dupa 20 de ani

Am prezentat saptamana trecuta un raport al  INS. Voi face si de data aceasta referire la un studiu, la cifrele reale ( oricat de dure par la prima vedere) si nu la articole de presa care ar putea fi subiective in ochii unor partizani ai actualei puteri.

„Dupa 20 de ani, România are înca un numar mare de saraci si o inegalitate sociala mai mare decât cea din 1989, dar si o povara suplimentara data de datoriile externe si costurile sociale care le însotesc. Singura sansa a României este rationalitatea, responsabilitatea si o noua solidaritate.”

Am citat din ” Raportul social al ICCV Dupa 20 de ani: optiuni pentru România”

Raportul releva cateva elemente elocvente despre statul roman si functionalitatea acestuia.
– Statul  in Romania nu este un stat minimal in sensul liberal. Politicul a intervenit masiv in economie in acesti 20 de ani creand in mod expres o  instabilitate fiscala care a indepartat marii investitori, scutind de taxe o serie de „investitori de partid”.
– Statul roman nu este nici un stat preocupat de protectia sociala. O serie de categorii sociale precum bugetarii, studentii si pensionarii sunt priviti de catre statul roman ca „asistati social” uitand faptul ca pe termen lung acesti bugetari,  profesorii  si medicii de exemplu  (atat de dispretuiti de presedintele Basescu) contribuie la sanatatea fizica si morala a societatii.  Egalitatea sanselor este un termen frumos (clamat de mai toti politicienii …dar numai in campaniile electorale) dar care lipseste insa cu desavarsire in politicile aplicate zi de zi.

Am sustinut si voi continua sa sustin politicile care intaresc si contribuie la dezvoltarea clasei mijlocii , asa dupa cum am sustinut si voi continua sa sustin rolul statului ca fiind acela de partener activ, care sa intervina prin politici strategice in domenii de siguranta nationala cum le spun eu. Si ma refer aici in special la educatie, sanatate si infrastructura.
– Statul roman este: ineficient, nefunctional si controversat (sondaje repetate releva ca romanii au cea mai mica incredere in institutiile statului: justitie, guvern si parlament);

In ultima perioada s-a vehiculat de catre guvern  ideea ca avem un stat plin de asistati social. Studiul ICCV la care fac referire incearca sa raspunda la intrebarea:  „Rolul statului în producerea bunastarii: este protectia sociala excesiva sau meschina?„.

„Statul român cheltuieste pentru domeniul social proportia cea mai mica, nu numai în raport cu PIB, dar si ca pondere din buget: 36,5% fata de 55,9% media UE. Este, comparativ, o politica de distributie a bugetului în defavoarea sectorului social. Unde se duce restul, cea mai mare parte a bugetului? Este, deci, si o chestie de prioritati în distribuirea bugetului. În aceste conditii, în efortul de echilibrare a bugetului, Guvernul recurge la masive reduceri tocmai în sfera cea mai vitregita: pensii, educatie si sanatate.[…]

Atitudinea fata de saracie. Saracia poate fi privita ca o problema exclusiv a unor persoane, iar nu a  societatii. Statul nu trebuie sa faca nimic pentru saraci. Ba mai mult, daca ar face ceva, i-ar motiva sa ramâna într-o stare de dependenta. Alte persoane pot decide sau nu sa dea un ban cersetorului din colt. Ajutorul saracilor este o problema morala individuala. Societatile moderne, si UE este un exemplu, considera ca saracia este o problema sociala grava si trebuie sa faca ceva pentru a o preveni si eradica.„

Recomand acest studiu, ca o tema de reflexie si analiza, tuturor politicienilor romani. S-ar putea face primii pasi catre schimbarea ADN-ului social, economico-financiar si politic.