Blog Ana Birchall
Soborul Maicii Domnului
Praznicele împărătești, așa cum este și Nașterea Domnului, sunt urmate în ziua următoare de celebrarea persoanelor care au contribuit la evenimentul istoric și teologic evocat: Sfinții Părinți, Maica Domnului, îngerii, magii și păstorii. Soborul Maicii Domnului reprezintă darul umanității către Dumnezeu la nașterea Fiului Său.
Tot pe 26 decembrie Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Cuvios Nicodim de la Mănăstirea Tismana, considerat părintele monahismului românesc, duhovnicul rugăciunii isihaste pe aceste meleaguri, un om cu o viețuire aleasă, sfetnic apropiat al domnitorului Mircea cel Bătrân.
Dincolo de sărbătoarea Crăciunului, aceste popasuri duhovnicești sunt momente de înălțare a sufletului către Dumnezeu.
Crăciun binecuvântat!
Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos în smerita peșteră din Betleem este sărbătoarea de tainică apropiere între Dumnezeu și oameni. Crăciunul ne învață an de an, cu o ritmicitate de dincolo de timp, că suntem atât cât dăruim și cât iubim.
Vă doresc un Crăciun binecuvântat cu pace și liniște, cu dar din darul lui Dumnezeu pentru oameni, cu multă iubire din partea celor dragi!
La mulți ani!
Poveste de Crăciun
A fost o dată ca niciodată… Așa începe fiecare poveste din viața noastră cu bucuriile sau tristețile inerente, însă cea mai frumoasă dintre ele, pe care o știe oricine, de la prunc la uncheș, cred că este cea legată de sărbătoarea Crăciunului. În seara în care Fiul lui Dumnezeu primește să se nască din Sfânta Fecioară într-o peșteră din Betleem, fiecare dintre noi își trăiește povestea propriei vieți în sânul celor dragi. Crăciunul este timpul cel mai potrivit în special pentru depănarea amintirilor, pentru introspecția și evocarea copilăriei cu momentele ei de o dulceață inepuizabilă.
Pentru mine, Crăciunul este cea mai frumoasă și mai plină de mister sărbătoare din an, singura în care ni se mai permite să ne aducem aminte de copilărie și să fim copii. Poți visa cu ochii deschiși la sania Moșului care vine și se oprește numai pentru tine în liniștea casei învăluită în miros de brad și de mere coapte. În seara de Ajun rememorez cu ochii minții și lacrimi în suflet frumoasele clipe ale copilăriei în care mama așeza, deasupra patului, la căpătâiul meu și al fraților mei, Iulian și Stefan, câte un cadou pe care îl distingeam și îl intuiam în întunericul strălucitor al acelei nopți magice. Emoția cu care furam câteva clipe de somn în așteptarea Moșului mă urmărește și astăzi când împodobesc în fiecare an, aproape ritualic, bradul de Crăciun, la Dorna Arini, cu băiatul meu Andruțu. De fapt, cred că nu împodobim un simplu brad, ci un crâmpei de suflet.
„Vreau să vă fac o mărturisire”
Și pentru că povestim în intimitatea apropierii Nașterii Domnului, vreau să vă fac o mărturisire. Cel mai aproape m-am simțit de fiorul Dumnezeirii atunci când am vizitat Locurile Sfinte, unde s-a născut şi s-a jertfit Iisus Hristos, iar sentimentele pe care le poţi trăi în aceste locuri unice sunt cu greu descrise în cuvinte. Cu greu poţi să exprimi ceea ce simţi şi ceea ce trăieşti în aceste locuri binecuvântate. Aceeași încărcătură spirituală mă încearcă și în preajma Crăciunului. Frumuseţea şi profunzimea acestei sfinte sărbători sunt cu totul şi cu totul aparte. Nicăieri nu am simţit fiorul unei sărbători în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu ca în creştinismul ortodox românesc. De la colindele copiilor, la mirosul merelor coapte, al răşinii de brad sau al cozonacilor împletiţi în special de bunica, toate fac din sărbătoarea Crăciunului una cu adevărat personală, intimă, familială. De Crăciun ne simțim în siguranță, generoși și, mai presus de toate, ne simțim copii alături de pruncul Iisus.
Tradiție de Anul Nou
În sufletul de copil la care mă întorc de Crăciun retrăiesc emoția cu care bunicii mei, Cătălina și Gheorghe, veneau în fiecare an în seara de Ajun pentru a ne colinda. Cu ochii copilului care a crescut văd în acest gest simbolic legătura mea cu o lume în care îmi regăsesc rădăcinile, o lume care ne spune șoptit cine suntem, de unde venim și mai ales că nu avem un viitor în afara tradițiilor noastre creștine. Pentru mine Crăciunul înseamnă cetină de brad, colinde în surdină, mireasma cozonacilor din cuptor și a merelor coapte cu scorțișoară. Toate aceste lucruri te învață să privești viața si prin ochii tradițiilor și valorilor românești. Întoarcerea la izvor te face să guști din prospețimea niciodată alterată a credinței în Dumnezeu.
Și pentru că fiecare dintre noi iubește povestea și își creează propriul univers feeric, de Anul Nou, respect cu sfințenie împreună cu familia mea o frumoasă tradiție pe care am învățat-o de la tatăl meu ca aproape de miezul nopții, cu câteva minute înainte de trecerea dintre ani, să ieșim cu toții afară să întâmpinăm Noul An. E o formă de a deveni familiar cu ce îți aduce Bunul Dumnezeu în viața ta și cu acceptarea darurilor Sale.
Dincolo de poveștile care însoțesc sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului nu trebuie să uităm însemnătatea reală a Crăciunului. Ce dar mai mare poate cineva să ofere decât pe însuşi Fiul Său, pe care L-a trimis în lume ca model de viaţă şi, mai apoi, îngăduind jertfirea Lui, ca dorinţă de mântuire a oamenilor şi dovadă a iubirii Lui nemărginite faţă de noi? Aceasta este lecţia profundă pe care Dumnezeu a oferit-o oamenilor prin Iisus Hristos, un arhetip de bunătate, modestie şi sfinţenie, din care fiecare putem lua câte puţin pentru a da celorlalţi acum şi în restul anului.
Aș vrea ca pentru o clipă, în Sfânta noapte de Crăciun, să închidem fiecare ochii și să ne reîntoarcem la vârsta copilăriei în care îl așteptam cu emoție, cu sfială și cu multă nădejde pe Moș Crăciun, pentru că, nu-i așa, am fost cu toții cuminți. Putem face din sufletele noastre o iesle mai caldă pentru Bunul Dumnezeu care se naște de fiecare dată cu nădejdea că omul se poate îndumnezei. Aud deja glas de colinde, clinchet de clopoței, liniștea zăpezii… ascultați… Moș Crăciun a sosit!
Brăduțul este gata
Bradul este gata, cuminți zic că am cam fost , cel puțin Andrutu, avem și zăpadă….așa că îl așteaptăm pe Moșul!
28 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989
Se cuvine ca în fiecare an înaintea sărbătorilor de iarnă să ne amintim şi să cinstim jerfta eroilor fără de care Revoluţia română din 1989 nu ar fi avut loc, iar ţara în care trăim nu ar fi fost una liberă şi occidentală.
România democratică de astăzi, o Românie liberă şi europeană, cu cetăţeni ale căror drepturi şi libertăţi sunt respectate şi garantate de Constituţie îşi datorează existenţa revoluţiei din decembrie 1989 şi sacrificiului suprem al eroilor căzuţi în lupta pentru libertate. Este un moment de reflecție și sobrietate datorat eroilor care prin sacrificiul lor au făcut posibil ca România să respire aerul libertății.
Este datoria noastră, ca păstrând în memorie şi în suflet amintirea celor care s-au sacrificat pentru viitorul copiilor noştri în decembrie 1989, să ne luptăm în fiecare zi pentru o Românie curată, în spiritul valorilor occidentale care ne caracterizează.
Împreună cu toţi cei care iubesc această ţară frumoasă imi doresc să impunem şi aici, acasă, un sistem meritocratic, unde să poţi să te realizezi personal si profesional având la bază “ceea ce ai tu în cap”, pentru că aşa cum îmi spunea mie bunica mea, Cătălina, “ce ai în cap şi în suflet nu poate să îţi ia nimeni niciodată”.
Mulțumesc!
Acum 1 an de zile am depus jurământul pentru un nou mandat de parlamentar în Camera Deputatilor. A fost și continuă să rămână un moment de emoție profundă și de responsabilitate față de romanii care m-au onorat cu încredere și speranță prin votul domniilor lor. În aceste momente de responsabilitate și obligații asumate gândul mă poartă în mod special spre moldovenii din Vaslui care m-au investit cu onoarea de a-i reprezenta în Parlamentul Romaniei. Nimic din ceea ce am realizat până astăzi nu ar fi fost posibil fără sprijinul vasluienilor, fără povata, criticile sau sfaturile lor și îi asigur că încrederea și speranță cu care m-au învestit vor fi răsplătite cu determinare si profesionalism în toate acțiunile pe care le voi întreprinde în numele lor.
Pentru mine, emoția momentului depunerii juramantului față de țară și popor nu poate fi exprimată în cuvinte.
Îmi doresc ca împreună cu toți cei care iubesc această țară frumoasă să impunem și aici, acasă un sistem meritocratic, unde să poți să te realizezi personal și profesional având la bază „ceea ce ai tu în cap” , pentru că așa cum îmi spunea mie bunica mea, Catalina, „ce ai în cap și în suflet nu poate să îți ia nimeni niciodată”.
209 ani de la nașterea lui Andrei Șaguna
Astăzi aniversăm 209 ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, Andrei Șaguna. Născut pe data de 20 decembrie 1808 în localitatea Mișcolț din nordul Ungariei, într-o familie de aromâni, cu numele de botez Anastasie, Șaguna și-a dedicat de tânăr viața lui Dumnezeu, urmând teologia începând cu anul 1829 și călugărindu-se 4 ani mai târziu, luând numele Andrei.
De-a lungul anilor, slujba sa vrednică și conștiincioasă în numele Domnului va fi remarcată, fiind hirotesit protosinghel și arhimandrit, iar apoi fiind numit vicar-general al Episcopiei din Sibiu.
În același timp, Andrei Șaguna a fost și unul dintre marii susținători ai drepturilor românilor din Transilvania, care pe atunci era parte a Imperiului Austro-Ungar. A organizat și a prezidat numeroase adunări, precum Adunarea de la Blaj, în urma cărora se vor trimite în repetate rânduri petiții către Împăratul Austro-Ungariei, cerându-i desființarea iobăgiei și libertatea folosirii limbii române. De asemenea, a fost și unul dintre cei mai mari susținători ai învățământului în Transilvania, înființând peste 800 de școli primare confesionale, o tipografie eparhială și un institut de teologie și pedagogie la Sibiu.
Moștenirea sa lăsată românilor este reflectată în cuvintele pe care le-a rostit cu ocazia hirotonisirii sale ca episcop în anul 1848: „Se cere de la mine ca, prin ocârmuirea mea, să se pună în lucrare reînvierea diecezei noastre transilvane, și reînvierea aceasta să corespundă trebuinței Bisericii, mântuirii poporului și spiritului timpului”.
Comentarii recente