Ceea ce ne face romani

Deși trăim într-o perioadă în care interesele statului național se întind mult peste granițele sale, încă ne referim la naționalitate în limita unor linii pe hârtie. Aproximativ patru milioane de români au ales să locuiască și să muncească pe alte meleaguri. Emigrăm peste granițe pentru a suplimenta populațiile active ale altor state și deficitele de specialiști. Există irlandezi care lucrează în România, la fel cum există români care muncesc în Irlanda. Aceste lucruri fac parte din realitatea secolului XXI și a globalizării și trebuie acceptate că atare.

Îmi doresc ca de ziua noastră națională să ne sărbătorim pe noi înșine, pentru istoria și tradițiile noastre, dar și pentru drumul greu pe care l-am făcut în ultimii 20 de ani; să privim în urmă și să vedem cum ne-am adaptat, cât de natural ne-am regăsit locul în Europa și cât de obișnuiți suntem în a ne auto-denumi europeni. Fără politicianism sau fanfară, cu bune și cu rele, îmi doresc să vedem cum ultimii ani ne-au adus în acest loc al istoriei. Suntem infinit adaptabili, avem oameni inteligenți în toate capitalele lumii, în domenii de succes și în căutarea fericirii și a stabilității. Mai mult, și aici recunosc că este inima mea care bate a speranță, avem oameni buni și curajoși care doresc să pună umărul la scrierea unui alt capitol în istoria României.

De multe ori cred că nu vedem realitatea, chiar dacă aceasta se regăsește fix în fața ochilor noștri. De aceea, cred că, într-o asemenea zi, poate că e bine să facem un pas sau doi înapoi și să realizăm evidentul, locul unde am ajuns și caracteristicile națiunii noastre: adaptabilitatea și speranța neînfrântă pentru mai bine. Și dacă ne uităm în istorie, acestea sunt calități care au construit și alte mari națiuni, tocmai prin puterea, hotărârea, curajul și implicarea unor oameni care împreună și-au dorit un trai mai bun. Să privim înainte cu speranță! La Mulți Ani, România!