Jocurile pe calculator – educativ, recreativ sau nociv?
Stiu ca imi asum un risc ridicand aceasta problema in acest spatiu, totusi cred ca fenomenul jocurilor pe calculator reprezinta un aspect mult prea important al societatii moderne pentru a putea fi ignorat.
In afara de sah, personal nu consum asa ceva (desi zilnic stau nepermis de multe ore in fata calculatorului!), insa uitandu-ma peste umar la tinerii care se joaca am ramas uimita atat de gradul de realism al acestor jocuri cat si de puterea cu care ele ii „fura” pe jucatori in lumea virtuala a jocului. Cam toate jocurile pe care le-am vazut implica diverse forme de lupta sau adevarate simulari de razboaie atat din perspectiva unui individ cat si ca unui comandant de osti. In ce fel influenteaza astfel de jocuri psihicul inca neformat al unui copil?
Am auzit multi parinti care se plang ca nu ii mai pot desprinde pe copii de la calculator, iar simptomele descrise indica o clara dependenta.
Sunt jocurile pe calculator o noua forma de droguri? Produc ele intr-adevar dependenta? Are aceasta o legatura cu gradul de realism din ce in ce mai pronuntat?
Daca nu putem schimba aceste lucruri, daca nu putem schimba directia vantului, oare nu ar trebui sa incercam sa pozitionam velele in alt fel? Ce ar fi, de exemplu, daca ne-am folosi de tehnicile dintr-un joc video pentru a-i invata ceva util pe copii nostri, pentru a le da cat mai multe cunostinte?
Traim intr-o lume in care atentia a devenit o resursa rara. Oare nu ar trebui sa ne folosim si de astfel de mijloace pentru a reorienta atentia tinerilor spre lucruri mai utile lor si societatii?
Voi ce credeti? Va intreb si in calitate de mama unui fiu care incepe sa imi ceara, din ce in ce mai insistent, astfel de jocuri. Pana acum am reusit sa limitam la jocuri sportive, desi a mai scapat si unul de lupta, dintre cele „la moda” si mult dezbatute de baietii de 9 ani si jumatate!
Da subiectul este destul de „la moda” nu numai in Romanica, dar eu zic sa nu facetzi din asta un capat de tzara, asta este trendul. Eu zic sa nu exageratzi prin a fii prea exigentzi cu „pushtanii” pentru ca nu vetzi rezolva mare lucru, in sfarshit poate greshesc….aaa shi inca ceva…nu pentru ca sunt un pic picky, dar trebuie sa fac o corectie…..nu se numeshte calculator cel pe care joaca fiul tau jocuri ci se numeshte computer (PC). Calculatorul este cel pe care il tzinetzi in buzunar (posheta) shi face-tzi calcule de genul 4X3=12…:))).
Sa auzim numai de bine!
Daca asta e trendul, foarte rau, si categoric nu e un motiv sa ne lasam copiii sa devina dependenti de jocul pe calculator. Da, calculator. Computer e termenul englezesc, adevarat ca imprumutat in limba romana, dar si termenul romanesc e la fel de corect. Iar exemple sunt cu duiumul, primul care imi vine in minte e cartea ce am primit-o premiu in primul an de facultate (care pe vremuri de chema Faculatea de Automatizari si Calculatoare, si nu „… de Computere”). Cartea se numeste „Cui ii e frica de calculatorul electronic?”. Asa ca da, ai fost mai mult picky, si scuze daca mi-a sarit usor tzandara, dar nah lumea asta a calculatoarelor e lumea in care ma invart, si desi acusi intra si ele in buzunar, ca in poseta intra deja, tot calculatoare le zic, si rar computere.
Revenind la subiect. Jocurile pe calculator sunt nocive. Fizic (ochi, concentrare de un anumit tip, de durata, in detrimentul inclusiv al somnului), dar in primul rand psihic. Mai ales prin faptul ca creeaza si atrag copilul intr-o lume care pe langa ca in general e violenta, e o lume ireala, virtuala. Copilul se izoleaza de lumea reala si in extremis uita sa mai traiasca in ea. Nici macar cu jocurile sportive nu sunt de acord, faimoasele acum WIII-uri cu tot felul de sport in care tii de o chestie si te faci ca faci sport. De ce nu in aer liber, in natura, sau in sala dar cu alti copii de varsta lui sau cu parintii?
Stiu ca in curand va veni vremea cand si fetita mea le va descoperi. E inevitabil. Ei bine am sa imi pun mintea la contributie si am sa caut si gasesc metode de a limita interesul pentru respectivele jocuri. Nu interdicite, ca asta e ca o invitatie pentru un copil. Ci convingere.
Si eu am jucat jocuri pe calculator, mai ales in facultate, mai ales in sesiune. Si nu a fost usor sa ma desprind. Iar atunci jocurile erau infinit mai pasnice decat acum.
Ok Adriana,
Nu pot sa te contrazic (shi nici nu vreau), este optziunea ta….nu pot decat sa-tzi urez succes in lupta cu jocurile (pe calculator, pe console , pe computer) in ceea ce priveshte educatzia fetitzei tale!
Aceluiaşi Emigrant din Canada vreau să-i spun că unii dintre noi suntem un pic picky şi că nu acceptăm „sh” în loc de „ş” şi „tz” în loc de „z”. Dacă nu folosiţi diacriticele, măcar nu înlocuiţi literele cu alte combinaţii. Şi mai suntem picky în ceea ce priveşte ortografia: „faceţi” (verb la prezent, persoana a III-a, plural) se scrie legat. Şi verbul „a fi” la infinitiv se scrie cu un singur „i” („prin a fi”, şi NU „prin a fii”)
A propos, este perfect corect „calculator”, şi în engleză „computer” vine de la verbul „to compute” care înseamnă „a calcula”. De ce să nu folosim echivalentul din română, dacă se poate?
Ok sa le luam pe rand:
1. Nu shtiu ce vrei sa zici cu „facetzi”….in contextul de mai sus este la persoana 1 plural (voi facetzi).
2. In legatura cu verbul a fi la infinitiv ai dreptate.
3.Nu folosesc diacriticile dintr-un motiv simplu: scriu de la serviciu
4.Despre „computer shi calculator” mea culpa…..voi traitzi acolo shi shtiti mai bine…dar va pot spune ca in mintea mea este mare diferentza intre computer shi calculator.
5. Ca unii dintre voi suntetzi „pic picky” …..asta nu depinde de mine :)))
@ Radu
Nu ştiu dacă întrebarea dumneavoastră de la final a fost retorică…
Termenul corect în limba română este micro-calculator, adică calculatoare care folosesc un microporcesor şi care a fost, în timp, înlocuit cu termenul computer, sau, pe filiera franceză, ordinator (termenul a fost abandonat, eu nu l-am mai auzit).
Calculatorul în limba română desemnează o maşină de calcul care evoluează până la cel cu circuit integrat (de buzunar). Poate nu aţi sesizat, dar în limba engleză există termenul de computer cu sensul de mico-calculator, dar şi termenul de calculator, care are acelaşi sens ca şi la noi, cel cu operaţii aritmetice, eventual ştiinţific care are şi ceva funcţii.
În sfârşit, computer în limba engleză se referă originar (sec. XVII) la persoana care face calcule matematice şi nu la dispozitivul de calculat.
Andrew,
As long as you don’t get addicted like that, games are not harmful 🙂
PS Cool moves to try when not playing vdeo games 😉
Doamna si jocurile astea is de mai multe feliuri.
Ce ziceti dumneavoastra cu hai sa le facem educative „has been done to death” numai ca succesul comercial al astor jocuri este limitat. Cele mai bine vandute sunt cele de tip RPG sau MMORPG , unde individul interactioneaza cu altii, isi face prieteni, echipe lucreaza la atingerea unui scop, etc.
Nu putem nega faptul ca calculatorul (individul din cea mai plicticoasa tara din lume face confuzie intre termenii in engleza si cei in romaneste) a devenit un lucru fara de care un om nu poate evolua in societate, iar introducerea unui copil in orice se face prin intermediul jocului, altfel intra pe o urece si iasa pe alta.
Meteahna asta cu jocurile e veche, generatia mea a prins din plin mai toata evolutia, de la casetele cu caraituri pana la jocurile care necesita calculatoare cu racire interna pe baza de freon.
Sunt multe jocuri dubioase gen Grand Theft Auto insa in majoritate stimuleaza intelectul si viteza de reactie, capacitatea de decizie si chiar cultura generala.
Aveti baiat.
Cand nu erau calculatoare baietii in general se ocupau cu spartul capetelor proprii, sau al tovarasilor de joaca, juliturile, fracturile si multe alte activitati aducatoare de lacrimi mamelor acestora.
Insa acuma nu prea mai vad copii beliti pe la genunchi sau care sa terorizeze cartierul si in special femeile in varsta cu joaca lor. Multi parinti sunt fericiti: „lasa ca e mai bine sa stea in casa ca sa stiu ca e in siguranta” zic mamele. Insa personal am impresia ca e taman invers, ca e vorba de o siguranta a momentului si o involutie din cauza egoismului (justificat, fireste) unor parinti prea protectivi.
Parerea mea este ca trebuie jonglat intre toate astea, si ca activitatea pe calculator a unui copil trebuie intrerupta cateodata cu un sut in cur si scosul afara din casa, la joaca fizica, nu virtuala.
Pentru Nea bogdanel,
De ce crezi ca tara in care traiesc (shi ma simt bine :sic:))) este „cea mai plicticoasa tara din lume”? (probabil ca din cauza ca nu se canta manele , nu-i asha?).
Nu este nici o confuzie asupra termenilor calculator shi computer din partea mea. Cred ca confuzia este din partea voastra (a ase vedea ca shi in limba engleza exista termenul „calculator” care se refera la acel mic shi dragalash obiect care il tzinetzi in buzunar shi shtie sa faca calcule aritmetice shi matematice. Inventatorii computerului nu au acceptat denumirea de calculator ci l-au numit COMPUTER. Simplu nu-i asha?
Sa auzim numai de bine!
Probabil de dragul limbii engleze si pt a evita confuzii intre ustensile putem folosi „computer” in loc de „calculator”.
Poate „micro-calculator/super-calcularor” vor deveni invechite in romana de peste 50 de ani, poate nu… E mai mult o treaba de lingvistica. Vb „to compute” din engleza e sinonim pt „to calculate”si inseamna „to sum up”.
Pt computerele de toate felurile TOTUL e o adunare in binar de fapt, chiar si aplicatiile grafice, desi pt oameni doar aplicatia „Calculator” inseamana operatii matematice.
Despre Canada…un mare mister! Multi canadieni isi considera tzara pe nedrept un apendice al SUA sau „un al 51-lea stat” si nu-i deloc asa, Canada e mult mai europeana desi, paradoxal, e cu 100 de ani mai tanara decat SUA 🙂
Partea speciala a Canadei pe care as vrea s-o vizitez in amanunt sunt teritoriile de nord/centru, unde functioneaza democratia directa si cea a consensului.
Canadienii din sud sunt cam ciudati: am niste prieteni care s-au mutat de cateva luni de la Buc la Vancouver si s-au schimbat peste noapte: desi saraci, au ajuns sa aibe mentalitate de bogati, si-au planuit „bisnisuri” de milioane de $ pt la anu dupa ce au au inceput cu un „boost” in cariera odata ajunsi acolo. Pare mentalite mai mult americana, dar si Canada e in top, inaintea SUA, prinvind usurinta de a incepe o afacere.
Mai am alti prieteni care au renuntat la cariere in Toronto si au revenit in RO si ziceau cum ca […] canadienii incearca „sa imite pe americani”. Mi s-a parut funny dar in acelasi tp trist…
„All in all”, Canada mi se pare ca se afla la intersectia multor curente de influenta: european, britanic, eschimos, amer-indian, american si ca reprezinta o viziune aparte asupra Lumii Noi.