Obligatiunile „exchangeable” = o solutie pentru atragerea de noi resurse financiare, altele decat de la FMI?

Eu cred ca da stiut fiind faptul ca obligatiunile „exchangeable” au fost folosite cu succes, in proiecte de anvergura, de multe tari . Colegul meu Dan Visoiu argumenteaza, profesionist, utilitatea dar si necesitatea unei asemenea masuri pentru atragerea unor noi resurse financiare fara a mai fi necesare traditionalele  imprumuturi practicate pana acum.

Avantajul principal al obligatiunilor exchangeable este acela ca statul român ar putea strânge fonduri într-un timp relativ scurt (pâna la sfârsitul verii 2011), pastrându-si în acelasi timp participarea în cadrul acestor companii (care, dupa parerea mea, ar trebui mentinut pe termen cât mai lung, întrucât aceste companii ar putea fi o sursa considerabil a de venit în viitor). Pe scurt, statul ar primi suma X din vânzarea acestor obligatiuni exchangeable dupa emitere, iar pentru o perioada de 5 ani (aceasta perioada putând fi mai lung a sau mai scurt a) statul si-ar putea exercita optiunea de a le cumpara înapoi (la pretul X plus dobânda acumulat a). Iar daca statul nu le recumpara, atunci cumparatorii vor avea dreptul sa  le schimbe cu actiunile det inute de stat la companiile respective. Principalul avantaj al emiterii de obligatiuni exchangeable este acela ca România ar putea atrage miliarde de euro în urmatoarele 12 – 14 luni, pastrându-si în acelasi timp participarea în numeroase companii de importanta strategica”.

Dar pentru aplicarea unei asemenea solutii iti trebuie curaj, vointa politica, inteligenta si profesionalism. Oare Boc si actualul ministru de Finante stiu ce inseamna obligatiuni „exchangeable”?…daca nu sa lase locul celor care stiu cum sa atraga surse de finantare prin metode moderne, profesioniste, practicate cu succes de alte tari.