Fiind de-a lu’ Caragiale, jobenul îmi ridic pentru a-mi fi remarcate urechile măgăreşti şi răspund privind miticeşte prin monoclu:
IILE-S FRUMOASE DEOARECE SUNT PURTATE DE ROMÂNCE FRUMOASE
şi
ROMÂNCELE-S FRUMOASE DEOARECE POARTĂ II FRUMOASE.
Deci, ne aflăm într-un sistem tranzitoriu în care frumuseţea tranzitează stroboscopic de la ie la româncă şi de la româncă la ie de te-apucă ameţeala neştiind ce să admiri: ROMÂNCA SAU IA?
Şi iată cum extrapolând ajungem de unde am plecat, adică la urechile măgarului! ….. a fost odată un măgar flămând care avea în apropierea sa două grămezi de fân de mărime egală şi la distanţă egală de el. Nehotărât, măgarul privea la stânga şi vedea o grămadă de fân, privea la dreapta şi vedea o grămadă de fân identică. Cum amândouă îl atrăgeau cu aceeaşi putere, nu reuşea să se decidă pentru nici una din ele. În cele din urmă animalul a murit de foame pentru că nu s-a hotărât să mănânce din nici una dintre cele două grămezi.
Şi dacă mai extrapolăm odată, substituind binecunoscutul „Curat ca-n Caragiale mocher!” cu „Curat ca-n politică dom’le!”, ajungem la concluzia că electoratul va muri de foame neştiind ce să aleagă: STÂNGA sau DREAPTA?
Deci întrebare care se pune este: CE FACEM CU ELECTORATUL?
CUM ÎL MOBILIZĂM ŞI CUM ÎL DETERMINĂM SĂ SE DECIDĂ?
CONTINUĂM CU BĂSESCU SAU SCĂPĂM DE MALEFIC?
PS Şi-n Franţa am văzut ii, dar franţuzoaicele, în ciuda eleganţei, erau urâte ….
Pfiuuuuuuu, ce româncă elegantă şi frumoasă avem noi acum la A3!
🙂 🙂 🙂
diaconul Eusebiu
adevarul este ca frumoasa este aceasta ie pe care o port cu mare mare drag! Numai bine
Fiind de-a lu’ Caragiale, jobenul îmi ridic pentru a-mi fi remarcate urechile măgăreşti şi răspund privind miticeşte prin monoclu:
IILE-S FRUMOASE DEOARECE SUNT PURTATE DE ROMÂNCE FRUMOASE
şi
ROMÂNCELE-S FRUMOASE DEOARECE POARTĂ II FRUMOASE.
Deci, ne aflăm într-un sistem tranzitoriu în care frumuseţea tranzitează stroboscopic de la ie la româncă şi de la româncă la ie de te-apucă ameţeala neştiind ce să admiri: ROMÂNCA SAU IA?
Şi iată cum extrapolând ajungem de unde am plecat, adică la urechile măgarului! ….. a fost odată un măgar flămând care avea în apropierea sa două grămezi de fân de mărime egală şi la distanţă egală de el. Nehotărât, măgarul privea la stânga şi vedea o grămadă de fân, privea la dreapta şi vedea o grămadă de fân identică. Cum amândouă îl atrăgeau cu aceeaşi putere, nu reuşea să se decidă pentru nici una din ele. În cele din urmă animalul a murit de foame pentru că nu s-a hotărât să mănânce din nici una dintre cele două grămezi.
Şi dacă mai extrapolăm odată, substituind binecunoscutul „Curat ca-n Caragiale mocher!” cu „Curat ca-n politică dom’le!”, ajungem la concluzia că electoratul va muri de foame neştiind ce să aleagă: STÂNGA sau DREAPTA?
Deci întrebare care se pune este:
CE FACEM CU ELECTORATUL?
CUM ÎL MOBILIZĂM ŞI CUM ÎL DETERMINĂM SĂ SE DECIDĂ?
CONTINUĂM CU BĂSESCU SAU SCĂPĂM DE MALEFIC?
PS Şi-n Franţa am văzut ii, dar franţuzoaicele, în ciuda eleganţei, erau urâte ….
Diaconu Eusebiu
multumesc in special pt ultimul mesaj. Aveti dreptate. Numai bine