Nu de puține ori am întâlnit, am citit sau mi s-a scris despre dramele suferite de români, în special tineri educați, care părăsesc țara în căutarea unui trai mai bun sau a împlinirii unui vis promovat și de promisiunile diverselor programe ale unor state. Ce pot spune este că nu toate drumurile în afara României sunt poleite cu aur, iar plecarea din țară, mai ales pentru muncă, nu trebuie și nu este deloc o decizie ușoară. În fapt, pentru guvenanti, pentru întreagă clasă politică și pentru societate până la urmă, este un serios semnal de alarmă că tinerii educați, forța tânără de muncă, trebuie să plece de acasă pentru nu mai au speranța că își pot face un rost în viață pe baza a ceea ce au în cap, cum îmi spunea mie bunica mea, ci nu pe bază PCR (Pile Cunoștințe și Relații!). Este o profundă și nenorocită dramă pentru ceea ce ar trebui să reprezinte cei mai liberi și mai fericiți ani din viață, atunci când înveți și deschizi ochii la multitudinea de posibilități pe care ți le oferă viitorul, să ai, drept prim reflex, luarea tălpășiței din Țara Românească.

Nu vorbesc în necunoștință de cauză. Cunosc mulți români inimoși și mândri că sunt români (îmi vine în minte grupul de români din Chicago, Detroit, New York, Arizona sau grupul de tineri care ne fac cinste în Seattle, la Microsoft) și care, chiar și departe fiind pentru că acolo i-a dus viața, se luptă, se implică să schimbe ceva acasă, se zbat să înființeze o școală românească, să păstreze tradiția și obiceiurile romanesti. Mai mult, eu însămi am avut norocul unor părinți care mi-au susținut educația prin nenumărate sacrificii, ca mai apoi să mă specializez la una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din SUA și să muncesc într-unul dintre cele mai grele și stresante medii posibile, pe Wall Street. Știu cum este să fii departe de casă și de prieteni, știu cum este când ai poftă de o felie de cozonac doar pentru că este făcut de mama și deci cel mai bun. Cunosc riscul unei vieți în afara țării, dar am și certitudinea că întoarcerea în țara este cu atât mai interesantă cu cât experiențele dobândite în afară îți dau o perspectivă noua și o dorința incredibilă de a ajuta, acolo unde este nevoie de tine. Străinătatea nu este casă pentru mulți români, care pleacă datorită imperfecțiunilor democrației noastre și a tranziției grăbite și prost aplicate, mai ales în ultimii ani. Nu trebuie să fie, însă, nici un tărâm al conștiinței și al unor promisiuni de care nu avem parte aici, în țară. Tocmai de aceea, cu tot respectul pentru ceea ce reprezintă o dezamăgire și o dramă pentru acești copii nu pot decât să-i întreb, retoric, de ce nu-și manifestă drepturile înnăscute și garantate de propria lor nație, de ce trebuie să protesteze împotriva unor măsuri proaste pe alte meleaguri când își pot manifesta forța civică aici, acasă?

Este normal să căutăm să ne perfectăm în alte părți ale lumii, să căutăm norocul în orice direcție bate soarele, dar atunci când vrem să schimbăm ceva în noi, până la urmă, soluția nu este să fugim, ci să luptăm pentru ceea ce este al nostru. Poate că, odată și odată, ar fi o idee bună să înțelegem că democrația pe care mulți o moștenesc deja, ca generație tânără, nu reprezintă doar libertate în toate, ci drepturi cu responsabilitate; și că din exprimarea acestor drepturi curge libertatea. Și da, într-adevăr, ciocolata domnului Boc nu este din cele mai dulci, în fapt ea fiind o amară dezamăgire pentru cei care au crezut în promisiunile lui de campanie, dar atunci când cacaua este proastă și laptele acru, nu rămâne decât să facem alta, mai bună. Nu trebuie căutate ingredientele pe alte meleaguri, le avem aici și ne trebuie doar voința oamenilor s-o facă.

Liderii europeni se întâlnesc astăzi la Bruxelles pentru a discuta situația financiară a Uniunii. Dezbaterea de fond vizează, în esență, dacă cei 27 de membri doresc o mai puternică organizare centralizată (o Uniune Europeană unită într-o structură supranațională, cu o politică fiscală unitară) sau o continuare a tendințelor recente de o Europă cu două viteze, cele 17 țări din zonă Euro reprezentând rangul întâi. Cel mai probabil, compromisul la care se va ajunge va fi mai degrabă în a doua direcție.

Și la această întâlnire, România este reprezentată doar în poză, și nu ca partener de dezbateri cu substanță. Sigur, nu ne mai miră acest fapt, având în vedere că reprezentanții noștri nu participă la aceste discuții cu un mandat care reflectă importanța României – a șaptea țară din uniunea europeană ca putere de vot. Noi nu plecăm la Bruxelles cu probleme interne legate de sistemul bancar, spre exemplu, ci cu o lipsa crasă de management a resurselor. Ca să vă faceți o idee de cât producem și câți bani sunt pierduți din lipsa de viziune a guvernării actuale, cifrele arată că avem o balanță de plăți cu Ungaria de mai puțin de 5 miliarde de Euro, cu aproape de două ori mai multe importuri decât exporturi. Cu Germania balanța este de 6,5 miliarde, din nou în defavoarea noastră cu 3:1, cu Austria la fel la 2,5 miliarde, iar cu China, de unde domnul Boc se mândrea că s-a întors cu contracte în valoare de 4 milioane de Euro, importăm de aproximativ 2,5 miliarde și exportăm în valoare de 350 de milioane de Euro. Sunt curioasă ce activitate au atașații noștri economici de prin ambasade, atunci când nu li se ordonă de ceilalți șefi să umple urnele de vot, apropo de atragerea de investiții. Totuși, politica externă a României nu înseamnă numai schimb de scrisori de acreditare, ci, în secolul nostru, politică economică externă. Sigur, domnul Baconschi este preocupat de economie… economia celor un milion de voturi promise!

Într-o postare mai veche, vă spuneam despre documetarul realizat de Charlie Ottley  pentru Travel Channel.

“România hrănește sufletul și inima“, spune Prințul Charles ca și concluzie a acestui film. Simplu, sincer și frumos spus…și nici nu a primit milioane de euro pentru a spune aceste cuvinte despre țara noastră! Well done, Brits!

Va invit să urmăriți acest film. România este o țară foarte frumoasă, cu datini, tradiții și oameni minunați. Trebuie doar ca mult mai mulți dintre noi să învețe să o respecte, să o prețuiască și să o ocrotească!

httpv://www.youtube.com/watch?v=Fs-VFCygrxY

Indiferent ce voteaza azi PDL-ul hai sa votam noi Change, sigur, pentru inceput la Eurovision. Eu votez Change. Voi? Hai Romania!

httpv://www.youtube.com/watch?v=XTljj7YGdZk

Update: pacat ca melodia cu care Romania a intrat in concurs nu a reusit sa obtina un punctaj mai bun! Este o melodie frumoasa. Oare unde este sentimentul de mandrie, de identitate nationala?!

“The recent development of ‘progressive’ Conservatism presents a distinct and potent challenge to traditional modes of social democratic thought. Most apparent in the governing strategies of centre-right parties in Germany, Sweden and the UK, it seeks control of the centre-ground through a reputation for economic competence, scepticism about the efficacy of the state, and a belief in the role of traditional values in the context of contemporary society. It is vital that social democrats are able to grasp the nature of this agenda” argumenteaza un bun amic, Patrick Diamond, intr-un articol pe care il recomand.