The state of the left versus the new „progressive conservatism”
„The recent development of ‘progressive’ Conservatism presents a distinct and potent challenge to traditional modes of social democratic thought. Most apparent in the governing strategies of centre-right parties in Germany, Sweden and the UK, it seeks control of the centre-ground through a reputation for economic competence, scepticism about the efficacy of the state, and a belief in the role of traditional values in the context of contemporary society. It is vital that social democrats are able to grasp the nature of this agenda” argumenteaza un bun amic, Patrick Diamond, intr-un articol pe care il recomand.
Adevarul este ca pentru noi cei care credem in social democratia progresiva, de centru-stanga, noua miscare a „conservatorismului progresiv” trebuie sa ne dea serios de gandit iar liderii social democrati trebuie sa castige „the big arguments„, o tema importanta de dezbatere si a conferintei organizata la Oslo de catre Policy Network sub patronajul premierului norvegian Jens Stoltenberg, conferinta la care voi participa. Voi ce parere aveti?
Indiferent de ideologie (stanga sau dreapta) argumentul principal ar trebui (si ar putea ) sa fie respectarea promisiunilor.
Pentru ca sa castigi ar trebui sa faci promisiuni clare si neinterpretabile si apoi sa le respecti.
Nu cred ca pot sa-mi formez o parere daca nu stiu care este scopul Conferintei de la Oslo. Pe de alta aparte „noua miscare a “conservatorismului progresiv”” este in fapt, dupa parerea mea, aceeasi miscare de la Reagan si Thatcher incoace. Dar… in fine.. scuzati-ma… insa permiteti-mi sa va intreb: „the big arguments” inseamna „marile certuri” sau „marile argumente”…? 🙂 N-am inteles prea bine semnificatia cuvantului „arguments” in contextul frazei: „liderii social democrati trebuie sa castige “the big arguments“”. Pentru ca una e ca liderii sociali democrati sa castige disputele politice (pe diverse teme) cu liderii conservatori, iar altul ar fi sensul daca ar fi vorba de castigarea „marilor argumente”, adica prin rationament sa aduca dovezi in sprijinul unor afirmatii, pozitii politice, pozitii privitoare la economie, pe care acestia le au cu privire la marile probleme cu care se confrunta omenirea (spre ex. pozitii politice referitoare la criza economica mondiala) prin care sa-si arate superioritatea fata de conservatori. In acest ultim caz ar putea fi vorba de cristalizarea unor anumite conceptii care sa stea la baza unei linii noi, innoitoare de gandire ideologica si mai putin de elaborarea unei strategii in confruntarea politica cu conservatorii, care sa conduca, spre exemplu, Stanga europeana la castigarea alegerilor in Europa. Sau poate ca e vorba de acelasi lucru, dar nu este evident, atata vreme cat sensul cuvantului „arguments” – care in limba engleza poate insemna: argument, discutie, neintelegere, cearta, controversa – nu e foarte exact definit.
Ca sa fiu mai clar voi da un exemplu. In Franta se vede o ascensiune a extremei drepte, la putere fiind un partid popular (apropo de conservatorismul progresist). Daca alegerile ar fi castigate de Partidul Socialist Francez, acest partid venit la putere, ar putea, ar avea capacitatea sa stopeze ascensiunea extremei drepte in viitor, aparand democratia si drepturile omului?
Pentru ca eu stau si ma intreb: daca sensul cuvantului „arguments” este cel de „argumente”, atunci cu ce argumente vin liderii conservatori care promoveaza neoliberalismul, care a produs criza economica mondiala, care are efecte antidemocratice, gandindu-ma la ascensiunea extremei drepte in Franta (lucru ce nu trebuia sa se intample sub o guvernare populara, conservatoare si cu un presedinte mai degraba procatolic), sau in Ungaria, unde tot un guvern popular a dat o lege a presei cu accente antidemocratice si o Constitutie criticata de Comisia de la Venetia?
Daca aceasta Conferinta isi propune sa dea raspunsuri cat se poate de clare, concrete si bine argumentate la toate problemele pe care le ridica Dreapta politica si la problemele actuale de pe acest continent si pe plan mondial, atunci este binevenita. V-as ruga sa ne tineti la curent, daca se poate, cu ceea ce se discuta acolo. Iar daca aceasta Conferinta isi propune o analiza a situatiei spre a se evita un nou esec, atunci e si mai binevenita! 🙂
In acest context „the big arguments” se poate traduce cel mai bine cu „marile dispute”. Shi bine’nteles ca nu potzi cashtiga marile dispute decat aducand argumente solide care sa sustina ceea ce propui shi de asemenea aducand argumente care sa arate de ce propunerile opozitiei sunt nerealiste. Asha se face politica serioasa shi responsabila!
Sa auzim numai de bine!
„Conservatorismul progresist” este in sine o contradictie. Dar, considerand ca pozitiile politice posibile formeaza un spectru, chiar unul bidimensional(aspecte economice+sociale), conservatorii progresisti pot fi aceia care desi in jumatatea dreapta a spectrului, sunt f aproape de centru sau chiar la centru. Cu alte cuvinte, cei mai rationali dintre ei. Ar tb chiar incurajata viziunea progresista in randul celor de dreapta/centru-dreapta.
Pe de alta parte, in cadrul stangii, nu cred ca progresismul inseamna apropiere de centru, dimpotriva.