Obligatiunile „exchangeable” = o solutie pentru atragerea de noi resurse financiare, altele decat de la FMI?
Eu cred ca da stiut fiind faptul ca obligatiunile „exchangeable” au fost folosite cu succes, in proiecte de anvergura, de multe tari . Colegul meu Dan Visoiu argumenteaza, profesionist, utilitatea dar si necesitatea unei asemenea masuri pentru atragerea unor noi resurse financiare fara a mai fi necesare traditionalele imprumuturi practicate pana acum.
„Avantajul principal al obligatiunilor exchangeable este acela ca statul român ar putea strânge fonduri într-un timp relativ scurt (pâna la sfârsitul verii 2011), pastrându-si în acelasi timp participarea în cadrul acestor companii (care, dupa parerea mea, ar trebui mentinut pe termen cât mai lung, întrucât aceste companii ar putea fi o sursa considerabil a de venit în viitor). Pe scurt, statul ar primi suma X din vânzarea acestor obligatiuni exchangeable dupa emitere, iar pentru o perioada de 5 ani (aceasta perioada putând fi mai lung a sau mai scurt a) statul si-ar putea exercita optiunea de a le cumpara înapoi (la pretul X plus dobânda acumulat a). Iar daca statul nu le recumpara, atunci cumparatorii vor avea dreptul sa le schimbe cu actiunile det inute de stat la companiile respective. Principalul avantaj al emiterii de obligatiuni exchangeable este acela ca România ar putea atrage miliarde de euro în urmatoarele 12 – 14 luni, pastrându-si în acelasi timp participarea în numeroase companii de importanta strategica”.
Dar pentru aplicarea unei asemenea solutii iti trebuie curaj, vointa politica, inteligenta si profesionalism. Oare Boc si actualul ministru de Finante stiu ce inseamna obligatiuni „exchangeable”?…daca nu sa lase locul celor care stiu cum sa atraga surse de finantare prin metode moderne, profesioniste, practicate cu succes de alte tari.
Sa vad daca am inteles. Deci pot sa cumpar niste actiuni la firme de stat. Dupa o perioada de timp ma pot hotara daca sa le pastrez sau sa le revand ianpoi la cursul cu care le-am cumparat + o dobanda oarecare. Daca firma merge bine si cursul creste, am interesul sa le tin si sa le revand pe piatza libera. Daca nu, am garantia ca voi primi cel putin banii investiti si ceva dobanda.
Cum e vorba aia? When something seems too good to be true, it’s exactly that 😀 Ce se intampla daca firma respectiva de stat da faliment sau daca statul ajunge in incapacitate de plata?
Dar ar fi cumparatori interesati in cumpararea acestor obligatiuni exchangeable si de ce le-ar cumpara? Pe de alta parte, exista legile necesare adoptate in privinta vanzarii si cumpararii de obligatiuni exchangeable?
Nu prea am înţeles despre ce este vorba cu acest tip de acţiuni. Dacă nu mă înşel, pe engleză se numesc exchangeable bond (XB)…
Am să spun ce am înţeles eu şi, dacă greşesc, puteţi să mă corectaţi. Statul emite obligaţiuni de plată (cum erau pe vremuri obligaţiuni CEC) la anumite firme la care deţine acţiuni (adică rolul CEC în obligaţiunile CEC). Aceste obligaţiuni sunt purtătoare de dobânzi (la obligaţiunile CEC dobânzile erau date de câştigurile lunare, aici sunt însă la fel ca la bancă). Aceste obligaţiuni pot fi răscumpărate (cum le răscumpăra şi CEC-ul), sau pot fi transferate, după un termen, în caz că nu sunt răscumpărate, în acţiuni la firma care le emite.
Dacă nu prea am înţeles cum e treaba cu XB-ul, cu atât mai mult nu am înţeles de unde vin totuşi „miliardele de euro”. Cine ar putea să investească aceste miliarde în aceste obligaţiunile “exchangeable”. Românii vor scoate banii de la saltea pentru a deveni consumatori de acest instrument financiar-bancar? Vor fi interesaţi străinii? Miliarde de euro? Cum statul nu va avea, cu siguranţă, cu ce să răscumpere înapoi aceste obligaţiuni, trecerea acţiunilor într-o mână străină (un fel de privatizare) nu va semăna perfect cu cuponul de un milion de la finalul de mileniu?
Dar mai ales, nu este această metodă o formă de a privatiza, „pe şest”, şi ce a mai rămas al statului prin ţara asta? Nu se vor duce acţiunile exact „acolo unde trebuie”?
Daca ar fi sa folosesc o metafora pentru „obigatiunile preschimbabile” 😛 , as spune ca statul amaneteaza bijuteriile familiei. Ca si in cazul amanetului, probabil valoarea incasata e mult sub pretzul pietzii si conteaza cum sunt folositzi banii: pentru a trage o ultima pretrecere monstru sau pentru a incepe o afacere.
Cu alte cuvinte, IMHO, e o solutie riscanta, a carei succes depinde intr-o foarte mare masura de performantza si viziunea guvernului care primeste banii. Sau mai exact, nu e o solutie cat timp Basescu e presedinte.
Desigur, daca ce a mai ramas ajunge acolo unde trebuie, va fi si mai rau.
Un exemplu cum bancile cumpara XB-uri Deutsche Post AG de 0.75 mld euro.
Bibliotecaru,
Si eu ma gandeam tot la „privatizarea statului”. Mai devreme sau mai tarziu productia intregii Europe o sa ajunga in mainile patronilor, asta e trendul. XB-urile fac ca pe termen lung statul sa piarda tot mai mult din controlul intreprinderilor, chiar si din al celor considerate strategice.
Desi sunt comunist in cea mai pura stare, pot spune ca mi-e egal daca o companie strategica e detinuta de privati sau de un stat unde democratia e doar mimata. Practic intreprinderile de stat sunt in mana unor persoane private – politicienii influenti, liberi de controlul comunitatii, care isi traficheaza influenta pe piata neagra.
Ba chiar prefer varianta privata celei de stat corupte unde angajarile se fac pe pile..insa pe termen lung si cea privata e la fel de nociva pt ca duce la polarizare sociala si la anularea vietii personale a lucratorilor in favoarea performantei la serviciu 🙂 Niste robotei, asta vor sa faca din noi..si n-au limite! Social-democratia e doar o solutie de compromis, nu rezolva nefericirea profunda a oamenilor.(Eu vreau sa fac munca in jurul abilitatilor si nevoilor mele si nu sa-mi construiesc viata in jurul muncii la patron – e firesc sa fie asa!)
Sunt perfect de acord cu ce spune Ana: „pentru aplicarea unei asemenea solutii iti trebuie curaj, vointa politica, inteligenta si profesionalism”. Numai in cazul in care cele 3 conditii sunt indeplinite simultan putem face o afacere profitabila pt toti cu XB-urile. Doar ca as mai adauga o a 4-a conditie: transparenta impreuna cu educarea opiniei publice.
Daca politica statului ar fi eficienta si transparenta am putea avea statul si in rol de cumparator al XB emise de companii private asa incat pe termen lung multe din obligatiunile cumparate sa se transforme in actiuni de stat la companii mixte.
PS Ce putem face azi cei cu convingeri profunde de stanga dar lipsiti de mijloace materiale sau politice?! Sa lucram in cadrul co-operativelor sau sa le formam, sau sa lucram pt organizatii non-profit. La asta mai tb sa adaugam si implicarea in viata politica prin promovarea democratiei directe(apropierea de cetatean) si asumarea responsabilitatilor cetatenesti.
Socialismul/comunismul sunt prea abstracte pt a fi formalizate pe deplin in partide politice – e un prea mare risc ca ele sa devina demagogice. Insa atunci cand va fi momentul le vom formaliza cu succes si lumea va fi a noastra!
Iata cele mai cunoscute co-operative, succes. Din pacate, in RO nu prea exista…este ironic caci acum postez din sediul uneia din tara, insa nu-i co-op decat cu numele 🙂 In cele precum Mondragon Corp din Spania, eficienta si totodata camaraderia sunt la ele acasa.