Nu cautati un loc de munca ci o cariera

Intr-un post anterior va spuneam ca am fost la Cluj la o dezbatere gazduita de Organizatia Studentilor din Universitatea Babes Bolyai. A fost o dezbatere, spun eu, activa in mijlocul unui grup de tineri tare faini, care au reusit sa ma trimita la Bucuresti incarcata cu un aer dar si spirit ardelenesc.

Cateva din ideile pe care le-am discutat:

– Universitatile trebuie sa produca diplome cu valore de carti de vizita care sa deschida usi si oportunitati absolventilor.

– lipsa increderii: increderea in voi si in sansa voastra. Increderea ca ai o sansa reala la angajare, nu un exercitiu formal, obligatoriu pentru angajatorul care oricum are deja numele angajatului. Increderea ca aici, acasa, te poti realiza pe baza a ceea ce ai in cap si in suflet nu pe PCR (pile, cunostinte, relatii).

– investiti in voi. Aveti incredere in voi.

– nu cautati si cu siguranta nu acceptati un loc de munca ci o cariera! Sigur veti spune bine bine Ana dar am nevoie de un loc de munc din zeci de mii de motive. Iar raspunsul meu este: toate motivele sunt de inteles dar nu uitati ca daca este veti alege aceasta cale veti intra deja dezamagiti pe campul muncii si ramaneti acolo in virtutea unei resemnari, necesitati etc. Gresit. Acest gen de gandire sta la baza dictaturii non valorilor si duce la o societate non meritocratica pentru ca nu veti da totul din voi daca veti avea doar un loc de munca si nu o cariera.

– daca crezi ca ai invatat atunci bate cu pumnul in masa sa fii acceptat in domeniul tau. Primii angajatori nu au cum sa se uite la experienta voastra in munca pentru ca nu prea exista. Dar o personalitate puternica e complementara aici. Nu toti angajatorii vor aprecia un asemnea comportament. Dar stiti ce se spune: un om destept se inconjoara numai de oameni destepti. Un prost se inconjoara numai de oameni slabi sau mai nepregatiti decat el. Pierderea nu este a voastra decat eventual pe termen foarte scurt. Pe termen lung aveti de castigat.

– este la fel ca intr-o prietenie: eu mereu am mers pe principiul ca acord incredere si o pastreaza numai cei care intr-adevar merita increderea mea. De-a lungul vremii au fost multe persoane care s-au dovedit nedemne de increderea mea. De multe ori mi-a fost greu sa accept ca am acordat incredere unor persoane care pur si simplu nu meritau. Am fost chiar suparata pe mine dar, cu toate acestea, continui sa cred ca totusi este mai bine sa acorzi incredere pentru ca pana la urma pierderea nu este a ta ci a celor care se dovedesc a fi nedemni de increderea ta. Sigur, cu conditia sa ai puterea si curajul ca atunci cand o persoana dovedeste ca nu merita sa pastreze increderea ta sa nu mai beneficieze de aceasta incredere.   

– Birocratia si sistemul care omoara, inabusa acasa. Acelasi tanar daca este scos din sistemul romanesc care ii inabusa sau, mai rau, ii taxeaza si ii penalizeaza orice initiativa si este dus intr-un sistem meritocratic performeaza tocmai pentru ca este ajutat sa infloreasca, sa se dezvolte.

– programa scolara, activitatile extrascolare.

– scoala informeaza nu formeaza competente.

– in educatie nu exista solutii pe termen scurt. Au fost prea multe experimente pe copii.

–dictatura non valorilor si lipsa unui sistem meritocratic. Ce se poate face pentru inlaturarea dictaturii non valorilor si impunerea adevaratelor valori, a adevaratelor modele?

– nevoia de implicare: in politica, in societatea civila etc. A constata ca lucrurile nu merg bine nu mai este suficient. Avem curajul sa luptam pentru impunerea adevaratelor modele si valori? Avem curajul sa schimbam ADN-ul modelului economico-financiar si social?

– lipsa de educatie practica la nivelul universitar. Obligativitatea celor 2 saptamani de practica se traduc de cele mai multe ori intr-o pierdere de vreme la un nivel de SRL fata ca studentii sa invete ceva in mod efectiv. 

– practica pe perioada de vara, organizarea de targuri de locuri de munca la inceputul fiecarui an universitar pentru vara urmatoare, implicarea mai activa a centrelor pentru consiliere profesionala existente in Universitati.

– nevoia unei legi a educatiei care sa ia in considerarea nu numai principiile generale ale educatiei dar si caile prin care acestea se pot pune in practica.

– in ceea ce priveste impedimentele la angajare o buna parte din vina o cara si angajatorii din mediul privat. Desi se plang din ce in ce mai des de slaba pregatire a studentilor nu au formate programe specializate pentru studenti care sa ii formeze ca si practicieni. Sigur, exista cateva programe mai mult pe CSR, training, formare de manageri dar sunt prea putine. A ii forma numai dupa absolvire nu este suficient si nici productiv. Trebuie implicare din timpul anilor de studentie.

– in ceea ce priveste angajatorul-stat aici nu prea se zaresc strategii de practica (cu exceptia acelor seminarii de pregatire turism!) fara aceleasi unelte cu care te poti angaja mai tarziu si anume, pile, relatii cunostinte. Ori o asemenea situatie nu face decat sa secatuiasca talentul si expertiza din domeniul public.

– nu mai acceptati situatii de fapt.

– nu mai stati cu speranta unui loc de munca ca in filme si invatati sa construiti, sa aveti speranta si incredere nu in voi cei de azi ci in voi cei de peste 3, 5 ani.

–aveti curajul sa luptati sa va bucurati de o viata nu de o existenta.