Pages Menu
Categories Menu

Posted on dec. 23, 2012 in Politic | 4 comments

Obiceiuri si traditii foarte frumoase in Colegiul meu

Zilele acestea am fost in  Colegiul meu. Cu certitudine acest loc este binecuvantat de Dumnezeu cu  vasluieni frumosi, inimosi si bataiosi sa pastreze si sa transmita mai departe frumoasele traditiile si obiceiurile  din Valea Tutovei. Ascultand colindul copiilor de la Poghidia, privindu-i pe prietenii de la Ivesti, Pogonesti sau Voinesti cum astazi isi aranjau, cu mandrie, costumele i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a dat norocul si onoarea sa cunosc si sa intalnesc asemenea oameni, asemenea caractere care, chiar si pe o zi geroasa, te incarca cu o energie pozitiva!

Incercand sa ii explic baiatului meu, Andrutu, ce inseamna si de unde a aparut  „capra” sau „ursul” mi-am adus aminte de perioada in care si eu mergeam cu colindul (de la sorcova pana la mersul cu grauletul crescut de bunica mea)!

Multumesc si partenerilor meu de echipa, primarii mei, care m-au surprins cu un frumos colid!

cel mai frumos colind de la Pochidia!

un ingeras de copil care m-a cucerit de cand am vazut-o prima data, acum cateva saptamani!

mandra cu puiutul meu, Andrutu

cu prietenii de la Ivesti...trebuie neaparat sa dansati hora de la Ivesti!

cu fetele mele de la Ivesti!

Primarii mei .....surprinzandu-ma cu un frumos colind!

PS Echipa….bravo si multumesc!

 

 

 

4 Comments

  1. Când eram copil îmi era tare frică de cei cu capra, deşi ştiam că sub pânza multicoloră este un om care clămpănea mecanismul respectiv… eram atât de captivat de mica piesă de teatru jucată încât trăiam senzaţia unui animal mitologic real. 😀

  2. Începând cu Ignatul si sfârsind cu zilele Craciunului, prin alte parti începând cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia. Ca si în celelalte jocuri cu masti practicate în timpul sarbatorilor de iarna, si în jocul caprei si-au facut loc, pe lânga mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dând uneori o nuanta de grotesc. Jocul „caprei” (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale în turmele pastorilor, succesul recoltelor – invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul „caprei”. Aceasta se pare ca îsi are originea în obiceiurile romanilor si elinilor: fie în jocurile si cântecele desfasurate în jurul altarelor pagâne de preotii sau cântaretii travestiti în dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori în versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie în amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare. Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, începe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapâna casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt în casa, si apoi multumind se îndeparteaza.

  3. La traci, ursul are rol cosmogonic: pe spinarea unui urs au fost sprijiniti stalpii pamantului. Pentru ca e un animal pur si sincer, a fost inclus pe cer, in constelatia Ursa Mare si Ursa Mica, care devin Carul Mare respectiv Carul Mic. Ursul este perceput ca cel care regleaza anotimpurile, potrivit propriului sau ritm de hibernare, si, de asemenea, potrivit constaletiei sale, Ursa Mare, a carei pozitie pe firmament este legata de succesiunea anotimpurilor. Relatiile dintre urs si cele doua constelatii au dat loc la numeroase produse mitice, care evoca tema transformarii dupa moarte, in astre, tema intalnita mai ales in mitologia greaca.

  4. Zilele acestea am fost in Colegiul meu. Cu certitudine acest loc este binecuvantat de Dumnezeu cu vasluieni frumosi, inimosi si bataiosi sa pastreze si sa transmita mai departe frumoasele traditiile si obiceiurile din Valea Tutovei. Ascultand colindul copiilor de la Poghidia, privindu-i pe prietenii de la Ivesti, Pogonesti sau Voinesti cum astazi isi aranjau, cu mandrie, costumele i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a dat norocul si onoarea sa cunosc si sa intalnesc asemenea oameni, asemenea caractere care, chiar si pe o zi geroasa, te incarca cu o energie pozitiva!

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.