Un alt fel de ciocolata
Nu de puține ori am întâlnit, am citit sau mi s-a scris despre dramele suferite de români, în special tineri educați, care părăsesc țara în căutarea unui trai mai bun sau a împlinirii unui vis promovat și de promisiunile diverselor programe ale unor state. Ce pot spune este că nu toate drumurile în afara României sunt poleite cu aur, iar plecarea din țară, mai ales pentru muncă, nu trebuie și nu este deloc o decizie ușoară. În fapt, pentru guvenanti, pentru întreagă clasă politică și pentru societate până la urmă, este un serios semnal de alarmă că tinerii educați, forța tânără de muncă, trebuie să plece de acasă pentru nu mai au speranța că își pot face un rost în viață pe baza a ceea ce au în cap, cum îmi spunea mie bunica mea, ci nu pe bază PCR (Pile Cunoștințe și Relații!). Este o profundă și nenorocită dramă pentru ceea ce ar trebui să reprezinte cei mai liberi și mai fericiți ani din viață, atunci când înveți și deschizi ochii la multitudinea de posibilități pe care ți le oferă viitorul, să ai, drept prim reflex, luarea tălpășiței din Țara Românească.
Nu vorbesc în necunoștință de cauză. Cunosc mulți români inimoși și mândri că sunt români (îmi vine în minte grupul de români din Chicago, Detroit, New York, Arizona sau grupul de tineri care ne fac cinste în Seattle, la Microsoft) și care, chiar și departe fiind pentru că acolo i-a dus viața, se luptă, se implică să schimbe ceva acasă, se zbat să înființeze o școală românească, să păstreze tradiția și obiceiurile romanesti. Mai mult, eu însămi am avut norocul unor părinți care mi-au susținut educația prin nenumărate sacrificii, ca mai apoi să mă specializez la una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din SUA și să muncesc într-unul dintre cele mai grele și stresante medii posibile, pe Wall Street. Știu cum este să fii departe de casă și de prieteni, știu cum este când ai poftă de o felie de cozonac doar pentru că este făcut de mama și deci cel mai bun. Cunosc riscul unei vieți în afara țării, dar am și certitudinea că întoarcerea în țara este cu atât mai interesantă cu cât experiențele dobândite în afară îți dau o perspectivă noua și o dorința incredibilă de a ajuta, acolo unde este nevoie de tine. Străinătatea nu este casă pentru mulți români, care pleacă datorită imperfecțiunilor democrației noastre și a tranziției grăbite și prost aplicate, mai ales în ultimii ani. Nu trebuie să fie, însă, nici un tărâm al conștiinței și al unor promisiuni de care nu avem parte aici, în țară. Tocmai de aceea, cu tot respectul pentru ceea ce reprezintă o dezamăgire și o dramă pentru acești copii nu pot decât să-i întreb, retoric, de ce nu-și manifestă drepturile înnăscute și garantate de propria lor nație, de ce trebuie să protesteze împotriva unor măsuri proaste pe alte meleaguri când își pot manifesta forța civică aici, acasă?
Este normal să căutăm să ne perfectăm în alte părți ale lumii, să căutăm norocul în orice direcție bate soarele, dar atunci când vrem să schimbăm ceva în noi, până la urmă, soluția nu este să fugim, ci să luptăm pentru ceea ce este al nostru. Poate că, odată și odată, ar fi o idee bună să înțelegem că democrația pe care mulți o moștenesc deja, ca generație tânără, nu reprezintă doar libertate în toate, ci drepturi cu responsabilitate; și că din exprimarea acestor drepturi curge libertatea. Și da, într-adevăr, ciocolata domnului Boc nu este din cele mai dulci, în fapt ea fiind o amară dezamăgire pentru cei care au crezut în promisiunile lui de campanie, dar atunci când cacaua este proastă și laptele acru, nu rămâne decât să facem alta, mai bună. Nu trebuie căutate ingredientele pe alte meleaguri, le avem aici și ne trebuie doar voința oamenilor s-o facă.
Poate pozitia geo-economica a RO nu permite inca, dar va tb sa ne obisnuim cu situatii din ce in ce mai variate si complexe. Cine suntem „noi” in primul rand?! Faptul ca vorbim aceiasi lb materna nu inseamna ca exista „noi”. Natiunea e o constructie artificiala care candva a servit intr-adevar emanciparii omului(fata de un alt neam dominant), dar sa nu cadem acum in extrema de a confunda tara cu o inchisoare. Sincer prefer sa traiesc mai prost intr-o tara mai saraca decat RO(de ex in Georgia) decat sa aud toata palavrageala nationalista.
Sunt de acord cu jumatate din ce sustii Ana, Romania si statul roman tb sa devina mai atractiva dpdv economic, social, si tb sa facem ceva ca cetateni romani, dar nu pt ca cetatenii romani sa se intoarca, ci pt a primi emigranti UE si non-UE calificati, cu potential, dar si handicapati carora sa le intindem o mana si sa le descoperim potentialul.
Am un statut civil destul de complex, cross-border worker, lucrand in Austria si locuind in Slovacia. Nu mai e nevoie sa adaug ca sunt cetatean roman. Majoritatea austriecilor si slovacilor sunt f xenofobi, intre ei nu se amesteca prea mult, dar pe plan economic si al infrastructurii colaboreaza excelent regiunea urbana Viena-Bratislava fiind deosebit de dinamica. Cand e vb de chirie mai ieftina sau de achizitii imobiliare mai avantajoase nu se gandesc prea mult ca e in comunitatea vecina.
Un avantaj social major pe care il gasesc in Slovacia e faptul ca femeile sunt f dragute, mai toate.
Am discutat despre aceste 2 comunitati xenofobe, ar fi nedrept sa nu aduc aminte de Cehia si de cehi, o comunitate nemaipomenita, atat de deschisi, de primitori, cu o politica econimica fara cusur. M-au lasat fara cuvinte. Pai am fost in delegatii si traininguri in Brno acum in toamna, mama ce fain a fost! Am fost la cateva companii de IT(FNZ to name one) pt traininguri si delegatii, am ramas impresionat ce centru international e orasu si tara in general. La companiile astea juamate din angajati erau straini, erau si cativa romani. Ideea pe care am inteles-o este ca f multe multinationale si-au adus HQ european in Cehia datorita politicii tarii. Si asa au gasit un mediu in care au atras resurse umane din tot continentul. Asta in conditiile in care niciunul din marile orase ale Cehiei nu are avantajul Bratislavei de a fi lipit de o metropola vest-europeana.
N-are sens sa mai zic ca cehoaicele sunt niste papusele, f dragute!
Eh, nu am eu posibilitatea acum sa ma mut datorita situatiei personale, insa recomand tuturor cu oarece calificari si cu cunostinte bunicele de engleza sa plece la munca in domeniul lor in Cehia. Am observat ca in toate departamentele existau straini, ca sa fie clar ca nu ma refer strict la IT-isti. Cu ocazia asta putem sa-i multumim si sa-i uram odihna vesnica lui Vaclav Havel, cel care a trasat liniile directoare ale tarii, dar si comunistilor autenctici precum Alexander Dubcek