Blog Ana Birchall
Eminescu, ziditorul limbii române
Sunt onorată să particip în această seară la Spectacolul Omagial ”Eminescu, ziditorul limbii române” dedicat marelui poet Mihai Eminescu, de la a cărui naștere se împlinesc mâine 169 de ani!
Personal, cred că nu există suflet sensibil care să fi citit o creație a Luceafărului poeziei românești și să nu fi simțit talentul unui popor sintetizat într-un om a cărui operă a învins cu adevărat timpul, așa cum frumos spunea George Călinescu, şi a cultivat generațiilor următoare sentimentul de dragoste de neam și istorie.
Sincere felicitări actorilor și organizatorilor pentru un eveniment reușit!
Emisiune Antena 3 – 10 ianuarie
Astăzi, începând cu ora 09:00, particip la emisiunea ‘Previziuni’, realizată de doamna Nadina Câmpean și domnul Adrian Ursu, pentru o discuție despre Președinția României la Consiliul UE, pe care o puteţi urmări în direct pe Antena 3.
Soborul Sfântului Ioan Botezătorul
A doua zi după praznicul împărătesc al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica face prăznuirea persoanei prin care s-a realizat această minune dumnezeiască, Sfântul Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul, ultimul mare prooroc al Vechiului Testament și cel care face legătura cu Noul Testament. Astăzi, pilda Sfântului Ioan Botezătorul și misiunea sa de a-L descoperi oamenilor pe Hristos reprezintă pentru noi prilej de străduință pe drumul plin de încercări care ne urcă la cer.
Le urez multă sănătate, bucurii şi daruri duhovniceşti pe măsura ocrotitorului lor duhovnicesc tuturor celor care astăzi își sărbătoresc ziua onomastică!
6 ianuarie – Boboteaza sau Epifania Domnului
Boboteaza, Epifania sau Teofania Dumnezeului nostru treimic, sărbătorită de Biserică la 6 ianuarie, este praznicul împărătesc care aduce cu sine, pe lângă descoperirea Fiului lui Dumnezeu în repejunile Iordanului, sfințirea firii și a întregii creații. În apele Iordanului Hristos se descoperă oamenilor ca Fiu al lui Dumnezeu şi de aceea Boboteaza ne aduce aminte că trebuie să îl lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească în inimă şi să îl descoperim în fiecare zi a existenţei noastre.
Astăzi firea apelor se sfințește și, împreună cu ea, toți cei care mărturisim credința în Hristos, Fiul lui Dumnezeu!
1 ianuarie – Sfântul Vasile cel Mare
Prima zi din Anul Nou este dedicată de Sfânta Biserică uneia dintre cele mai luminate minți din istoria bisericească, Sfântul Vasile cel Mare. Trăitor în secolul de aur al Bisericii, secolul al IV-lea, arhiepiscop al Cezareii Capadociei, Sfântul Vasile ne-a lăsat o bogată creație teologică și liturgică, printre care și Sfânta Liturghie care îi poartă numele. Marele teolog și ierarh se bucură de o aleasă cinstire între credincioșii români, aproape 600.000 dintre ei purtându-i numele. În această sfântă zi urez un sincer La mulți ani tutor celor care își serbează onomastica, precum și românilor mei dragi acum la ceas de sărbătoare! Dumnezeu să ne aibă în paza Sa pe toți!
La mulți ani!
La mulți ani!
Acum, la sfârșit de an 2018 și în prag de 2019, vă mulțumesc fiecăruia dintre voi, cei care îmi urmăriți activitatea și mesajele din mediul virtual, pentru încurajările, sfaturile, criticile și sugestiile care m-au ajutat și m-au făcut anul acesta un viceprim-ministru și un deputat mai bun. Sper că veți continua să îmi scrieți și în 2019!
Mulțumesc tuturor celor cu care am avut onoarea să lucrez și să colaborez, în special în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Mulțumiri speciale echipei mele! Sunt mândră de voi ca și anul acesta, împreună, ne-am făcut treaba cu bună credință, profesionalism, cinste și demnitate promovând și apărând interesele României și ale românilor! La trecerea dintre ani, să pășim cu încredere luând cu noi numai lucrurile bune și frumoase și lăsând în urmă cele mai puțin bune din anul care trece.
Fie ca Noul An sa vă găsească sănătoși, alături de cei dragi, iar Bunul Dumnezeu să vă dăruiască tot ce este mai bun și mai frumos pentru voi și pentru persoanele dragi vouă.
La mulți ani!
Port cu mândrie ia românească
Pentru a restabili adevărul în urma unor comentarii răuvoitoare din urmă cu câteva săptămâni, vreau să aduc clarificările pe care acum, la rece, le consider necesare. Iubesc portul tradițional românesc nu pentru că este la modă, ci pentru că în spiritul valorilor tradiționale am fost crescută și educată de mama mea și de bunica mea. Mama a fost cea care mi-a îndrumat pașii spre dansurile populare și îi sunt profund recunoascătoare pentru că aici am avut primul contact cu ia românească. Mama încă are costumul meu popular din anii copilăriei.
În anul aniversării Centenarului, dar nu numai acum, portul tradiţional românesc, care ni se revelează in fiecare zonă a ţării într-o diversitate de motive româneşti, reprezintă o moştenire pe care avem datoria de a o transmite nealterată generaţiilor viitoare.
De asemenea, pledoarii în favoarea iei și a portului tradițional românesc am avut atât de la tribuna Parlamentului, prin declarații politice, cât și la evenimente dedicate portului tradițional la care am participat de fiecare dată cu mare plăcere.
În ultimii ani, ia și-a recâștigat popularitatea binemeritată, iar frumusețea inegalabilă a portului tradițional românesc este redescoperită atât în satul românesc, cât mai ales la orașe, unde ia și motivele ei românești sunt reinterpretate în moduri creative.
Costumul popular este unul din elementele care asigură trasabilitatea în timp a unei naţiuni. Pentru mine, ia reprezintă o poartă către spiritul tradiţional al poporului meu și, de aceea, o port cu mândrie ori de câte ori am ocazia, fie în activități publice, fie în vacanță.
Mai jos, vă invit să descoperiți o serie de fotografii, din copilărie și până în prezent, care sunt mărturia dragostei mele pentru portul popular românesc.
Voi continua să promovez și să port cu dragoste și mândrie ia românească, costumul popular românesc, chiar daca voi primi critici așa cum s-a întâmplat de curând când am fost criticată că la un eveniment diplomatic, în Anul Centenarului, am purtat un costum tradițional cu piese vechi de 100 de ani!
27 decembrie – Sfântul Ștefan
A treia zi după Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este închinată de Biserica Ortodoxă celui dintâi martir care a plătit cu viața mărturisirea credinței creștine, Sfântul Apostol întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. Modelul sacrificiului suprem este prezent și în aceste zile de bucurie și de sărbătoare pentru a nu uita că Nașterea Domnului s-a făcut pentru izbăvirea omului de păcat și de moarte și pentru a-i reda bucuria și nădejdea împreună-locuirii cu Dumnezeu.
Fratelui meu Ştefan și tuturor celor care poartă numele primului mucenic al Bisericii le doresc să aibă parte de sărbători fericite, ani mulţi cu sănătate şi bucurii alături de cei dragi!
La mulţi ani!
Craciun binecuvântat!
Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos în smerita peșteră din Betleem este sărbătoarea de tainică apropiere între Dumnezeu și oameni. Crăciunul ne învață an de an, cu o ritmicitate de dincolo de timp, că suntem atât cât dăruim și cât iubim. De aceea și noi trebuie să dăruim în această perioadă din puținul nostru, din dragostea și căldura care ne înconjoară.
Vă doresc un Crăciun binecuvântat cu mireasmă de brad și aromă de cozonaci, cu pace și liniște, cu dar din darul lui Dumnezeu pentru oameni și cu multă iubire din partea celor dragi!
La mulți ani!
În ajun de Crăciun stăm împreună la povești!
Cred că pentru fiecare dintre noi cea mai familiară imagine a Crăciunului este cea a unei povești despre daruri, despre generozitate și despre a fi împreună cu cei dragi. Și pentru mine, Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului este în primul rând despre întoarcerea la povestea copilăriei, la visele care ne inundă sufletul și la pruncul care se naște în ieslea din Betleem.
A fost o dată ca niciodată… Așa începe fiecare poveste din viața noastră cu bucuriile sau tristețile inerente, însă cea mai frumoasă dintre ele cred că este cea legată de Sărbătoarea Crăciunului. În seara în care Fiul lui Dumnezeu primește să se nască din Sfânta Fecioară într-o peșteră din Betleem, fiecare dintre noi își trăiește povestea propriei vieți în sânul celor dragi. Crăciunul este timpul cel mai potrivit pentru depănarea amintirilor, pentru introspecția și evocarea copilăriei cu momentele ei de o dulceață inepuizabilă.
Pentru mine, Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare din an, singura în care ni se mai permite să fim copii. Poți visa cu ochii deschiși la sania Moșului care vine și se oprește numai pentru tine în liniștea casei învăluită în miros de brad. În seara de Ajun rememorez cu ochii minții și lacrimi în suflet frumoasele clipe ale copilăriei în care mama așeza la căpătâiul meu si al fratilor mei, Iulian si Stefan, câte un cadou pe care îl distingeam si il intuiam în întunericul strălucitor al nopții magice. Emoția cu care furam câteva clipe de somn în așteptarea Moșului mă urmărește și astăzi când împodobesc în fiecare an, aproape ritualic, bradul de Crăciun, la Dorna Arini, cu băiatul meu Andruțu. De fapt, cred ca nu impodobim un brad ci un crampei de suflet!
Și pentru că povestim în intimitatea apropierii Nașterii Domnului, vreau să vă fac o mărturisire. Cel mai aproape m-am simțit de fiorul Dumnezeirii atunci când am vizitat Locurile Sfinte, unde s-a născut şi s-a jertfit Iisus Hristos, iar sentimentele pe care le poţi trăi în aceste locuri unice sunt cu greu descrise în cuvinte. Cu greu poţi să exprimi ceea ce simţi şi ceea ce trăieşti în aceste locuri binecuvântate. Aceeași încărcătură spirituală mă încearcă și în preajma Crăciunului. Frumuseţea şi profunzimea acestei sfinte sărbători sunt cu totul şi cu totul aparte. Nicăieri nu am simţit fiorul unei sărbători în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu ca în creştinismul ortodox românesc. De la colindele copiilor, la mirosul merelor coapte, al răşinii de brad sau al cozonacilor împletiţi în special de bunica, toate fac din sărbătoarea Crăciunului una cu adevărat personală, intimă, familială. De Crăciun ne simțim în siguranță, generoși și, mai presus de toate, ne simțim copii alături de pruncul Iisus.
În sufletul de copil la care mă întorc de Crăciun retrăiesc emoția cu care bunicii mei, Cătălina și Gheorghe, veneau în fiecare an în seara de Ajun pentru a ne colinda. Cu ochii copilului care a crescut văd în acest gest simbolic legătura mea cu o lume în care îmi regăsesc rădăcinile, o lume care ne spune șoptit cine suntem, de unde venim și mai ales că nu avem un viitor în afara tradițiilor noastre creștine. Pentru mine Crăciunul înseamnă cetină de brad, colinde în surdină, mireasma cozonacilor din cuptor și a merelor coapte cu scorțișoară. Toate aceste lucruri te învață să privești viața si prin ochii tradițiilor și valorilor românești. Întoarcerea la izvor te face să guști din prospețimea niciodată alterată a credinței în Dumnezeu.
Și pentru că fiecare dintre noi iubește povestea și își creează propriul univers feeric, de Anul Nou, respect cu sfințenie împreună cu familia mea o frumoasă tradiție pe care am învățat-o de la tatăl meu ca aproape de miezul nopții, cu câteva minute înainte de trecerea dintre ani, să ieșim cu toții afară să întâmpinăm Noul An. E o formă de a deveni familiar cu ce îți aduce Bunul Dumnezeu în viața ta și cu acceptarea darurilor Sale.
Dincolo de poveștile care însoțesc sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului nu trebuie să uităm însemnătatea reală a Crăciunului. Ce dar şi ce bucurie mai mare poate cineva să ofere decât pe însuşi Fiul Său, pe care L-a trimis în lume ca model de viaţă şi, mai apoi, îngăduind jertfirea Lui, ca dorinţă de mântuire a oamenilor şi dovadă a iubirii Lui nemărginite faţă de noi? Aceasta este lecţia profundă pe care Dumnezeu a oferit-o oamenilor prin Iisus Hristos, un arhetip de bunătate, modestie şi sfinţenie, din care fiecare putem lua câte puţin pentru a da celorlalţi acum şi în restul anului.
Vreau să vă invit pe fiecare dintre voi să vă trăiți povestea în Sfânta noapte de Crăciun și să vă abandonați în lumea de vis a Moșului care ne cheamă să ne recăpătăm inocența și candoarea sufletului unui copil. Pruncul Iisus se naște în ieslea întunecată și rece, dar poate să găsească adăpost în inima noastră dacă știm să ne bucurăm de darul Său cu inocența copilului care mai crede în minuni. Doar așa veți putea intra cu adevărat în atmosfera Crăciunului, iar la trecerea dintre ani vă veți putea alătura sufletelor minunate ale copiilor voștri sau ale celor dragi și să le șoptiți iubirea ce le-o purtați dincolo de granița timpului. Din 2001, de când s-a născut Andruțu, primul lucru pe care îl fac în secunda întâi a Noului An este să-mi iau băiatul în brațe, să-i dau un pupic și să-i spun „Te iubește mami”.
Sfânta sărbătoare a Crăciunului este ocazia potrivită de a ieşi din egoismul care ne caracterizează în viaţa de zi cu zi şi să învăţăm să dăruim mai mult celui de lângă noi. Cred că putem intra cu adevărat în spiritul Naşterii Domnului, căutând să răspundem la iubirea lui Dumnezeu care îşi dăruieşte Unicul Fiu, prin iubirea faţă de cei din jur. Trebuie ca în anul care bate la uşă să ne străduim, cu toţii, să iubim mai mult România şi pe români, pentru a fi cu adevărat demni de Grădina Maicii Domnului în care poporul român a fost rânduit să trăiască.
Aș vrea ca pentru o clipă, în Sfânta noapte de Crăciun, să închidem fiecare ochii și să ne reîntoarcem la vârsta copilăriei în care îl așteptam cu emoție, cu sfială și cu multă nădejde pe Moș Crăciun, pentru că, nu-i așa, am fost cu toții cuminți. Putem face din sufletele noastre o iesle mai caldă pentru Bunul Dumnezeu care se naște de fiecare dată cu nădejdea că omul se poate îndumnezei. Aud deja glas de colinde, clinchet de clopoței, liniștea zăpezii… ascultați… Moș Crăciun a sosit!
Mai jos impartasesc cu voi cateva fotografii de familie…in asteptarea Mosului!
Comentarii recente