Pages Menu
Categories Menu

Posted on oct. 20, 2011 in Politic | 11 comments

Multumesc

Multumesc lui Victor Ponta, colegelor si colegilor din Comitetului Executiv pentru increderea acordata dupa o perioada dificiala pentru mine si familia mea. Multumesc si voua, prietenii mei de pe acest blog, pentru incurajarile, sfaturile si mesajele trimise in toata aceasta perioada. Ma bazez pe voi in continuare!

 

11 Comments

  1. Felicitari dna. profesoara! va doresc mult succes!

  2. Felicitari, Ana! Mult succes si putere de munca in noua functie!

  3. Bravo, Ana si mult succes!

  4. Felicitari!!

  5. Felicitari Ana!
    Doresc sa ai putere si sanatate ca devotament ai.

  6. Felicitari „meritocratice”!

  7. Good Luck !!

  8. Accederea ta la o functie ce nu ti-este nici pe departe straina reprezinta ultima parte a reparatiilor morale la care erai indreptatita. Felicit PSD pentru alegerea inteleapta! Ana, arata-le ce poti!

  9. @ Ana Birchall
    🙂
    Eu parcă şi văd, urmare a postului de „secretar executiv pentru relaţiile internaţionale„… un blog plin de fotografii minunate menite să documenteze momentul politic al prezent-trecut-viitorului.

    Stimată doamnă,
    Va sugerez să începeţi un jurnal al acestei funcţii, unul bine documentat cu fotografii şi filme şi documente şi analize, astfel încât să rezulte apoi o carte politică a celor ce se vor fi întâmplând. Personal eu cred că toţi oamenii politici ar trebui să-şi documenteze activitatea cu astfel de cărţi care apoi să fie studiate de istorici. Sunt câţiva politicieni care deja au făcut acest demers, în frunte cu Adrian Năstase, un autor extrem de prolific, poate cel mai prolific dintre politicieni. Chestiunea este însă că toţi ar trebui să documenteze istoria cu „dedesubturile” ştirilor apărute, sec, în presă, astfel încât istoricii să nu aibă acces numai la un punct de vedere oficial, ci şi la opiniile subiective ale celor implicaţi în punerea în mişcare a istoriei, exact opiniile care justifică şi acţiunile.

    Priveam la efortul unor televiziunii de a documenta ceea ce se întâmplă astăzi în Libia prin prisma relaţiei personale a unui preşedinte al României Socialiste cu un preşedinte al Jamahiriyyei Libiene prin anii ’70. Din păcate, în afară de clasicele Acorduri şi Tratate, plus documentarea oficială ce apărea la telejurnal, nici măcar „urme fine” de politic nu intervenea în justificarea istorică a gesturilor vremii. Şi asta numai după o jumătate de secol… Vă daţi seama cum va fi perioada aceasta văzută peste o jumătate de secol dacă ea nu va fi documentată, cu bune şi rele, de cei care făuresc istoria? Un simplu şi un banal război politic care a condus România spre metastază…

    • Bibliotecaru
      excelenta idee! multumesc. O sa fac o sectie speciala si pe acest blog. Multumesc pentru sfat si numai bine,

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.