Declaratia politica sustinuta astazi in Camera Deputatilor

În declarația de astăzi aș vrea să vă vorbesc despre un proces pe care cetățenii României îl așteaptă de 23 de ani. Inainte de capitalism, economie de piață, liberă circulație în afara țării și democrație, romanii au vrut si doresc dreptate. Au vrut ca cei care i-au umilit, torturat și mutilat fizic și psihic să fie aflați și pedepsiți.

A trebuit să așteptăm mai bine de 20 de ani, să trecem printr-o condamnare a comunismului doar pentru imaginea președintelui în exercițiu ca să ajungem aici, la momentul în care în sfârșit aflăm, cu nume și prenume, cine sunt cei vinovați pentru orori inimaginabile și moartea a mii și zeci de mii de români uciși în închisorile comuniste.

Avem nevoie să știm cine sunt cei vinovați de moartea și torturarea atât de multor oameni în timpul regimului comunist. În primul rând pentru cei care au suferit și rudele lor. Apoi, este nevoie ca generațiile tinere de astăzi să știe ce s-a întâmplat atunci și să vadă că asemenea orori nu rămân nepedepsite. Este cea mai importantă lecție de istorie pe care noi putem să le-o dăm tinerilor care înseamnă viitorul acestei țări.

540.000. Aceasta este cifra groazei din perioada comunistă. 540.000 de oameni, 540.000 de deținuți politici au fost închiși de instituțiile comuniste pentru că nu erau pe placul regimului.

Dintre aceștia, 100.000 au încetat din viață în timpul detenției. Asta înseamnă că în medie unul din cinci oameni închiși nu a mai ieșit niciodată pe porțile închisorii. Sau, ca să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat acolo, unul din cinci români închiși a fost ucis de alți români, plătiți din banii statului comunist, fără să aibă nicio vină. Doar aveau convingeri neconforme cu viziunea celor care instituiseră regimul totalitar.

Luna trecută Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a publicat o listă cu 35 de persoane, foști șefi ai penitenciarelor sau gardieni care au lucrat în închisori, vinovați de torturarea și uciderea a mii de oameni, aflați încă în viață. Pentru doi dintre aceștia IICCMER a depus sesizări penale la Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru genocid. Au trecut aproape șapte ani de la condamnarea oficială a comunismului de către președintele Traian Băsescu. În tot acest timp, cel care s-a erijat într-un adevărat apărător al justiției și al democrației de inamici închipuiți, n-a fost auzit militând public pentru pedepsirea torționarilor.

Între 2010 și 2012, activitatea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului a fost profund afectată de deciziile guvernarii Boc. Raportul Corpului de Control al premierului Ponta, publicat în decembrie 2012, a arătat că prin Hotărârea de Guvern 134/2010 s-a modificat radical obiectul activității Institutului. Efectul obținut a fost ca în perioada 2010-2012 activitatea desfășurată în cadrul Institutului a constat doar în cercetarea științifică a istoriei comunismului. Astfel, dintr-o instituție care investiga efectiv crimele comunismului, IICCMER a devenit o instituție care doar studia arhive, fiindu-i luat dreptul de a sesiza organele de cercetare penală în situația în care ar fi fost identificate crime și abuzuri din perioada comunistă.

 În februarie 2010, fostul premier Emil Boc l-a numit pe Vladimir Tismăneanu, fostul șef al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, președinte al Consiliului Științific al IICCMER. Rolul acestui Consiliu este de a “stabili obiectivele generale ale Institutului şi de a analiza rezultatele obținute în raport cu rolul şi atribuțiile acestuia”. Însă, pe durata mandatului fostei conduceri, IICCMER nu a reușit să-și îndeplinească principalul obiectiv al înființării. Urmarea a fost situația pe care o cunoaștem cu toții: abia după plecarea din funcție a celor numiți în 2010 și instalarea unei noi conduceri, în timpul guvernării USL, Institutul a reușit să prezinte public o listă cu 35 de torționari, responsabili pentru ororile și crimele din închisorile comuniste. Pentru doi intre aceștia, foști șefi ai unor închisori comuniste, a fost deja sesizat Parchetul pentru abuzurile săvârșite de aceștia.

Vă întrebați poate ce înseamnă anii pierduți în procesul de trimitere la Parchet a torționarilor? Răspunsul este simplu. Reprezintă mai multe șanse ca vinovații de genocid să nu mai fie în viață sau să nu mai poată fi găsiți. Dar mai înseamnă ceva și acest ceva este un lucru foarte crud. Victimele lor s-ar putea să nu mai fie în viață pentru a-i vedea trimiși la Parchet și apoi în fața justiției. Ce suflet trebuie să aibă cei care nu au făcut nimic pentru acești oameni care au suferit atât de mult, reușind să le răpească ceea ce ar fi putut să fie sau ar putea fi una din puținele lor alinări? Cum pot ei să justifice așa ceva în fața victimelor regimului comunist?

Aș vrea să-i văd pe fostul premier Emil Boc și colegii săi de la PDL, ba chiar și pe președintele Băsescu, explicându-le pensionarilor care de-abia reușesc să trăiască de la o lună la alta cum au permis ca torționarii comuniști să câștige acele pensii nesimțite pe care le primesc lunar. Ion Ficior, fost comandant al lagărului de muncă silnică de la Periprava are în prezent o pensie de 5.100 de lei. Pensia medie a vârstnicilor noștri este 773 de lei. Asta înseamnă că un torționar, responsabil pentru moartea a 103 deținuți politic, primește lunar de la statul român aproape șapte pensii medii. În timp ce unii au fost împinși la disperare, pentru alții a fost permit un trai de huzur.

 Aș vrea să-i văd pe fostul premier Emil Boc și colegii săi de la PDL explicându-le tinerilor care studiază ani întregi și se chinuiesc să-și găsească un loc de muncă, cum e posibil să permiți ca un om acuzat de peste 100 de crime să câștige mai mult decât o vor face, probabil, ei vreodată. Cum să-i mai convingă cineva că țara noastra are nevoie de ei și de munca lor pentru a avea un viitor, dacă ei văd că statul român a răsplătit crima, iar pe ei n-a putut să-i ajute cu nimic sau, mai rău, le-a tăiat salariile cu 25%?

Susțin proiectul de lege al guvernului privind pensiilor torționarilor. Consider că prin acțiunile de până acum guvernul USL a arătat că își respectă angajamentele luate în fața cetățenilor. Avem nevoie de dreptate până la capăt si pentru victimele regimului comunist. Trebuie să facem dreptate până la capăt! Trebuie ca cei responsabili pentru ororile din închisorile regimului totalitar să fie pedepsiți conform legii!