Pages Menu
Categories Menu

Posted on iul. 21, 2010 in International, Social | 4 comments

Cum ne raportam la valori?

Cum ne raportam la valori? O intrebare care ma framanta de ani de zile si la care nu am gasit un raspuns…

Inainte sa incep articolul vreau sa o felicit pe d-na Birchall pentru intutia feminina spiritul de observatia si profesionalismul de care a dat dovada cand a spus ca in curand China va investi in Europa.  Chestii adeverite la scurt timp. Dupa ce a cumparat jumatate din portul Pireu guvernul chinez a achizitionat de curand si BOND-urile emise de guvenul spaniol. Cred ca Ana Birchall este sigura care a mentionat potentialul economic al Chinei si a intrebat de ce nu avem relatii economica cu aceasta tara.

Sa revin insa la valori si la modul la care ne raportam la ele. Au trecut in nefiinta o serie de mari artisti si personalitati publice. In ultimii ani moartea unor personalitati precum culturale sportive sau din presa precum Gheorghe Dinica,  Ion Dolanescu, Stefan Iordache,  Marian Cozma, Nicolae Dobrin, Mile Carpenisan si, in ulimele zile, Madalina Manole au isterizat presa. Despre Mile Carpenisan am scris un post pe mcgogoo.ro care nu va fi publicat niciodata.  Referitor la ceilati m-am multumit sa amintesc trecerea lor intr-o alta lume. Mai putin Madalina Manole. Nu am mai scris. Pentru ca am fost plin de dezgust. Ani de-a randul nu am auzit la posturile de stiri nimic despre Madalina Manole  al carei fan nu am fost. Mi-a placut doar timbul ei vocal dar nu si genul de muzica. Era insa si o femeie placuta si interesanta. Cu care oricarui om, barbat sau femeie, i-ar fi placut sa stea de vorba la o cafea. Spunea lucruri interesante si totusi nu aparea decat rar, aproape deloc in talk-show-uri.

Televiziunile de muzica au promovat vedete care fac play-back. In timp ce trupe bune precum Travka, solisti precum  Necenzurat [link nercomandat celor pudici sau celor care nu au auzit de estetica uratului] care au ceva de spus in muzica sunt marginalizati, marii artisti sunt uitati si mor de tineri.

In treacat am sa mai amintesc de Ovidiu Ioncu Kempes fostul solist vocal al trupei Cargo care a ales calea exilului. Pentru cei care nu stiu: Kempes a emigrat in Australia unde lucreaza ca zugrav dar castiga de zece ori mai bine decat in Romania unde era vedeta adorata.

M-a intrebat acum cateva zile un amic taximetrist: tu de ce nu lucrezi in presa? Pentru ca presa nu este ceea ce ar trebui sa fie.  Nu regasesc in presa romaneasca nici un articol demn  de mentionat de David Randall in cartea  „Jurnalistul universal„.   Nu vreau sa critic presa. Presa era datoare sa informeze. Nu are insa dreptul sa exagereze. Putin [mai multa] moderatie si autocenzura nu strica.  Tudor Octavian al carui elev am fost la niste cursuri organizate de CJI imi spunea: „Ai grija ce scrii. Cu un articol poti sa omori un om„. Recunosc faptul ca uneori am fost luat de val si am uitat de aceste cuvinte insa mi-am revenit. De aceea am luat si o pauza de la scris.

Romania  a devenit o tara unde cuvantul si conceptul de „valoare” s-a pervertit. Valoarea mea = banii, femeile/barbatii, masinile, telefonul de 500 euro [fara credit pe el], sucul in mall si cluburile de fite, pantofii si gentile de 2000 euro”. Si nu ma refer la mass-media. Ma refer la noi ca populatie [sunt de acord cu Victor Ciutacu cand spune ca Romania are populatie si nu popor ]. Cand vom redeveni un popor?

La aceste valori ne raportam din pacate. Nu ne raportam la Eminescu, Creanga, Caragiale, Nichita Stanescu, Marin Preda, Ion Budai Deleanu,  Aman, Vuia, Coanda… Nu ne raportam la marile personalitati  [inca] in viata.

Are dreptate d-na Birchall cand spune ca suntem sufocati de o dictatura a non-valorilor.  Si revin obsesiv cu intrebarea: Cum ne raportam ca popor la valori? Trebuie sa fi mort pentru a fi apreciat? Daca este asa inseamna ca majoritatea membrilor guvernului ar putea sa se sinucida. Si ar castiga aprecierea intregului popor.

Lasand gluma la o parte pun o intrebare: cand ati inchis ultima data televizorul cand ati vazut o stire dezagreabila? O stire repetata la nesfarsit, o stire care nu prezinta interes. Pentru ca inchiderea tv-ului inseamna scaderea ratingului.  Cati ati refuzat sa  vizitati site-urile ziarelor  tabloide?  Cati ati intors capul cand ati trecut pe langa taraba cu asemenea ziare?

BTW: stiati ca cele trei tabloide al caror nume nu vreau sa amintesc au  adunat un tiraj  mai mare decat toata celelate publicatii la un loc exceptand ziarele de sport?

Eu cred  ca daca un asemenea gest ar fi repetat de cat mai multi dintre noi  atunci lucrurile s-ar schimba. Pentru ca presa ofera ceea ce publicul cere. Poate ma insel…

Ioan Enache
Blog: http://www.mcgogoo.ro

4 Comments

  1. Ştiţi care cred eu că este problema raportării la valoare? Ne-am învăţat să apreciem valoarea raportată de alţii. Cutare lucru este o valoare pentru că are succes. Cutare lucru nu are succes, dar este o valoare că a luat nu ştiu ce premiu. Cutare lucru nu are succes, nu a luat premiu, dar are 1000 de fani, trebuie deci să fie o valoare…

    Raportând valoarea pe care o percepem la orice altceva, nu ajungem să ne structurăm impresiile noastre, ci impresiile unei mase amorfe, nestructurate. De exemplu, luând lista de mai sus, îl comparăm pe Gheorghe Dinică cu Ion Dolănescu, deşi sunt foarte sceptic şi nu cred că cine a ascultat măcar 50% din ce a scos Ion Dolănescu a fost, măcar o dată, la o piesă de teatru cu Gheorghe Dinică. Dar totuşi îndesăm păreri diferite în acelaşi clasament.

    Comparăm pe Marian Cozma cu Gicu Dobrin? Cu tot respectul pentru Marian Cozma, dar, înainte de tragica moarte, aproape nimeni nu-l cunoştea, personal nici acum nu-l cunosc prea bine şi cred că a fost aceiaşi situaţie cu dl. Cătălin Hâldan. Gicu Dobrin era, este, şi va fi o legendă. Dacă astăzi mergeţi pe stradă şi întrebaţi cine este dl. Marian Cozma, cei mai mulţi îl vor confunda cu liderul minerilor, Miron Cozma.

    Prima cale de a te raporta la valori este să aduni atâtea cunoştinţe încât ierarhia valorilor să fie una de sorginte exterioară şi nu raportată la părerea celorlalţi. Într-un clasament al cântăreţilor de muzică populară pe care mi-l fac intim, Maria Tănase, Maria Lătăreţu sunt destul de sus, Ion Dolănescu este undeva înainte de necunoscuţi. De exemplu, mai sus de Ion Dolănescu este Nelu Huţu… Aţi auzit de Nelu Huţu?

    http://www.trilulilu.ro/kristitm/f415327f5c62da

    Probabil că nu. Dar asta nu înseamnă că nu avea valoare… Înţelegeţi ce vreau să spun? Avem tendinţa de a atribui valoare celor pe care i-am cunoscut, îl apreciem mult mai mult pe Gheorghe Dinică (indiscutabil o valoare) decât pe Tony Bulandra, o personalitate deja uitată, care supravieţuieşte prin câte un nume de teatru, în consecinţă nu putem compara. Plus că avem tendinţa de a încărca cu valoare pe cei care vând bine.

    O nominalizaţi pe Mădălina Manole sub imperiul tragismului, şi aveţi dreptate, pentru că acum o lună nu aţi fi introdus-o, probabil, în top 50 interpreţi români. Astăzi probabil că aţi face-o totuşi pentru că aţi avea o greutate cu identificarea celorlalţi 49. Vedeţi dar că marketingul a luat locul unei ierarhii a valorii.

  2. Pentru a te raporta la o valoare (valori) trebuie sa ai criterii pentru acest lucru. Nu este de ajuns sa-ti placa ceva ca acel ceva sa reprezinte o valoare. Spre ex., daca o sa ascultati Simfonia nr.2 de Prokofiev s-ar putea sa nu va placa, in schimb s-ar putea sa va placa, sa zicem, Mozart. De aici putem trage oare concluzia ca Simfonia nr. 2 de Prokofiev nu reprezinta o valoare?! Daca ne referim la functia sociala a valorilor, aci problema, cred, este mai complicata… Spre ex.: cum te raportezi la valorile socialismului? Vedeti, pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa stii, in primul rand, ce inseamna socialism, apoi ar trebui sa stii care sunt valorile acestuia. Pe de alta parte trebuie sa stii cum sunt aplicate in practica sociala aceste valori sau cum ar trebui aplicate in practica. Pentru ca daca sunt gresit aplicate in practica atunci aceste valori s-ar putea devaloriza, ca sa zic asa, sau ar putea fi respinse de mase largi de oameni. Dar nu neaparat acceptarea de catre mase largi de oameni a unui ceva, inseamna ca acest lucru certifica si valoarea acelui ceva. Valorile, dupa parerea mea, au avut la baza, din totdeauna, un ideal. Spre ex. un ideal de frumusete si ma gandesc la celebra statuie antica a lui Venus din Milo, care ar reprezenta idealul clasic al frumusetii feminine, asa cum a fost vazut de artist. Mai mult decat probabil acelasi lucru l-a avut in vedere si Sandro Botticelli cu a sa celebra Nasterea lui Venus. Aici este vorba de „idealuri” nu de „oameni”, idelauri ale frumusetii feminine vazute cu ochiul unui artist si redate in opere de arta. Este de meditat ca Afrodita era zeita frumusetii. Si deci insusi termenul zeita exprima un ideal profund al fiintei umane, in cazul Afroditei, idealul de frumusete. Ce putem spune despre opera de arta? Cred ca am putea spune ca aceasta n-ar avea valoarea pe care o are in absenta unui ideal, ce da consistenta valorii. Pentru ca artistul a dat tot ce a putut el mai bun, pentru ca sa atinga idealul. Daca extrapolam ceea ce am zis mai sus despre ideal la ceea ce am spus despre valorile socialismului atunci putem spune ca aceste valori se intemeiaza tot pe un ideal, adica ceea ce se cheama idealurile socialismului. Idealul insa e strans, indisolubil legat de ideea de perfectiune. Or, omul este imperfect. De aceea este perfectibil. Ceea ce este perfect prin insasi natura sa nu poate fi perfectibil. Nu exista perfectiune perfectibila. Din aceasta cauza idealurile nu pot fi atinse niciodata. Acestea sunt, defapt, inexprimabile. Pentru ca perfectiunea este inefabila. In schimb ele contribuie la nasterea unor valori. Spre ex.: idealul unei lumi drepte, mai bune pentru oameni, idealul de pace intre popoare (si intre oameni in general), caci pacea se intemeiaza pe dreptate, idealul ca oamenii de pe aceasta planeta sa fie uniti si sa traiasca in iubire de semeni – idealul internationalismului au condus la exprimarea unor valori precum socialismul, dezarmarea, decolonizarea dar si la lupta pentru transpunerea lor in practica – spre ex. lupta impotriva colonialismului. Dar au avut si efecte negative deoarece au negat alte valori, extrem de profunde pentru om, precum valorile religioase, punand omul in centrul tuturor preocuparilor si evenimentelor si dezvoltand o filozofie bazata pe ateism (asta pentru ca diversitatea religioasa de pe planeta era privita ca ceva care ii dezbina pe oameni si ii face sa se lupte unul cu altul). Dar neputand sa explice de ce omul este imperfect sau, daca vreti, poate e mai bine spus asa, trecand cu vederea imperfectiunile omului. A vorbi de imperfeciunea omului in termeni de ADN mi se pare o abordare de natura materialista. Cel perfect este neasemuit, unic. Sa privim acest aspect prin prisma unei abordari biblice. In Cartea Intai a Regilor, cap. 2, versetul 2 e scris: „Nimeni nu este sfant ca Domnul, caci nu e altul afara de Tine; si nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru”. Si, mai jos, este scris:”…caci omul nu prin putere este tare.” Mie mi se pare foarte elocvent acest lucru, deoarece omul, in istoria omenirii, si sunt foarte multe exemple in acest sens, a vrut sa fie tare prin putere. Si acest lucru (sau aceasta boala) s-a perpetuat pana in zilele noastre: cine e cel mai tare? cel ce detine mai multe arme nucleare, cel care poseda cea mai numeroasa si bine pusa la punct armata, etc. In momentul cand acela arata „batul”, citeste arma nucleara, toti ceilalti trebuie sa tremure si sa inchida gura, ca nu cumva sa-i greseasca printr-un cuvant aceluia puternic. Aici este vorba de negarea oricaror valori umane, si chiar de negarea umanului si a omului, daca stam sa ne gandim la ce inseamna si la ce efecte produce arma nucleara. Dar intorcandu-ne la valori sa ne gandim la Ganditorul de la Hamangia. Aceste doua mici statuete dateaza din neolitic!! Cel care le-a facut nu mai este demult… Dar ceea ce exprima cele doua statuete a ramas peste mii de ani si ne emotioneaza profund pe noi, oamenii moderni de astazi. Eu cred ca nu exista astazi un artist plastic care sa poata face o asa opera! Ceea ce mi se pare naucitor (in sensul cel mai bun al cuvantului!) este stilizarea celor doua statuete (vorbim de neolitic!), lucru din care razbate geniul artistului.

  3. Madalina de ex a fost o fata talentata si cu voce, valoarea ei nu tb judecata dpdv strict artistic(savant), ci ca impact pe care il avea intre tinerii inceputului anilor ’90. Dar tinerii au imbatranit, iar tinerii(pustii mai exact) de azi nu o mai plac. A fost deci sau n-a fost o valoare?!
    A fost si nu mai este pt ca s-a schimbat cultura tinerilor, iar prin cultura inteleg aici valorile si comportamentul impartasit de ei.
    BTW, pe vremea aceea Ana era la varsta primelor iubiri, deci presupun ca melodiile Madalinei au facut-o sa lacrimeze. Dar nu e obligatoriu! Deci, valorile sunt subiective si e firesc sa fie asa.
    PS: Ana la terminarea liceului, frumoasa foc, insa mai putin frumoasa decat azi 😉

  4. Parerea mea este ca valoarea in sine nu are o definitie exacta. Sint atitea criterii dupa care poti aprecia valoarea incit trebuie sa fii cel putin nebun sa dai o definitie unicat pentru valoare.
    In cazul aceleiasi persoane valoarea poate fi apreciata diferit. In cazul particular al poporului roman,nu stiu ce sa spun;un popor plin de valori individuale dar care in ultimii ani sint educati ori sa stea deoparte ori sa aprecieze ceea ce de fapt este nonvaloare. Presa are o mare vina in chestia asta.Daca nu ar da pe post atitea nonvalori poate ar avea timp sa arate lumii valorile romanesti.Insa valorile nu se vind(nici pe sine si nici ca stire)pe cind fetitele mai mult dzbracate decit talentate fac audienta.De ce?pentru ca asa a fost educat poporul,sau populatia cum bine spune Ciutacu. A incercat cineva sa intrebe pe strada cine este Gheorghe Visu? Putini vor sti sa puncteze sau sa citeze citeva din realizarile artistice ale marelui actor roman.Un adevarat talent. Imediat dupa aceia puneti intrbarea:Dar State Potcovaru? Veti fi surprinsi cit de multi cunosc personajul din telenovela dar nu stiu ca este una si aceiesi persoana.Cam la asta se rezuma aprecierea valorii in Romania.
    Trist dar adevarat. este greu de promovat o valoare in Romania atita timp cit tara este condusa de o gasca de nonvalori de care nu te poti atinge pentru ca au mintea odihnita.Totusi cred ca poporul se va trzi si la alegerile viitoare vor avea taria sa intrebe:Ce ati facut in ultimii patru ani domnule(doamna) candidat si ce va da dreptul sa apareti in fata noastra sa ne cereti votul?ca de minciunile din campania trcuta ne-am saturat! Daca se va intimpla asta atunci s-ar putea sa incepem in a promova valori(sociale si politice ma refer)
    In ce priveste valorile artistice, cultura mea generala este mult prea restrinsa pentru a emite o parere.Apreciez la nivelul meu,fara a avea pretentia ca sint singurul care am dreptate, si da, am incetat sa ma mai uit la televizor pe posturile romanesti;ma simt mult mai bine.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.