Pacatul national al romanilor
Mihnea de la codexpolitic.us mi-a dat o leapsa. Sa spun care este pacatul national al romanilor. Nu stiu daca invidia este pacatul nostru national deoarece, desi m-am lovit de invidie, in repetate randuri am cunoscut destui romani care nu sunt deloc invidiosi. Cred insa ca pacatul national este resemnarea. Miorita -Balada noastra nationala vorbeste despre resemnarea in fata mortii.
Din acest fatalism porneste si lipsa de incredere a romanilor in propriile forte. Cand eram in New York City am fost fascinata, invatand foarte mult din modul de gandire al new-yorkezilor, de mentalitatea lor de invingatori si de puterea lor de a trece mai departe indiferent de greutati. Imi vine acum in minte atmosfera, spiritul de invingatori, pe care il simteai in aer dupa tragicele evenimente de la 11 septembrie. Cu durere dar cu demnitate si determinare locuitorii acestei metropole au stiut sa se solidarizeze, cum printre lacrimi au zambit si au pornit mai departe…asa cum si la noi s-a spus odata: „Pe aici nu se trece”!
M-am intrebat de multe ori de unde vine aceasta resemnare a romanilor? De unde lipsa lor de interes? De ce nu se lupta cu ei insisi si cu sistemul pentru a se autodepasi dar si pentru a indeparta nedreptatile pe care sistemul le produce. Unde este entuziasmul dar si determinarea oamenilor aflati pe strazi fluturand steagul, atunci …in decembrie 1989? Unde s-au dus sperantele lor? Unde s-a dus increderea ca putem reusi daca avem curajul sa nu mai stam pe margine ci sa ne implicam. Daca avem curajul sa tinem unii de altii, cum spun eu, sa nu ramanem insule izolate mult mai usor de lovit si distrus ….sa inlaturam dictatura non-valorilor care sufoca societatea romaneasca….Se poate, inca se poate.
Stiu ca se poate si nu spun acest lucru bazandu-ma pe vorbe ci pe fapte: am vazut, am avut onoarea sa cunosc mult prea multe exemple de romani care, atunci cand au fost scosi dintr-un sistem care le inabusa nu numai initiativa dar si increderea, au performat si au ajuns in varf.
Citesc presa zilnic, discut cu oameni de diverse categorii sociale si observ cu mahnire faptul ca mai toti s-au resemnat, s-au dezgustat de tot ce se intampla in jur, de lipsa de modele adevarate. Au abandonat speranta si increderea ca in Romania se poate reusi „pe ce ai in cap”. A fi smecher a devenit nu numai regula dar, acest mod de gandire, este acceptat si, mai rau, urmat! Copii nu mai au nici respect nici incredere ca scoala, ca o diploma obtinuta intr-o scoala, ii ajuta sa se implineasca profesional!
Da, este greu, sistemul reactioneaza pentru ca se simte amenintat…dar daca se simte amenintat eu cred ca inca mai e speranta…daca am avea mai multa incredere in noi si am descatusa talentul romanesc, inclusiv prin promovarea unui alt mod de a face politica in Romania: profesionist, unde dezbaterile despre o idee, un proiect sa conteze mai mult decat scandaluri si dezbateri numai de dragul dezbaterilor. Se impune profesionalizarea clasei politice. Se impune sa avem politicieni care sa aiba curajul sa vina si sa ceara votul pentru proiectele propuse… dar propuse nu numai in campania electorala.
si mai cred ca merita sa ascultam melodia urmatoare:
leapsa merge la : Dragos Bucurenci, Lilick, Sutu, Reporter Virtual, , Dancu si Veronica Cara.
Pt ca de fapt cu totii tb sa ne resemnam in fatza mortii daca vrem sa depasim momentul cu demnitate,
BURY ME NOT ON THE LONE PRAIRIE – melodia
„O bury me not on the lone prairie”
These words came low and mournfully
From the pallid lips of the youth who lay
On his dying bed at the close of day.
„O bury me not on the lone prairie
Where the wild coyote will howl o’er me
Where the buffalo roams the prairie sea
O bury me not on the lone prairie”
„It makes no difference, so I’ve been told
Where the body lies when life grows cold
But grant, I pray, one wish to me
O bury me not on the lone prairie”
„I’ve often wished to be laid when I die
By the little church on the green hillside
By my father’s grave, there let mine be
O bury me not on the lone prairie”
The cowboys gathered all around the bed
To hear the last word that their comrade said
„O partners all, take a warning from me
Never leave your homes for the lone prairie”
„Don’t listen to the enticing words
Of the men who own droves and herds
For if you do, you’ll rue the day
That you left your homes for the lone prairie”
„O bury me not,” but his voice failed there
But we paid no head to his dying prayer
In a narrow grave, just six by three
We buried him there on the lone prairie
We buried him there on the lone prairie
Where the buzzards fly and the wind blows free
Where rattlesnakes rattle, and the tumbleweeds
Blow across his grave on the lone prairie
And the cowboys now as they cross the plains
Have marked the spot where his bones are lain
Fling a handful of roses on his grave
And pray to the Lord that his soul is saved
In a narrow grave, just six by three
We buried him there on the lone prairie
Am si eu o leapsa 😉
Hai sa facem cite o lista personala cu tot ce a facut fiecare dintre noi pt o schimbare/normalizare in Romania…
Sa fie publica aici sau doar pt voi dar sa fie!!!
Tolstoy:
Everyone thinks of changing the world, but no one thinks of changing himself.
Tio
interesanta si foarte buna propunerea ta…o voi posta mai vizibil. multumesc si numai bine
Ca sa iesi din resemnare trebuie sa ai alternative, speranta.
Trebuie sa existe cineva caruia sa-i poti acorda incredera.
Cind acele alternative si persoane vor exista atunci romanii vor face ce trebuie.
Tio
de acord cu ce spui tu dar este un cerc vicios….din ce in ce mai multi oameni care merita increderea isi construiesc un sistem imunitar care nu le da voie sa intre in politica de exemplu…tocmai pt ca simt ca desi fac bine, desi au curaj sa se lupte, nu sunt sustinuti.
Multumesc, Ana. 🙂 Zilele urmatoare raspund. 🙂
Lilick
multumesc. o zi buna.
Eu cred ca pacatul national al romanilor nu este nici fatalismul, sau resemnarea, nici invidia, ci ceea ce as numi „mentalitatea de sluga lenesa si hoata”. Romanii au o inclinatie naturala spre „smecherie”, spre „mica ciupeala”, spre „cocalareala”. Si o anumita „amortire” civica. Cred ca „oblomovismul” se potriveste de minune romanilor, nu rusilor…
Adrian Stoica
ce zici de „pacatul de a nu avea puterea de a ne bucura de succesul celuilalt” mereu gasind scuze??!!
Da … nu stiu. E si asta un pacat … dar destul de „benign”. Asa zic eu. Si acum ma gandesc la mine, am sau nu acest pacat? Poate vrei sa ma ajuti …?
In orice caz, mi-as dori sa traiesc intr-o tara in care fiecare dintre noi sa fie „atins” de acest pacat … dar sa avem, zilnic, 22.000.000 de motive de a nu ne bucura. Ar fi, poate, o tara trista, dar mai vesela decat cea de acum.
Sau, poate cel de a-l alege mereu pe Barabba … sau asta-i un pacat universal?
Adrian,
Cred ca nu ai dreptate.
Am sa-ti spun shi de ce.
Romania trece acum printr-o perioada istorica prin care au trecut multe alte state shi trebuie sa accepti ca Romania nu poate face un jump in timp numai pentru ca generatia de azi nu mai are rabdare; ce-ti spun eu acum nu este o resemnare ci este o parere care se bazeaza pe adevaruri istorice.
Totushi nu pot admite ca toti romanii „au o inclinatie naturala spre “smecherie”, spre “mica ciupeala”, spre cocalareala”. Crede-ma pe cuvant ca eu shi probabil alti multi ca mine nu se regasesc in descrierea ta.
Comunismul (comunishtii) l-a/l-au ucis pe Dumnezeu shi atunci oamenii au devenit exact asha cum ii descrii tu mai sus. Nu -i mai poti intoarce, nu -i mai poti convinge ca drumul lor este greshit, ce se poate face este ca noile generatii sa lupte pentru adevaratele valori democratice+morala creshtina shi sa aiba rabdare shi incredere.
Va veni shi ziua aceea in care Romanii vor fii mandrii de Romania!
(PS) Daca nu mai ai rabdare urmeaza exemplul meu, dar te rog nu mai da cu „pietre” in NEAMUL ROMANESC.
Sa auzim numai de bine!
Cred ca acest concept „Pacatul national al romanilor” este putin cam…..politicianist! Nu mai intru in detalii, nu vreau sa plictisesc-).
Parerea mea este ca suna mai bine simplu „Pacatul romanilor”!
Am sa continui mai tarziu explicatia..tre’be sa plec…sunt la „munca”!
sa auzim numai de bine!
@Tio frumoasa propunerea ta dar nu cred ca trebuie sa ne laudam cu ce am facut…
as vrea sa amintesc celor care citesc acest blog fatul ca o propunere extraordinara a fost facuta de cineva acum cateva luni… de un OM adevarat…
din pacate a plecat dintre noi: Mile Carpenisan
http://milecarpenisan.ro/2010/02/va-provoc/
propunerea sa nu a fost insa vazuta atunci…
McGogoo, nu de lauda era vorba aici (dar imi place cum gindesti ;-( ) ci de un prilej de reflectie si introspectie. De unde si citatul din Tolstoi…