Nicio lacrima pentru educatie
Noul ministrul italian pentru muncă și politici sociale, doamna Elsa Fornero, a plâns ieri, nefiind capabilă să termine declarația legată de măsurile de austeritate, în care cerea de la cetățenii țării ei „sacrificii”. Premierul Mario Monti a completat-o, dânsa fiind vădit atinsă de realitatea în care economia și societatea italiană se află, în plină criză. Rar am văzut politicieni care să se prezinte atât de onest electoratului, atât de uman și de simplu.
În țara noastră, vedem reversul medaliei. Niciunul dintre miniștrii noștri nu plânge, ba chiar dă din umeri cu ceva tupeu la starea de fapt. Un exemplu este domnul Funeriu, care era vicepreședinte, în 2007, în Comisia Prezidențială pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării. Documentul acestei comisii conține următoarele: „Comisia propune un set de soluţii concrete pentru a construi o Românie a educaţiei, o Românie a cercetării, pe baza unor restructurări radicale. Implementarea acestor soluţii nu reclamă cheltuieli suplimentare alocaţiilor bugetare preconizate (minimum 6% din PIB), ci utilizarea lor şi a fondurilor europene cu maximă eficienţă.”
S-a semnat și un pact pentru educație de către toate partidele politice, inclusiv de partidul domnului Funeriu, aflat la putere din 2008, care de asemenea stipulează urmatoarele: „Asigurarea în perioada 2008-2013, din alocarea bugetară anuală, a minimum 6% din PIB pentru educație și a minimum 1% pentru cercetare.”
În perioada audierilor din Parlament în 2009, ministrul spunea cum „nimeni nu poate guverna în afara legii, iar legea prevede pentru Educaţie şase la sută din PIB”). După doi ani petrecuți într-o abuzivă ilegalitate, Daniel Funeriu a declarat ieri cu tupeu, la aprobarea bugetului pentru Ministerul Educației în Parlament: „Guvernul alocă, pe actuala proiecţie bugetară, 3,64% din PIB Educaţiei. (…) Este limpede că acest buget este unul strîns. (…) Cred că orice ministru al Educaţiei, din orice ţară a UE, şi-ar dori un buget mai mare.” Da, domnule Ministru, dar alții plâng de rușine..
Interesant!
Si daca ar fi plins USLul nu l-ar mai fi criticat si ar fi inteles ca realitatile economice din 2007 si 2009 sint diferite de 2011?
Guverne in Grecia , Italia , Spania etc isi „iau” inapoi promisiunile (uneori cu lacrimi ca in cazul Italiei) adaptindu-se noii ordini economice mondiale…