţă?

Ana Birchall: Eu cred că opinia publică deja a creat acest precedent şi a spus că noi nu putem să acceptăm ca astfel de instrumente să fie folosite pentru asasinarea politică a unei persoane.

Radu Moraru: Am o întrebare grea. Se ştie că aţi spus-o, Mircea Geoană este cel care v-a chemat în echipă. În această perioadă, Mircea Geoană v-a susţinut? Sunteţi în echipa lui Mircea Geoană, aţi simţit o răceală din partea sa? Pentru că au fost speculaţii cum că s-a dorit şi lovirea echipei lui Mircea Geoană şi a lui Mircea Geoană inclusiv?

Ana Birchall: Ceea ce pot spune este că eu atunci când eram cu evenimentul acesta trist din familie, eu am tot vorbit cu conducerea partidului şi am spus că o să cer puţin timp pentru a arăta, de aceea am spus că suspend această candidatură, pentru că era presiunea cu congresul. E clar că cineva a vrut să atace prin mine partidul şi să ne strice acest eveniment frumos.

Radu Moraru: Momentul era bine ales, dar eu nu exclud să fie cineva din interiorul PSD.

Ana Birchall: Ceea ce am aflat şi eu, nu ştiu dacă a iniţiat-o cineva din interiorul PSD. Dar dacă e să spun cinstit, am aflat că au fost anumite persoane din interiorul PSD care au folosit într-un fel sau altul şi această mizerie ca să îşi mai regleze nu ştiu ce conturi nu ştiu pe unde. Şi asta pe mine m-a mâhnit foarte tare.

Radu Moraru: În ce sens? Daţi-mi un exemplu.

Ana Birchall: Nu voi da nume.

Radu Moraru: Dar vă dau două momente importante. Soţul dumneavoastră a trimis la un moment dat un sms sau mai multe către nişte lideri ai PSD cerându-le bărbăteşte să fie alături de dumneavoastră în acest context în care aţi fost atacată. Şi au apărut în presă. Cam câte sms-uri a dat soţul dumneavoastră?

Ana Birchall: 4 sms-uri.

Radu Moraru: Asta înseamnă 4 lideri.

Ana Birchall: Aşa a considerat el.

Radu Moraru: Deci nu ştiţi al cărui sms a apărut?

Ana Birchall: Ştiu.

Radu Moraru: Păi de unde ştiţi?

Ana Birchall: Pentru că fiecare sms a avut un alt conţinut.

Radu Moraru: Interesant. Deci şi soţul dumneavoastră se pricepe?

Ana Birchall: Nu. Aşa s-a nimerit. Nu a fost nimic premeditat. Eu ştiu sigur cine este această persoană. Nu o să mă cobor să spun numele ei.

Radu Moraru: Interesant. E lider în partid. Eu vă dau declaraţia unui alt lider al partidului, o declaraţie mitocănească, golănească, care dovedeşte misoginism şi în multe cazuri arată impotenţa bărbatului în aceste cazuri. Şi pe acest lider al partidului îl cheamă, o să spun imediat cum îl cheamă. El a spus aşa „dacă este Ana Birchall, noi, PSD, avem o problemă. Dacă e cu cineva din conducerea PSD, atunci avem o problemă şi mai mare”. Colegii mă roagă să nu dau numele lui. Ba da, o să îl dau. Îl cheamă Liviu Dragnea. Aţi auzit de Liviu Dragnea? Este cea mai mitocănească declaraţie care putea fi dată de un duşman, nu de un lider al PSD. A fost dată. Nu a dezminţit-o nici o secundă.

Ana Birchall: Pe mine m-a mâhnit această declaraţie şi m-a surprins cu atât mai mult, cu cât domnul Dragnea nu a vorbit nici înainte şi nici după această declaraţie cu mine sau cu soţul meu.

Radu Moraru: Deci domnul Dragnea ar trebui să vă ceară scuze ca de la bărbat la femeie, nu vorbim de politică şi de nu ştiu ce. Ar trebui să ceară scuze cam tuturor femeilor din România. Pentru că nu ai dreptul până nu ai probe irefutabile, mai presus de orice dubiu, să poţi face asemenea declaraţii. Şi e cel care în primele secunde ale discutării publice a acestui subiect a întărit, a direcţionat printr-o pseudovalidare asemenea mizerii. Nu se face! Şi Liviu Dragnea nu e la primul atac. Şi el a încercat astfel de atacuri şi la adresa unor ziarişti. Asemenea sugestii din astea care ulterior au fost folosite şi nu e frumos. Domnul Dragnea, cu ziariştii e OK, noi suntem mai bătăioşi, dar nu se face cu un coleg sau cu o femeie.

Radu Moraru: Mulţumesc mult, Ana Birchall. A fost la Naşul. Spuneam că e greu! Şi o întrebare de ce aţi rămas în politică? Eu în locul dumneavoastră în secunda aceea aş fi ieşit definitiv pentru că nu cred că mai aveţi şanse să vă bateţi cu…

Ana Birchall: Vreau să pun un pariu cu dumneavoastră, domnule Radu Moraru, şi eu sunt persoana care pune un pariu atunci când cred că am şanse de câştig. Dacă aş fi ieşit aşa cum spuneţi dumneavoastră, ar fi însemnat să nu mă uit eu în ochii copilului meu. Copilul meu care săptămâna trecută l-am prins aşa la capul meu şi îmi spunea „Tatăl nostru” aşa cum a învăţat de la mama mea şi spunea ajut-o pe mama mea să facă bine! Asta 1. Mi-era rău, şi spunea… îmi spunea Tatăl nostru… 2. Ar fi însemnat să accept această pată nemeritată pe numele familiei mele. Ar fi însemnat să accept că oameni care sunt bine intenţionaţi şi în politică, şi sunt o grămadă din generaţia noastră, nu pot să reuşească decât dacă fac parte din găşti, grupuri de interese şi nu ştiu ce mare sistem. Vreau să vă spun că nu accept. Şi ca mine sunt o grămadă de oameni. Şi vreau să arăt că în România, şi nu văd nici un motiv pentru care colegii mei din partid nu mă vor susţine, pentru că ştiu că în discuţiile pe care le-am avut toţi au spus, domne, e aşa mizerie… să acceptăm un astfel de precedent în România? Când o carieră, indiferent că e politică sau oricare, poate fi ruinată prin înscenări mizerabile?

Radu Moraru: Eu cred că aţi zgândărit viesparul.

Ana Birchall: Da, domnul Radu Moraru, şi dumneavoastră îl zgândăriţi prin aceste emisiuni pe care le faceţi.

Radu Moraru: Trebuie să ne asumăm acest lucru. Pot apărea…, dar eu repet, eu ca bărbat pot să îndur orice. Dar o femeie… trăim într-o ţară conservatoare. O femeie să i se facă asemenea mizerie… încă nu-mi dau seama de miză…

Ana Birchall: Ştiţi câte mesaje am primit eu de la o grămadă de femei care au spus, trebuie să lupţi şi pentru noi? Pentru că astfel de lucruri nu trebuie să i se întâmple unei femei. Dar eu nu vorbesc aici numai de femei. Eu vorbesc că dacă eu acum am boală pe dumneavoastră şi mă duc şi vă înscenez o mizerie, şi o postez pe nu ştiu ce blog…

Radu Moraru: În România se înscenează de către oameni specializaţi din finanţe, datorii fictive pentru nişte societăţi care nici nu erau înfiinţate la data când ăştia spun că ai datorii. Vă daţi seama? Înscenările se practică la orice nivel. Economic, politic, oriunde se pot face înscenări.

Ana Birchall: Domnul Radu Moraru, eu sunt decisă să mă bat…

Radu Moraru: Nu, trebuie să câştigaţi. Dacă nu câştigaţi şi nu ieşiţi deputat al României, asta înseamnă că aţi pierdut bătălia cu băieţii ăştia. În seara asta aţi câştigat o bătălie.

Radu Moraru: Dar părerea mea e că ce vi s-a înscenat într-un an de zile, este că aşa ceva nu s-a întâmplat nici unui om politic din România, că sunt mulţi care au făcut şi au tot felul de casete filmate… Şi încă o dată, românii vor fi apăsaţi. E un exerciţiu pentru toţi. Dacă avem şansa să credem în poporul acesta că se ridică, eu din protest faţă de asemenea mizerii aş vota cu dumneavoastră. Problema e că manipularea e atât de puternică, încât imaginile chiar trucate, pot fi mai tari decât realitatea.

Ana Birchall: Eu am vorbit cu foarte mulţi oameni care mi-au spus că lumea e absolut dezgustată de această chestie. Şi eu vă garantez, da, e adevărat, am fost lovită…

Dar eu sunt decisă să mă bat şi vreau să cred că în România sunt şi oameni care pot să reuşească fiind cinstiţi şi oneşti, şi care nu trebuie neapărat să facă parte din găşti, grupuri de interese.

Radu Moraru: Promiteţi-mi ceva, că dacă intraţi în Parlament nu e pentru că vă vindeţi sufletul?

Ana Birchall: Niciodată nu o să-mi vând sufletul, domnul Radu Moraru. Ştiţi de ce? Pentru că pe patul de moarte, bunica mea, pe care am adorat-o şi de care mi-e dor în fiecare zi… mi-a spus că m-a aşteptat să vin din America, şi mi-a spus, toţi oamenii sunt trecători, mamă, dar nu toţi trecătorii sunt oameni. Or, eu te-am crescut să fii şi să rămâi om. Astfel de lucruri vreau să le transmit băieţelului meu, dacă dă Dumnezeu să mai avem un alt copil aşa cum ne dorim, şi acestui copil, asta vreau să fac şi pentru cei doi copii pe care i-am botezat… asta e cine sunt eu…

Radu Moraru: A fost Ana Birchall, pentru prima oară în România a fost ascultată. Şi în rest doar voturile decid. Partidul… de judecat eu nu-mi permit. Ne întoarcem în câteva minute în direct.