Declaratia politica sustinuta astazi in plenul Camerei Deputatilor

 

V-am vorbit recent despre rolul important pe care România îl poate avea în cadrul Uniunii Europene, în calitate de stat promotor al protecţiei drepturilor şi bunăstării copilului, prin susținerea creării la București a unei Agenții Europene pentru Copii, Inovare şi Incluziune Socială.

Astăzi, aici, în Parlamentul României, aş dori să  vă supun atenţiei o temă similară, vorbind despre rolul inovator pe care România îl poate avea şi însuși, de data aceasta la nivel regional, pe baza aceleiași expertize de necontestat în domeniul protecției copilului. Voi demonstra că România poate să îşi întărească poziţia în regiunea Mării Negre, pornind de la un subiect important din punct de vedere politic şi diplomatic, şi care, cred eu, poate beneficia de consens politic la nivelul regional: bunăstarea copiilor.Toate ţările din regiunea Mării Negre, o regiune în care România trebuie, în opinia mea, să îşi asume o poziţie de lider, se confruntă la nivel social cu provocări asemănătoare, în mare parte datorită trecutului totalitar care şi-a pus amprenta inclusiv în domeniul protecției copilului. Copiii vulnerabili din regiunea aceasta suferă la fel, fiind expuşi sărăciei, instituționalizării, traficului, exploatării prin muncă. Ei sunt victimele unor sisteme sociale care nu au fost suficient reformate nici la 24 de ani după căderea comunismului.

Cu toate acestea, nici un stat în sine nu poate fi în întregime blamat pentru neglijarea copiilor, pentru că fiecare stat din regiune a încercat să îşi dezvolte serviciile şi sistemele de protecţie ale copilului, investind fonduri şi făcând eforturi semnificative în încercarea de a crea un prezent şi viitor mai bun pentru copii. În ciuda acestor eforturi considerabile, la ora actuală, milioane de copii rămân flămânzi, abuzați şi exploatați peste tot în regiunea Mării Negre.

Dar de ce au eşuat statele din regiune în încercarea de a reforma sistemele de protecţie ale copilului? De ce nu a reuşit trio-ul‚ fonduri – voinţă politică – reforme să dea cele mai bune rezultate? Unul dintre răspunsuri ni-l oferă ChildPact, coaliţia ONG-urilor active în domeniul protecției din arealul extins al Mării Negre. 

ChildPact demonstrează faptul că, în regiunea Mării Negre, fiecare stat a avansat individual în procesele de reformă ale sistemelor de protecţie ale copilului. Foarte rar au existat schimburi de experiență. Foarte puţine state angrenate în procesele de reformă au solicitat asistenţa unui stat vecin care a parcurs deja o anumită etapă a reformei.

Este timpul să realizăm că eficacitatea în reformarea sistemelor de protecție ale copilului şi asigurarea bunăstării copiilor vulnerabili nu depind exclusiv de fiecare stat în parte, ci de acţiunea colectivă a tuturor statelor, cel puţin la nivel regional. Preocuparea colectivă pentru viitoarele generaţii de cetățeni poate fi baza cooperării regionale.

Fiind un subiect căruia nici o formaţiune politică şi nici un lider politic nu i se poate opune, cooperarea regională pentru protecţia copiilor poate îmbunătăţi încrederea şi relaţiile dintre guvernele statelor din regiune, dând naştere la mai multe oportunităţi pentru asigurarea păcii şi a securităţii regionale.

ChildPact propune crearea unui mecanism de cooperare regională pentru protecția copilului şi eu cred că acest mecanism de cooperare ar trebui susţinut de noi toţi. România, una dintre ţările din UE care şi-a reformat complet sistemul de protecţie a copilului are expertiza necesară pentru a-şi asuma rolul de promotor al cooperării regionale în acest domeniu şi ChildPact este exact vehiculul de care consider că avem acum nevoie.

Obiectivele ChildPact sunt realizabile şi măsurabile. Implementarea acestora va îmbunătăţi regional cadrul de dezvoltare al generaţiilor viitoare, iar beneficiile care derivă din acest lucru sunt incomensurabile acum.

În primul rând, se urmăreşte reducerea numărului de copii supuşi diverselor forme de exploatare prin muncă deoarece exploatarea prin muncă îi privează pe copii de șansele la educaţie şi creează un cerc vicios de generaţii de adulţi analfabeți şi necalificați. În al doilea rând, se doreşte reducerea numărului de copii care trăiesc în orfelinate deoarece majoritatea dintre copiii care trăiesc în orfelinate se confruntă cu dificultăţi serioase în procesul de integrare socială, majoritatea ajungând beneficiari ai serviciilor sociale sau infractori (ajung să cerşească, să fure, să consume sau să traficheze droguri, să se prostitueze).

În al treilea rând, reducerea efectelor negative pe care migraţia le poate avea asupra copiilor lăsați acasă de părinţii care părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, deoarece aceşti copii devin mai vulnerabili în faţa abuzurilor, exploatării, traficului, cu consecințe negative grave pe termen mediu şi lung pentru întreaga societate. Al patrulea obiectiv este creşterea integrării în mediul educaţional al copiilor cu dizabilităţi şi combaterea discriminării acestora în societate. Prin acest mecanism de cooperare statele din regiune ar putea să colaboreze şi să înveţe unele de la altele, pentru accelerarea reformelor de protecţie a copilului.

Eu am semnat petiția ChildPact pentru crearea acestui mecanism şi atingerea acestor obiective. Vorbim de o petiţie pe care au semnat-o deja 1200 de experţi din regiune şi pe care vă rog foarte mult să o semnaţi şi să o promovaţi şi dumneavoastră. Petiţia se găseşte pe site-ul www.chilldpact.org: http://www.childpact.org/sign-our-petition/.

Grupuri de prietenie cu ţările din regiunea Mării Negre pot reprezenta un mecanism de cooperare, având în vedere că parlamentele naţionale au un rol esențial în soluţionarea problemelor copiilor: pot adopta şi implementa o legislaţie solidă în domeniul protecţiei copilului, pot controla activitatea guvernelor, pot aloca resurse financiare şi pot atrage atenția asupra sistemelor disfuncţionale de protecţie a copilului. Parlamentarii români pot schimba destinele copiilor vulnerabili din regiunea Mării Negre, pentru ca în final să contribuie la bunăstarea socio-economică pe termen lung a României.

În final aş dori să reiterez ce am spus la începutul acestei declaraţii. Militez pentru formarea Agenţiei Europene pentru Copii, Inovare şi Incluziune Socială la Bucureşti. La nivel regional, aş dori să văd implementat un mecanism regional de cooperare pentru protecţia copilului. Ca politicieni şi părinţi suntem datori, stimate colege şi stimaţi colegi, să construim o lume mai bună pentru viitoarele generaţii.  Aceasta este adevărata bogăţie a României!

 Echipa AB