O provocare pentru cititorii inteligenti
Incerc de foarte mult timp sa-mi dau seama ce-i lipseste acestui popor, ce blestem sau incapacitate crasa il opreste din maturitate: acea maturitate care sa impuna un sistem meritocratic care sa aboleasca dictatura non-valorilor, cum ii spun eu; dictatura a non-valorilor care sugruma/sufoca aceasta tara. De ce nu avem curajul sa impunem un nou model: fie ca vorbim de model economic, social sau de model politic?
De ce majoritatea dintre noi ne revoltam ….dar numai in cercul nostru restrans de prieteni? De ce vocea celor care au curajul sa se revolte si public raman voci singulare, in marea majoritate a cazurilor nebagate in seama de toti cei care, la nivel individual, se revolta pentru aceleasi probleme!? Si lista de ce-urilor ar putea continua….
Cred insa, ca inainte sa definim lipsurile, ar trebui sa definim mai intai termenii folositi. Cum definiti voi non valorile, mediocritatea, meritocratia? In ce consta, la nivelul natiei? Aveti exemple? Astept parerile voastre. Multumesc.
Te felicit ANA pt. aceasta super – provocare. Aceasta tema pe care o lansezi pe blog ma preocupa de mult timp. Impreuna vom incerca sa descoperim aceste cauze pe care le supui dezbaterii…………..Voi veni cu idei si comentarii pe parcurs……
Poporul Român a stat (pe baricadä) si suferit 50 de ani sub „Dictatura proletariatului”, acum suntem / am devenit liberi sub „Dictatura proletului.”
Deci, si pe asta o vom învinge – în a treia generatie.
Alexandru Conrad
in primul rand bine ai venit pe acest blog. Sper sa nu ai dreptate desi realitatile sunt de partea ta. Numai bine si sper sa mai scrii.
Cred ca poporului ii lipseste coeziunea, nu exista un dialog social real, legile sunt simple formalitati in mintea unui nr alarmant de cetateni. Dar de ce?! Presupun ca motivul este legat de deznadejde, de nesiguranta zilei de maine, de neincrederea in sistem, de lipsa unor oportunitati reale pt progresul individual.
Lipsurile sunt ale sistemului sau ale intregii colectivitati, nu ale indivizilor. Responsabili in cea mai mare masura sunt politicienii. Si as incepe cu Ceausescu, pt ca a lasat o mostenire nefericita de care nu scapam asa usor si voi argumenta.
Ceausescu, deci! A impus una dintre cele mai odioase dictaturi, bazata pe crima, pe nationalism de tip conservator, pe falsele valori comuniste(impartirea egalitarista a saraciei), pe teroare, cu scopul de preamarire a sa si a acolitilor.
Ce mostenire a lasat? Un popor debusolat, intre dreapta si stanga, intre ce inseamna cu adevarat progres pt toti(stanga) si ce inseamna progres doar pt o minoritate subtire(dreapta); dezbinare etnica(niciun politician din afara UDMR/PCM nu si-a pus pe agenda definirea politica a Tinutului Secuiesc si a comunitatii rome!!!); mizeria de pe frumosul cuvant „tovaras”; spaima de mijloacele represive ale statului; un stat al lor, nu al nostru, non-valori mostenite in primii ani dupa revolutie, dar care dainuiesc si azi mai mult sau mai putin.
Revenind in zilele noastre, politicienii de azi sunt responsabili cu neintelegerea nevoilor propriului popor.
„De ce majoritatea dintre noi ne revoltam ….dar numai in cercul nostru restrans de prieteni?”
Poate pt ca cercul de prieteni nu are o identitate politica?! Care este proiectia cercului de prieteni in Parlament?! De ex tu si alti avocati va revoltati de unii singuri, dar care este reprezentarea voastra in Parlament?! Asculta avocatii parlamentari mai mult de voi sau mai mult de partid?!
Non-valoare, merit… Nu pot fi definite decat in raport cu un ideal, care ne lipseste. Cetatenii RO nu au un ideal comun. Asta este problema. Nu au o idee clara sau corecta despre progres.
Analizam sloganul UNPR „Progresul Romaniei, interesul national”. Nici macar un slogan corect nu exista, ce sa mai vb de politici!
Pai cum pot sa puna progresul RO inaintea interesului national sau sa-l subordoneze pe acesta din urma interesului statului?! Un grav derapaj de la democratie!
Pana cand nu vom identifica interesul statului cu interesul individului si nu invers, nu vom putea progresa si vom fi plini de non-valori! Meritocratia se instaureaza in momentul in care individul va putea progresa.
Eu cred că poporului român îi lipseşte respectul de sine. Suntem fie prea umili, fie prea agresivi.
Nu este adevărat, nu ne revoltăm numai în cercul de prieteni. Chestiunea este că numai prietenii ne mai ascultă. Cei împotriva cărora ne revoltăm nu vor să audă de această revoltă, se fac că nu aud rumoarea care vine din popor.
Pai stati putintel, ca avem o problema. Sustineti ca doar elitele ar trebui sa conduca? Nu e asta ideologie fascista?
Parca erati socialista nu de extrema dreapta.
Meritocratia:
In capitalism valoarea unui om se masoara in numerar.
In comunism valoarea unui om nu exista.
In calea a treia( ideologie de sorginte legionara daca nu stiati sau nu ati admis pana acuma) CU toate ca a fost rebranded Third Way din Third Position, e putin o imbinare din celelalte 2.
Nu cred ca meritocratia e un pericol pt democratie (unde ar fi asta principalul pericol 🙂 )!
Pt a provoca un pic afirmatiile tale as zice:
– in capitalism valoarea unui om poate varia de la o valoare pe care i-o da piata pana la valoarea pe care s-o da insasi individul, in fct de gradul libertatilor civile din societatea respectiva;
– in comunismul autoritarist valoarea omului e substituita de valoarea liderilor, corect, dar la fel, depinde de drepturile legale ale cetateanului – e interesant ca RO socialista a fost un stat de drept dpdv legal, in schimb legile nu erau respectate(poate de aici sa vina dilema Anei?!)
– fascismul…dpdv economic a mers spre socialism, din orice alt pct de vedere a mers spre dezastru, o cale a treia gresita.
Nu cred ca e o pb ca elitele sa conduca(ce e o elita in primul rand?!), ci important e ca ele sa nu detina puterea!! Adica sa fim reprezentanti cu totii in forul legislativ, iar guvernul sa fie competent(fromat din elite, de ce nu?!). Cred ca si dilema ta si a Anei are ca origine trauma regimului ceausist – legile nu aveau valoare si nici Legislativul, evident.
PS Se pare ca e celebra confuzia meritocratiei ca fiind forma de guvernamant, ea fiind doar o ideologie.
ovidiu
meritocratia face parte din democratie
bodoganel
am fost sunt si voi fi social democrat progesist modern (de centru stanga) meritocratia sta la baza democratiei si este o valoare la care eu tin foarte mult. …
PS il cunosc personal pe Tony Giddens cel care a initiat The Third Way si cu siguranta nu este un fascis ci unul dintre cei mai buni sociologi si fini intelectuali din lumea asta!
Stimata doamna, inteleg ca Dvs. va doriti sa fiti un om progresist modern, de centru stanga. Observ ca la ceea ca a scris bodoganel ati comentat numai partea cu The Third Way. Insa bodoganel a mai scris si altceva. As avea rugamintea, va rog sa nu va suparati, sa comentati urmatoarea afirmatie pe care a facut-o bodoganel:
„Meritocratia:
In capitalism valoarea unui om se masoara in numerar.”
Multumesc.
Motanul Incaltat
nu sunt de acord cu aceasta afirmatie….cred ca importanta este si ramane scara de volori general acceptabila
Doamna draga, capitalismul nu este echivalentul democratiei, ci este un concept de aplicare a acesteia.
Scara de valori de care vorbiti se demonteaza in momentul in care apare oligarhia (fapt rasdovedit de orice tara capitalista) si monopolul care apare pe elite din momentul in care se instaleaza aceasta.
Dar sa nu divagam si sa intram in concepte prea complexe ca nu’s pre bun in explicatii comprehensibile
A treia cale a fost un concept dezvoltat pe meleagurile romanesti de catre Corneliu Codreanu sub influenta socioeconomica si sub presiunea geopolitica a timpului.
Adica in fapt la originea ideii a treia cale a stat emanciparea clasei muncitoare pe structura legislativa existenta, prin revolutie spirituala si educationala.
El a fost ala care, impreuna cu 4 alti oameni au oprit revolutia comunista din Romania, nu prin forta bruta asa cum dorea PNL la acea data (si probabil ca eram si noi un SSR daca se incerca asa ceva) ci prin opozitia maselor, prin dialog, prin interventii sociale si nu autoritare.
Pe aceasta structura s-a dezvoltat apoi ideologia legionara pe conceptul munca-credinta-patriotism. Si mai apoi ca plan de dezvoltare si modalitate de gestionare economica cea de-a treia cale.
Si aici s-au dezvoltat si alte concepte economice destul de evoluate, cum ar fi Common ownership care apare in vest odata cu Ernest Bader, controlul resurselor minerale, si multe alte idei mai apoi puse in practica in toata lumea, fie inspirat fie s-a ajuns la anumite concluzii prin metoda pisicii, adica trial and failure .
In paralel se vorbeste de the third way ca si cum domnu Tony Giddens ar fi reinventat roata si sliced bread, el fiind insa un concept vechi, similar cu cel autentic romanesc (vorbim de conceptul economic, nu de conceptele politice deoarece acolo s-a demonizat prea mult)
Acuma fascismul e cu totul alta poveste, aia aveau nevoie de un model economic ca nu aveau si de aia au gasit asta, initial era o bolmojeala de tip socialist in teorie si de tip stalinist in aplicare.
Si este foarte interesant ca multor intelectuali din epoca respectiva le-a placut aceasta ideologie legionara bazata pe conceptul de munca-credinta-patriotism…A avut influenta in societatea romaneasca. Un lucru surprinzator este ca i-a placut si lui Ceausescu, numai ca el a modificat putin conceptul: munca-partid-patriotism (doar era comunist si deci, se presupune, era ateu). Partidul e in centru, adica, dupa cum spunea o vorba veche: „Partidul e in toate, tovarasi!” :). Da… interesanata triada… :). Numai ca triunghiul asta nu prea avea laturile egale, ca prea era partidul in toate… Adevarul este ca e o idee teribila: comunismul religios!!
Nu, nu este vorba de un blestem. Ci de Istorie. Romania, in 50 de ani, a cunoscut trecerea de la capitalism si monarhie la comunism si, in vremurile din urma, trecerea de la comunism la capitalism, democratie. Pe de alta parte remarcam prezenta regimurilor totalitare in Romania timp de 50 de ani. Societatea romaneasca de azi este rezultanta acestor vectori. Ce s-a intamplat? Imediat dupa instaurarea comunismului in Romania s-a inceput un proces sistematic de decimare a elitelor tarii. Deoarece comunistii aveau in vedere crearea unui om „de tip nou” (cunoscut sub formula de „omul nou” sau „omul sovietic”). Consecintele acestui lucru au fost dezastruoase pentru tara. Din fericire pentru noi, comunistii nu prea au reusit lucrul asta. Si cand spun asta ma gandesc la mari scriitori ca Marin Preda (care a redat memorabil evenimentele in romanul sau Cel mai iubit dintre pamanteni), Nichita Stanescu si alti scriitori, oameni de cultura…Instaurarea regimului sovietic a insemnat crearea de lagare in regim de exterminare : Pitesti, Gherla, Aiud, Sighet, Canal, Poarta Alba… Pe de alta parte, promovarea de catre comunisti a ateismului in societate, combinat cu o foarte mare intoleranta, a facut a ca oamenii sa se indeparteze de Dumnezeu. Statul totalitar a cultivat servitutea, cultul gretos al personalitatii conducatorului iubit. Este adevarat ca Istoria nu a fost intotdeauna generoasa, buna cu tara noastra. Sa ne gandim la faptul ca Romania, de-alungul Istoriei, a suferit grele pierderi teritoriale. Mentalitatile, ca sa zic asa, proaste au existat si inainte, spre exemplu ma gandesc la „ciocoism”, care provine din perioada fanariota si care a „functionat” foarte multa vreme (ma tem ca functioneaza si astazi…). Dupa 1989 s-a creat un stat nou, dar bazat pe ce anume? Pe valori noi, am putea spune, dar… care nu au existat inainte… decat demult, foarte demult… Vedeti… alte state nu au cunoscut asemenea transformari politice, economice si sociale si asta numai intr-o jumatate de secol. Iata, spre ex., SUA sau Marea Britanie. Acolo a existat o stabilitate mare din punct de vedere politic, economic, social iar sistemul aferent s-a dezvoltat si s-a maturizat in timp indelungat. Acolo unde au existat transformari puternice, acestea si-au pus amprenta asupra societatii foarte multa vreme si ma gandesc, spre ex., la Revolutia Franceza si la Franta. Imnul national al Frantei, iata, dateaza de atunci. Ganditi-va si la pedeapsa cu moartea prin ghilotinare – expresie a barbariei si bestialitatii omului! Sa ne gandim si la Comuna din Paris si la faptul ca Franta avea un partid comunist destul de puternic. Sa ne gandim la faptul ca au inceput sa apara, in Franta, filozofi atei, care erau de acord cu comunismul si ma gandesc la J.P. Sartre. Dumneavostra vorbiti de revolta. Dar revolta in fata absurdului existentei este o „supunere infiorata la invatatura pamantului”, ca sa folosesc o expresie a lui Albert Camus (ca tot vorbeam de Franta si de marii filozofi 🙂 ). Mie imi vine sa cred ca dumneavostra vorbiti despre meritocratie (si este cat se poate de semnificativ ca un om din generatia Dvs. gandeste asa) doar pentru ca sa spuneti, defapt, altceva. Si anume este vorba redescoperirea valorilor si idealurilor morale ale societatii si a marilor si imuabilelor adevaruri umane, integrala acestora rerezentand caracterul individului. Ma insel oare? 🙂 . Chestiunea care se pune si pe care, cred, trebuie s-o intelegem, este ca societatea umana, in ansamblul ei, se caracterizeaza prin diversitate. Pe scurt spus, exista o mare diversitate de oameni. Ca sa dau un exemplu: unul poate fi crestin, altul – rationalist si agnostic. De ce Pascal, un mare matematician, un mare savant era mistic? Trebuie sa tinem seama de acest aspect foarte important, daca dorim sa avem armonie sociala. Din aceasta cauza laicitatea trebuie privita, cred eu, sub aspectul tolerantei (pentru ca exista si valori laice!). Eu nu spun ca nu avem nevoie de meritocratie in societate. Chestiunea este ca aceasta meritocratie sa nu duca, pana la urma, la ceva rau. Pentru ca daca meritocratia inseamna ca elitele sa conduca, lucrul acesta ar putea sa insemne ca o casta, care-si zice ca e formata din elite, sa puna mana pe putere pentru ca sa-si satisfaca propriile ei interese, fara sa tina seama de interesele celorlalti. Nu ar fi „dictatura valorilor” ci dictatura unei caste nesuferite! Ar fi bine asa ceva? Pe de alta parte, daca acest capitalism neoliberal priveste meritocratia legat de capacitatea omului de a „produce” bani, acesta viziune, acest capitalism nu face decat sa calce in picioare si alte valori cum ar fi sensibilitatea (iata, unii oameni sunt romantici, altii au inclinatie spre a filozofa, altii sunt artisti si exemplele pot continua). Capitalismul doreste sa se extinda si sa domine, in felul acesta, pe altii. Dar cine domina? Cel puternic, nu? Dar cel care nu e puternic…? Aaaaaa, nu v-ati prins? Acela trebuie sa se „adapteze” sau „sa moara”… E bine asa ceva?
Tendintele expansioniste si de dominare ale capitalismului dau nastere la razboaie. Si nu este vorba numai de un razboi clasic (cu arme, trupe militare, etc). Ci si de razboaie de natura economica… A, daca e vorba, ca sa dau un nou exemplu, despre respectarea statutului profesional al fiecaruia, bazat pe competenta, atunci cred ca asta e cu totul altceva. Iata de ce spun ca meritocratia trebuie privita cu prudenta.
Apropo de amicul Dvs. care v-a pus pe ganduri pentru ca nu ati putut sa argumentati credibil de ce sa nu plece definitiv din tara. Sa privim aceasta chestiune in spiritul filozofiei lui Sartre. Amicul Dvs. este un om liber? Daca da, atunci decide liber. Caci daca nu poate decide liber (daca, spre exemplu, decide altul pentru el) atunci nu este un om liber. Atunci el isi asuma responsabilitatea acestei libertati si, implicit, a deciziei sale libere (de a pleca din tara, in acest caz). Chestiunea aceasta de a pleca altundeva poate sa aiba motivatii cat se poate de diverse, care tin de individ (de la individ la individ, cum se spune). Dumneavostra ati facut o mica eroare (sper sa nu va suparati), ati incercat sa-i „argumentati” libertatea. Ca Romania, din punct de vedere economic, este la nivelul la care este, mult mai scazut decat Suedia, acest lucru este un dat existential, ca sa zic asa ( adica asta e situatia). O tara dezvoltata iti ofera mult mai multe posibilitati (nu totdeauna, dar aici poate fi vorba si de destinul fiecaruia), cel putin teoretic. Un trai mai bun, posibilitati de afirmare, promovare profesionala. Pe cand in Romania conditiile economice sunt proaste si risti sa te descalifici profesional. Asta e o realitate a Romaniei post-decembriste: nu s-a reusit a se ajunge la prosperitatea materiala a societatii, din pacate. Aceasta chestiune cu cat de functional sau nefunctional este statul nu stiu cat poate sa-l intereseze pe individ, cat un trai bun. El trage concluzia ca daca nu are un trai bun, atunci statul este nefunctional. Insa trebuie sa remarcam ca statul, in toti acesti 20 de ani, a facut eforturi deosebite (fizice si intelectuale 🙂 ) de a nu se implica in economie. Dimpotriva. Multe din unitatile de productie de stat au fost privatizate/desfiintate. Tocmai pentru dezvoltarea unei societati bazate pe economie de piata, si nu una de stat, de tip centralizat, eu asa inteleg. Chestiunea pilelor tine de clientelismul prezent in societatea romaneasca, lucru opus, dupa parerea mea, oricarei meritocratii, fenomen care s-a dezvoltat dupa Revolutie. Evident ca nu este de dorit un stat clientelar. Si atunci, stau si eu si va intreb, si ma intreb: ce ar trebui, oare, sa faca statul, pentru ca sa fie bine? Deci poate ca nu ar strica sa se implice mai mult in economie spre folosul cetatenilor sai. Spre a le asigura si satisface nevoile (cum sa le spun?… hai sa le spunem.. economice). Pentru a cotracara excluziunile sociale grave, care ii determina pe oameni sa plece din tara. Pentru ca oamenii se simt singuri si neajutorati (prietenul Dvs. lauda statul suedez pentru ca ar fi, dupa parerea lui, „functional”. Suedia fiind si tara unde vroia sa plece, pentru ca simte ca acolo statul l-ar sprijini intr-un fel, pentru ca „functioneaza”). Referitor la acest lucru Sartre foloseste expresia cum ca : „o asemenea libertate seamana cu moartea”, adica sa fi liber si singur!
Ma tem ca aceasta mondializare este privita doar in urmatorul fel: cei bogati sa devina si mai bogati si cei saraci sa devina si mai saraci…Lucrul acesta determina emigratia oamenilor din tarile sarace spre cele bogate. Problemele sunt complexe si faptul ca ne gandim asupra lor nu inseamna ca „ne luptam cu morile de vant”.