Pages Menu
Categories Menu

Posted on mart. 4, 2013 in Politic | 1 comment

Salut clasificarea spitalului ”Elena Beldiman” din Bârlad în categoria III

Prin acest ordin de ministru, riscurile pentru spitalul ”Elena Beldiman” au fost îndepărtate. Aceasta este o altă promisiune pe care ne-am respectat-o față de alegătorii din Vaslui. Discuțiile pe care le-am avut săptămânile trecute cu ministrul Nicolaescu, alături de colegul Adrian Solomon, au fost unele lămuritoare, iar decizia de acum corespunde cadrului legal și dorinței bârlădenilor.

Situația sistemului de Sănătate Județean nu este una fericită, dar sperăm că în anii care vin, cu ajutorul Guvernului, autoritățile locale vor putea întreprinde demersuri pentru îmbunătățirea acestuia.

În prezent, întreprind demersuri la nivel parlamentar, în sprijinul cetățenilor și autorităților locale, pentru ca spitalul din Tutova, acum transformat în complex medico-social, să poată funcționa ca o secție specială pe lângă Spitalul Județean din Bârlad. Am adresat deja o întrebare ministrului Eugen Nicolescu, cu privire la situația spitalului din Tutova.

Din păcate, în ultimii ani, atât sistemul de Sănătate local, cât și cel național au fost tratate cu dezinteres de fostele guverne PDL. Am încredere că, odată cu preluarea guvernării de către USL, lucrurile încep să se schimbe.

Decizia în cazul Spitalului de Urgență din Bârlad confirmă de fapt acest lucru, ca și deciziile luate în lunile trecute, de redeschidere a unor unități spitalicești închise de guvernele democrat-liberale.

1 Comment

  1. Neo-orfanul

    Mămico, tu te-ai dus în lume
    Să aduni bani c-aici nu ai,
    Şi lacrimi grele-ţi udau faţa
    În braţe tu când mă strângeai.

    Ai spus atunci că nu stai mult,
    Că o să –ţi fie dor de mine,
    Eu nu ştiu unde ai ajuns
    Da-ncep să cred că-ţi este bine.

    Tu vii acasă tot mai rar,
    Mă cresc bunici în loc de mamă,
    Şi singur sânt acum în lume
    Doar nime- acasă nu mă cheamă.

    Din când în când, încerci cu bani,
    Să îmi alini singurătatea,
    Eu cred că tu îmi trebuieşti
    Dar te-a schimbat străinătatea.

    Îmi spui la telefon că vii
    Şi îmi promiţi atunci de toate,
    Că am să fiu din nou copil,
    Dar ştii, mămico;nu se poate…
    Ştii…eu nu cred ce spun vecinii-
    Că tu, măicuţă, m-ai uitat.
    Doar m-au crescut…Să îi cred oare?
    Aşa-i că nu-i adevăra?!

    Când ai plecat, eram micuţ
    Şi am crezut tot ce mi-ai spus,
    Iar de te hotărăşti să vii,
    La toate astea vreau răspuns.

    Dar lasă nu te supăra,
    Şi când o fi şi-o fi să vii,
    Cu banii ce i-ai adunat
    Să cumperi mame la copii.

    Nu-i aşa greu de înţeles,
    Îs mare acum şi îmi dau seama,
    Unui copil poţi să-i ei tot
    Dar nu-i lua, din braţe, mama…

    Sa nu cumva sa uiti ca timpul trece si ca Romania asteapta lucruri mari.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.