George-Bacovia

Pe 17 septembrie 1881 se năştea, la Bacău, George Bacovia, considerat cel mai de seamă reprezentant al poeziei simboliste din România.  Poezia lui Bacovia este atmosferică, dominată de dezolare, pesimism şi deprimare. Astfel, poezii precum “Plumb”, “Lacustră” sau “Nevroză” sunt definitorii pentru creaţia bacoviană.

Mai jos, una dintre poeziiile mai puţin cunoscute ale lui George Bacovia, o interpretare în acelaşi registru apăsător a trecerii de la toamnă la iarnă

Toamna murind

Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung…
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară…
Plâng strunele toate lung şi prelung.

Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… şi toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.