Asta seara voi fi la B1TV
la emisiune „6 – Vine Presa!” incepand cu 17:50 pm. Probabil ca vom discuta si despre situatia la zi din invatamant.
Update cu interventiile mele din cadrul emisiunii:
17 Comments
Comentează
Despre Ana Birchall
Deputat independent, avocat, doctor în drept, specialist în reorganizări, restructurări financiare și insolvență. Cu educație și experiență de muncă în țara și în străinătate. Căsătorita cu Martyn din noiembrie 1998. Mama lui Andrutu. Loc de suflet Grădină Botanică. Cred în fapte, nu vorbe.
Trafic
Inca ceva despre adaptatea invatamantului la practica. E o solutie pragmatica care va avea unele rezultate in ocuparea fortei de munca pe termen scurt si mediu. Daca insa vrem sa exceleam ca natiune, ar trebui sa avem macar un numar de centre de performanta in care accentul sa se puna pe universalitate, pe gandire asociativa, pe domenii transdisciplinare. E foarte greu de prevazut intr-o lume care se schimba din ce in ce mai repede datorita progresului tehnologic care va fi setul de aptitudini care vor fi necesare pentru „meseria viitorului”. Mai bine i-am invatza pe tineri cum sa invete, cum sa faca singuri corelatii interdisciplinare. Uite, un exemplu concret: fizica-chimie-biologie. Pentru a intelege cum functioneaza o celula, trebuie intelegi bine chimia organica. Care la randul ei implica notiuni mai mult decat elementare de fizica atomica. Fara a combina aceste lucruri, fara a antrena minitilee tinere pentru a intelege cauzalitati si fara a putea face corelatzii, nu vom trece de nivelul tinichigiilor si ospatarilor (sau a dulgherilor daca preferi 🙂 ). Ori doar cu aceste categorii profesionale, oricat de respectabile ar fi ele, nu o sa rezistam la o competitie dura pe plan mondial.
Ce vreau sa spun eu sunt pe undeva tot ideile tale de „a forma nu doar a informa” respectiv de „a pregati tinerii pentru economia reala” dar privite dintr-o perspectiva un pic diferita, in care nu doar acceptam o stare de fapt ci si incercam sa o modelam in avantajul societatii noastre.
Draghi
corecta analiza ta..,,ca intotdeauna. Multumesc
Trebuie sa recunosc, imaginile prezentate din scoli sunt socante, indiferent ce ai spune e eclipsat de imaginile oribile. Nu e scoala aia, nu e nici macar puscarie, e pur si simplu un loc al terorii reciproce profesori-elevi.
Fost elev al anilor ’90, sunt socat de situatia elevilor din anii 2000! Noi nu ne bateam profesorii, nici macar intre noi nu ne bateam, exista violenta fizica consimtita intre cate 2 colegi recalcitranti din cand in cand, care se lasa cu dezabtere la ora de dirigentie. Ce s-o fi intamplat intre timp?!
Credeam ca am identificat cauza in tensiunile sociale acumulate… In ultima instanta cauza este prostia atat a profilor cat si a elevilor care habar n-au sa convietuiasca. Dar, pe de alta parte ma gandesc ca o cauza ar putea fii cresterea polarizarii sociale pe parcursul anilor 2000?! Prea multi copiii/parinti cu conditie modesta ajung sa se simta frustrati in fatza familiilor bogate.
Lucrurile tb gandite practic:
– fie reducem orele la jumate, asa cum si bugetul e jumate din cat se estima si ocupam timpul elevilor cu proiecte individuale acasa, cealalta jumatate fiind de calitate si coordoneaza/evalueaza activitatea individuala a elevilor;
– fie impartim scolile dupa venitul familiilor, copiii/tinerii ajung sa se simta f rpd frustrati si gelosi in fatza colegilor cu posibilitati
PS Olimpiadele si diversele activitati interscolare ar implica elevi din ambele categorii de scoli, evenimente, cu ocazia carora saracii ar dovedi ca de fapt nu sunt cu nimic inferiori bogatilor. Ce e important e sa nu adunam elevi din clase sociale diferite zi de zi…. pt ca de fapt nici nu ar tb sa existe clase sociale, iar daca totusi ele exista, acest trist adevar tb ascuns tinerilor minori pt ca le poate afecta evolutia
@ Ana Birchall
Am o rugăminte foarte mare, niciodată ASUMAREA RĂSPUNDERII, ci Angajarea Răspunderii Guvernului.
Pentru că a venit vorba…
Ar fi interesantă discuţia despre faptul că Angajarea Răspunderii Guvernului nu are nimic de-a face cu legiferarea, ci cu acordarea încrederii Guvernului în momentul schimbării Programul de Guvernare.
Bibliotecaru
notat. Multumesc
Părerea mea este că educaţia românească nu are nici o şansă cât timp se zbate în aceiaşi mocirlă de 20 de ani. Ar trebui început cu o primă universitate de excelenţă, care să facă diferenţa şi care să creeze un nou standard. Nici nu contează dacă universitatea este de stat sau particulară, este necesar un nou nivel de aşteptare la care celelalte instituţii de educaţie să se raporteze. În universitatea despre care vorbesc ar trebui să se investească bani, resurse, ar trebui să se facă o selecţie la sânge pentru viitorii studenţi, o bibliotecă fizică şi virtuală maximală, aparatură didactică de ultimă generaţie… şi profesori pe măsură, eventual aduşi din străinătate dacă pe la noi nu există profesori care să facă diferenţa dintre informativ şi formativ, dintre învăţământ şi educaţie.
Educaţia trăieşte astăzi sindromul maşinii Dacia. Cât timp celelalte autoturisme nu puteau pătrunde real pe piaţa românească, automobilul Dacia nu avea motive să se îmbunătăţească prea mult. În momentul în care a apărut concurenţa, saltul calitativ s-a văzut imediat. În acest moment sistemul românesc neagă pe cei care se formează afară şi fac concurenţă sistemului românesc, îi domină, astfel nu contează. Avem nevoie de o concurenţă chiar în România.
Din păcate în România nu există o concurenţă a educaţiei, nu mai există nici vechile centre „mai răsărite”, există numai o mocirlă în care se mai bălăcăreşte şi politica care se tot schimbă la frâiele ministerului educaţiei, şi absolvenţii se scufundă acolo şi li se pierde urma. Astăzi marele motiv al schimbării politice în educaţie nu mai este performanţa care duce la performanţa socială, acest lucru deja este un vis de neatins, ci faptul că cei mai mulţi fac o şcoală absolut de pomană, devin absolvenţi de studii superioare fără să se folosească de studiile superioare ulterior.
Bibliotecaru
ca intotdeauna o analiza foarte buna…multumesc
@Ovidiu
In Germania sistemul de invatzamant ii imparte pe tineri relativ repede, la sfarsitul clasei a patra, in trei categorii de performantza. Ce se obtine asa, e intr-adevar o calitate mai buna a procesului de invatamant pentru elita, insa pretzul platit e acela ca cei din clasele inferioare cad si mai jos decat ar face-o in clase „mixte” din p.d.v. al performantzei. Actualmente, dupa rezultatele slabe ale Germaniei la testele PISA, se discuta tot mai des revenirea la clase mixte din p.d.v. al performantzei. Prin asta, se spera, elevii buni vor fi tzinuti mai in urma, insa cei mai slabi nu vor cadea jos de tot.
Mai exista si o retea de internate, in care sunt trimisi copiii mai slabi cu parintzi bogati, de regula departe de casa. Acesta optiune e insa foarte limitata, datorita costurilor foarte mari de 3000-4000 € pe luna sau chiar mai mult.
Personal eu cred ca sistemul actual din Germania, in care tinerii sunt separati devreme are mai multe avantaje decat dezavantaje (poate ajungem sa discutam candva si aceste lucruri). Parerea mea e ca bunastarea unei societati e data in zilele noastre mai mult de performantza elitei decat de cea a masei. Insa, recunosc, acest punct de vedere nu e tocmai in ideea social-democratiei.
@Ana
Reiau primul meu comentariu de ieri care se pare ca nu a ajuns pe blog:
Foarte bune interventiile tale din emisiune. As vrea sa comentez putin pe marginea unor idei.
Cred ca ar fi mai util sa privim separat calitatea din invatamant de salariile profesorilor. Evident, un salariu bun e o motivatie suplimentara pentru profesori, si o dovada de respect, in ultima instantza a societatzii dar totusi nu cred ca putem reduce calitatea la atata. Din experientza mea calitatea are mult mai mult de-a face claritatea si repetabilitatea unui proces. Cand fiecare stie exact ce are de facut, cand criteriile valorice dupa care se evalueaza calitatea sunt bine stabilite, cunoscute si respectate, calitatea apare, as spune eu, aproape de la sine.
Desigur si dictatura nonvalorilor in societate isi are rolul ei nefast, din pacate insa, ma tem ca acest lucru nu se va schimba peste noapte. De aceea e cu atat mai important sa stabilim criterii clare de evaluare care sa duca la masurarea corecta a performantei. Am putea porni, de exemplu, de la testele studiului PISA. Sa spunem clar, exact, cata matematica trebuie sa stie un elev in clasa a V-a, cata biologie in a XII-a, cata literatura, muzica, s.a.m.d. Pe baza unor teste concepute de echipe de psihologi si profesori si evaluate de specialisti in statistica.
Draghi
corect ca nu se va schimba peste noapte dar trebuie sa incepem odata si odata…altfel vom discuta despre aceleasi lucruri in peste 20 de ani
@Draghi
Practic in toate tarile vechi din UE invatamantul secundar e impartit in 3 categorii: preuniversitar, mediu, meserii. Mi se pare si mie f bine asa, ca sa nu mai vb ca in cadrul fiecarei categorii se merge f mult pe cursuri optionale care dau la sfarsit specializarea…
Acum depinde ce intelegi prin elita, un instalator bun este o elita in domeniul lui, deloc de neglijat:)
PS Dar issue-ul nostru specific este sa nu aducem in aceiasi scoala copii care nici macar nu se pot bucura de o prajitura facuta in casa cu altii care au cam tot ce-si doresc….
Bine zice Blibiotecaru…invatamantul se zbate in mocirla de acum 20 de ani…se invata dupa aceleasi standarde…dupa aceiasi singura metoda:memorare,memorare si iar memorare,acesta fiind si criteriul dupa care se clasifica cei buni si cei mai putini buni adik cel care reuseste sa memoreze lectiile pentru eventuala scriere a acestora la evaluari e cel mai bun.Si sa nu mai zik..sunt aceleasi lectii de acum 30 ani cred…lectii care nu mai starnesc chiar asa interesul elevului de azi.Dar capacitatea elevului de creare,de intelegere a ceea ce invata,competenta lui de a folosi aceste informatii…toate acestea nu prea au nici o importanta caci se merge mult pe memorare si atat.De exemplu comentarii ale lectiilor pe care trebuie sa le inveti si apoi sa le scrii la teza insa fara a putea sa-ti exprimi tu,in felul tau ,opinia despre acea lectie.
Poate ca sistemul e si el de schimbat nu numai elevii caci mereu se spune,,tinerii din ziua de azi…” in ideea ca ei nu sunt de viitor…eu as zice ca ei sunt viitorul insa un viitor putin schimbat pe care nu toti il vad,un viitor in care elevul nu este cel care trebuie sa fie dominat de profesor ci o persoana care are dreptuul la replica.
@Loredana
Eu nu mai sunt la zi cu ce se intampla in invatamantul romanesc, dar daca e asa cum spui, ai dreptate: trebuie stimulata creativitatea elevilor. Si, repet, o gandire interdisciplinara.
Acuma legat de vechimea lectiilor, exista lucruri care nu s-au schimbat prea mult in ultimii 30 de ani. De exemplu istoria Greciei Antice sau semnificatia Luceafarului. Alte discipline trebuie insa permanent actualizate, cum ar fi cele tehnice, mai ales in domeniul IT.
O noua provocare a sitemului de invatzamant cred insa ca provine din faptul ca scoala a devenit si ea un simplu competitor pentru o resursa din ce in ce mai greu de gasit, si ravnita de din ce in ce mai multe entitati: timpul si atentia unui tanar. Scoala trebuie sa se adapteze, sa incerce sa va capteze atentia facand si un pic de „show”. Nu mai ajunge sa va stranga intr-o clasa unde un profesor sa tina acelasi ritual monoton ca acu 30 de ani pentru ca asa nu va mai face fatza „concurentzei” de la TV, de pe Internet sau din cluburi.
Am asistat la cateva seminarii in SUA, care mi-au folosit enorm in cariera profesionala, sustinute de profesori care stiau sa prezinte o materie extrem de complicata (si stufoasa) intr-un mod placut, presarat cu poante, cu elemente de stand-up comedy, cu analogii neasteptate din viatza de zi cu zi, referiri la filme, cadouri, folosind un limbaj tineresc, s.a.m.d. Mi-a ramas foarte mult in minte din ce am invatzat acolo. La noi, in Romania, in special in perioada cand am fost eu la faculta, am avut uneori impresia ca profesorul considera catedra ca un pretext pentru a-si etala cunostintzele. Nu am vazut acea preocupare de a trasmite aceste cunostintze studentzilor, si anume prin orice mijloace.
Desigur, peste tot exista exceptii care confirma regula si e greu sa generalizezi, mai ales ca nu mai stiu lucrurile astea la prima mana, dupa cum iti spuneam la inceput. Dar cred ca astfel de dascali, care au acest talent, acest instinct pedagogic adaptat la zilele noastre, ar trebui promovatzi si incurajatzi. Inclusiv financiar.
@Ana
Eu cand spun despre ceva ca „nu se va schimba peste noapte” ma gandesc in primul rand ca e nevoie de un efort sustinut, de durata, si nu ca trebuie sa ne resemnam, sau sa amanam. Pentru a ne vindeca societatea de boala asta, de dictatura non-valorilor, trebuie in primul rand medicamentul potrivit, care insa sa si fie aplicat un timp indelungat. Dificultatea acestui tip de demers e ca prin lipsa unui feedback imediat, suntem mereu tentatzi sa abandonam sau sa schimbam „tratamentul”.
De aceea e nevoie acuta de ceva gen „pactul pentru educatie” propus de tine. Ceva bine gandit si aplicat cu consecventza. Dar pentru a avea o sansa cu asa ceva, e nevoie ca in conducerea politica a Romaniei sa se schimbe ceva. E nevoie de politicieni care sa inteleaga rolul strategic al invatamantului pentru societate, si care sa nu vada in corpul profesoral doar o masa de manevra momita inainte de alegeri cu promisiuni aberante, si lovita dupa alegeri in modul cel mai crunt. E nevoie de politicieni cu o gandire strategica capabili sa duca la bun sfarsit proiecte mari, istorice chiar as zice. Eu sper ca dupa alegerile de la Congresul PSD vom avea asa ceva, macar in PSD. Ar fi un inceput bun.
Draghi
Ai perfecta dreptate profesorii ar trebui sa fie si ei putin altfel…insa din pacate multi nu sunt asa.