„Numai faptele arată cine suntem cu adevărat”

Posted on oct. 13, 2011 in Politic, Social | 8 comments

Trei povesti

TREI POVESTI cu un scurt mesaj: „Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi”. 
„(transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford)
Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din
viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.
Prima poveste este despre unirea unor puncte.
Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?
Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: „Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?”. Au spus „Bineinteles!”. Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.
Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva – instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.
Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale (Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac.
Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.


A treia poveste este despre moarte.
Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: „Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate”. Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: „Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?”. Si atunci cand raspunsul a fost „Nu” pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice – toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec – toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme – traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele „Ramai flamand. Ramai naiv”. Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.
Multumesc mult.

S.J.”

8 Comments

  1. Cum sa nu iti doresti sa ramai naiv si flamand?
    Am fost mai mult decat impresionat de faptul ca avea doua adrese de mail, facute publice, la care mai raspundea din cand in cand … personal! Cred ca era naiv si flamand!
    Dumnezeu sa-l ierte!

  2. Da… Inteleg…
    Ma gandeam insa la faptul ca se pot da si alte multe exemple… Ce ziceti de Frank Sinatra!! 🙂
    A trebuit sa paraseasca liceul pentru a evita exmatricularea datorita comportamentului huliganic. A lucrat mai apoi ca baiat ce distribuia un ziar, practic vanzator de ziare. Dupa aceea a urmat cariera sa muzicala, succesul extraordinar. Legaturi cu Mafia. A fost, din punct de vedere politic democrat, comunist, apoi din nou democrat, iar in final republican. A simtit ce inseamna sa ai de a face cu oameni puternici ce vor sa te distruga de asa maniera incat nici Mafia si nici partidul sa nu te mai poata ajuta. Declin in cariera, intins pe vreo 10 ani… Revenire spectaculoasa! Milioane de dolari! Las Vegas! Prieten apropiat cu Kennedy. Dosarul lui Sinatra de la FBI – 2403 pagini! Lucky Luciano, Cuba! Contribuie la campania electorala a lui Kennedy, ca nu dupa mult timp sa vada cum partidul ii intoarce spatele. Fratele Presedintelui, Robert Kennedy, care era Procurorul General, incepe investigatiile in ceea ce priveste crima organizata, legandu-se de Sam Giancana, zis si „Sam the Cigar” 🙂 , care era boss-ul mafiei din Chicago si prieten cu Sinatra. Insa cu Giancana intram in zona CIA despre care acesta obisnuia sa spuna: „Cosa Nostra si CIA sunt cele doua fatete ale aceleiasi monezi”. Nu mai vorbesc de faptul ca Sam si Kennedy aveau o amanta comuna, prin care cei doi comunicau in legatura cu Fidel Castro. Apoi Sinatra a trecut la republicani si contribuie la campania electorala a lui Reagan cu 4 milioane de dolari!!

    Dar ce artist colosal!!

    Uitati-va la viata lui Humphrey Bogart, care nu a luat niciodata cursuri de actorie! Si este cel care a jucat in acel film extraordinar – Casablanca, alaturi de Ingrid Bergman, dar si in atatea multe alte filme memorabile. Apropo de scoala, iata ce spune Wikipedia:
    „The Bogarts sent their son to private schools. Bogart began school at the Delancey School until fifth grade, when he was enrolled in Trinity School.[16] He was an indifferent, sullen student who showed no interest in after-school activities.[17] Later he went to the prestigious preparatory school Phillips Academy, in Andover, Massachusetts, where he was admitted based on family connections.[18] They hoped he would go on to Yale, but in 1918, Bogart was expelled.[19] The details of his expulsion are disputed: one story claims that he was expelled for throwing the headmaster (alternatively, a groundskeeper) into Rabbit Pond, a man-made lake on campus. Another cites smoking and drinking, combined with poor academic performance and possibly some inappropriate comments made to the staff. It has also been said that he was actually withdrawn from the school by his father for failing to improve his academics, as opposed to expulsion. In any case, his parents were deeply dismayed by the events and their failed plans for his future.[20]”
    http://en.wikipedia.org/wiki/Humphrey_Bogart

    That’s pretty nice, isn’t it! 😆

    A fost in Marina SUA, si iata ce scrie tot Wikipedia:
    „During his naval days, Bogart’s character and values developed independent of family influence, and he began to rebel somewhat against their values. He came to be a liberal who hated pretensions, phonies, and snobs, and at times he defied conventional behavior and authority, traits he displayed in life and in his movies. On the other hand, he retained their traits of good manners, articulateness, punctuality, modesty, and a dislike of being touched.”
    Cred ca trebuie spus ca Bogart era un excelent jucator de sah, aproape de nivelul unui maestru!

    Dar ce mare actor!

  3. Cred ca e vorba de ceea ce se cheama: „american way of life”, foarte diferit de ceea ce e in Europa. Poate ca noi nu-l intelegem cum trebuie… dar ne fascineaza! Cred ca se poate spune ca este si o diferenta de ceea ce se cheama mentalitate… Europa este altfel… Numai ganditi-va la Franta, care are un Partid Socialist puternic, dar se pot da si alte exemple. In Marea Britanie avem Labour Party dar si Social Democratic and Labour Party, deci avem o stanga politica importanta. In SUA aproape ca nu exista asa ceva. Inca de foarte de mult doar doua partide politice conteaza pe esicherul politic american: Democrat si Republican. Mi se pare ca si asta spune ceva, nu? Dar sa ne uitam si la Parlamentul European unde avem Partidul Socialistilor Europeni, un partid puternic, mare, PSD fiind membru cu drepturi depline al PSE. In SUA nu exista asa ceva, desi Ziua de 1 mai vine de acolo, ca Zi Internationala a Muncii!!! Interesant este ca eforturile autoritatilor SUA de a schimba data de 1 mai, ca Zi Internationala a Muncii, au esuat. Foarte interesant de citit aici:
    http://en.wikipedia.org/wiki/International_Workers%27_Day
    Deci iata ca exista diferente semnificative sub raport politic intre Europa si SUA. Sigur, se poate scrie chiar si o carte pe marginea acestui subiect atat de vast, dar si foarte interesant. Rezulta ca si democratia europeana e diferita fata de cea din USA. Cred ca e putin cunoscut ce fel de forme a imbracat socialismul, ca sa zic asa, in Statele Unite. As putea aminti aici despre ceea ce se numeste Crestinismul Social (Social Christianity), iar o reprezentanta de frunte a acestui curent a fost Dorothy Day:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Dorothy_Day
    Ea a fost co-fondatoare a Miscarii Muncitorilor Catolici:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Catholic_Worker_Movement
    Iar aceasta exista si astazi:
    http://www.catholicworker.org/index.cfm
    Este foarte originala aceasta forma de socialism religios (cu o tenta crestina catolica) care, iata, exista in SUA. Iata ce spune Wikipedia:

    „Catholic Worker houses are not official organs of the Roman Catholic Church and their activities, inspired by Day’s example, may be more or less overtly religious in tone and inspiration depending on the particular institution. The movement campaigns for nonviolence and is active in opposing both war and the unequal distribution of wealth globally. Dorothy Day also founded The Catholic Worker newspaper, still published by the two Catholic Worker houses in New York City and sold for a penny a copy.”

    De remarcat ca aceasta organizatie promoveaza non-violenta, opunandu-se razboiului dar si distributiei inegale a bogatiei pe plan global.
    Actualmente, in SUA, desi Partidul Democrat este de centru-stanga, totusi un partid care sa se declare, prin ideologia sa, ca fiind social-democrat este doar Green Party:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Green_Party_%28United_States%29
    Dar, dupa cum se poate observa, el e foarte mic. Nu a castigat nici un loc in Senat si nici in Camera Reprezentantilor, etc. Insa exista! Totusi, din cate inteleg, ceea ce se numeste clasa muncitoare in SUA voteaza preponderent cu Partidul Democrat. Si sunt un procent foarte insemnat, dupa cum, iarasi, se poate constata cu usurinta!

  4. R.I.P

    A avut o influenta mare dar inca odata dovedeste ca „claxonul e mai puternic decit motorul ” in termen de perceptie. A fost un manager care in termen corect in engleza poate fi definit gen asshole. Nu , nu am avut (ne)norocul sa lucrez pentru el dar am avut prieteni care au lucrat la apple si la Next si au raportat direct la Steve asa ca am cam inteles ce fel de personality era. Un film care il descrie destul de corect este „Piratii din Silicon Valley” iar in http://gizmodo.com/5301470/the-life-of-steve-jobs-+-so-far puteti gasi o mai buna descriere a biografiei lui.
    Jobs’ friend and India travel partner Dan Kottke, received no stock at all, despite being employee #11. It is rumored that Jobs denied him stock because he felt betrayed that Kottke offered Chris-Ann a shoulder to cry on after her split with Jobs. Other early employees received little or no stock. Woz, on the other hand, offered stock to many who Apple did not provide for, giving away 1/3 worth of his shares under his Wozplan.”
    Pentru cei care au lucrat in Silicon Valley unde o saptamina de lucru are 80 -100 ore , nopti nedormite , vieti distruse in goana dupa magicile milioane atitudinea lui Steve poate fi definita numai prin cuvintul mentionat de mine a….e. Dar oricum mortii .
    E trist ca Woz (care practic a proiectat primul Apple) ca si un alt mare pioner al internetului Dennis Ritchie care tocmai a murit nu au locul care il merita in istorie…dar pare-se ca vechiul dicton roman „pane et circenses” se aplica. Oamenilor le plac personalitatile de pe ecran.

    Oricum again RIP…

  5. Oricum cea mai importanta poveste din viata lui pe care o admir este aceea cind si-a intilnit viitoarea sotie

    About this time, Jobs meets Laurene Powell, when he speaks at a class at Stanford business school. They exchange numbers. Jobs had a business dinner that night. ”I was in the parking lot, with the key in the car, and I thought to myself, If this is my last night on earth, would I rather spend it at a business meeting or with this woman? I ran across the parking lot, asked her if she’d have dinner with me. She said yes, we walked into town and we’ve been together ever since.

    Sint de acord cu el!! Pentru asta il admir!

    Chestia aia cu flaminzi e buna in teorie – la 7 miliarde $$ ramine totusi o teorie…
    (nu , nu am un iphone – sint un android man..)

  6. Naiv si flamand…..depinde de ce flamand si de ce naiv…

    • Loredana
      flamand nu inseamna flamand = infometat ci flamand= infometat de cunostinte, insetat sa cunosti tot mai mult!

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.