O adâncă dezamăgire tronează la nivel popular față de conducerea politică actuală. Aș îndrăzni să spun că trăim împreună chiar mai mult decât o astfel de senzație, susținută de sărăcie și lipsă de oportunități. În fapt, suferim de o profundă pierdere a valorilor. În furtuna sufletelor noastre, ne dorim o schimbare radicală, un drum nou care să se rupă de cel vechi, la intersecția destinului.

Puternic încărcați de regrete față de deciziile luate, gândim drumul înainte tot trași înapoi. Privim și în afară și vedem greutățile altora, dar identificăm instinctiv sursele diferite ale problemelor noastre: incompetența, lipsa de talent și de strategie, impotența unor guvernanți de a vedea peste lungul nasului. Vorbele lor goale se sparg de scepticismul nostru, iar schimbările constante în societate, nu tot timpul într-o direcție pozitivă, creează un haos în care cu greu mai putem identifica albul de negru, meritocratia de o dezamăgitoare sclavie a minții.

Vreau să vă întreb pe voi, cititorii mei, ce vă dezamăgeste la societatea actuală, pe care zei am mâniat de suntem blestemați în mediocritate, poate identificăm fire comune pe care să le scoatem din țesătura pe care o refacem de mai bine de 20 de ani.

“Istoria ne arată că momentele în care România a intrat pe un trend ascendent au fost cele în care copiii burgheziei au plecat la studii în străinătate și întorcându-se de la Viena sau Paris au aplicat în țară principiile moderne pe care le-au asimilat odată cu studiile de specialitate. Pentru cine vrea să aprofundeze această tematică poate studia tot ceea ce s-a întâmplat în Europa secolului XIX și-mi va da dreptate.

cartea lui Dan Tapalaga te supara cu acuratetea prin care Dan reda realitatea Romaniei de astazi, te intriga, te deprima, te oftica, te imbarbateaza ….dar pana la urma sfarseste prin a te determina sa spui ca este critic ca niciunul dintre noi, noi cei care dorim o altfel de Romanie, o Romanie in care sa domine valorile si modele reale promovate de un sistem meritocratic si nu de dictatura non valorilor (nepotism, pile, relatii, cunostinte), sa nu obosim tocmai pentru ca “ceilalti (i.e. lichelele, javrele etc) nu obosesc niciodata“!

A fost nu numai o placere dar si o onoare sa merg impreuna cu Martyn la lansarea cartii lui Dan Tapalaga, o carte scrisa de un adevarat jurnalist, care merita citita si din care, cel putin generatia mea dar nu numai, are ce invata!

Intr-un post anterior va spuneam ca am fost la Cluj la o dezbatere gazduita de Organizatia Studentilor din Universitatea Babes Bolyai. A fost o dezbatere, spun eu, activa in mijlocul unui grup de tineri tare faini, care au reusit sa ma trimita la Bucuresti incarcata cu un aer dar si spirit ardelenesc.

Cateva din ideile pe care le-am discutat:

- Universitatile trebuie sa produca diplome cu valore de carti de vizita care sa deschida usi si oportunitati absolventilor.

- lipsa increderii: increderea in voi si in sansa voastra. Increderea ca ai o sansa reala la angajare, nu un exercitiu formal, obligatoriu pentru angajatorul care oricum are deja numele angajatului. Increderea ca aici, acasa, te poti realiza pe baza a ceea ce ai in cap si in suflet nu pe PCR (pile, cunostinte, relatii).

- investiti in voi. Aveti incredere in voi.

- nu cautati si cu siguranta nu acceptati un loc de munca ci o cariera! Sigur veti spune bine bine Ana dar am nevoie de un loc de munc din zeci de mii de motive. Iar raspunsul meu este: toate motivele sunt de inteles dar nu uitati ca daca este veti alege aceasta cale veti intra deja dezamagiti pe campul muncii si ramaneti acolo in virtutea unei resemnari, necesitati etc. Gresit. Acest gen de gandire sta la baza dictaturii non valorilor si duce la o societate non meritocratica pentru ca nu veti da totul din voi daca veti avea doar un loc de munca si nu o cariera.

- daca crezi ca ai invatat atunci bate cu pumnul in masa sa fii acceptat in domeniul tau. Primii angajatori nu au cum sa se uite la experienta voastra in munca pentru ca nu prea exista. Dar o personalitate puternica e complementara aici. Nu toti angajatorii vor aprecia un asemnea comportament. Dar stiti ce se spune: un om destept se inconjoara numai de oameni destepti. Un prost se inconjoara numai de oameni slabi sau mai nepregatiti decat el. Pierderea nu este a voastra decat eventual pe termen foarte scurt. Pe termen lung aveti de castigat.

- este la fel ca intr-o prietenie: eu mereu am mers pe principiul ca acord incredere si o pastreaza numai cei care intr-adevar merita increderea mea. De-a lungul vremii au fost multe persoane care s-au dovedit nedemne de increderea mea. De multe ori mi-a fost greu sa accept ca am acordat incredere unor persoane care pur si simplu nu meritau. Am fost chiar suparata pe mine dar, cu toate acestea, continui sa cred ca totusi este mai bine sa acorzi incredere pentru ca pana la urma pierderea nu este a ta ci a celor care se dovedesc a fi nedemni de increderea ta. Sigur, cu conditia sa ai puterea si curajul ca atunci cand o persoana dovedeste ca nu merita sa pastreze increderea ta sa nu mai beneficieze de aceasta incredere.   

“cand o sa incetati sa mai spuneti minciuni despre mine eu o sa ma opresc sa spun adevarul despre voi” este o replica (este adevarat, dintr-un film, “Money Never Sleeps“) pe care multi care chiar doresc (nu numai la nivel declarativ) inlaturarea dictaturii non valorilor si instaurarea legii si a meritocratiei ar trebui sa aiba curajul sa o spuna.