Criza de pana acum posibila avanpremiera la adevarata criza: criza monetara!
De mult prea mult timp se discuta despre actuala criza economica. Personal am fost surprinsa ca s-a trecut atat de usor peste adevarata stire din discursul Presedintelui in Parlament: Presedintele a recunoscut, anuntand iminenta intrare a Romaniei in incapacitate de plata daca circul politic continua cu interese meschine, de partid, pe spatele interesului national. Nu am fost si nu sunt fun al FMI sau al Acordurilor FMI cu Romania dar nu pot sa nu recunosc, fara patima politica, ca la situatia economica actuala, luand in considerare si contextul international, Romania nu prea are alte optiuni mai avantajoase. Nu am acceptat si nu accept ca Romania sa plece capul la orice masura propusa de FMI! Dar Romania nu se poate imprumuta, mai ieftin, din alta parte. Asta este realitatea, ca ne place sau nu ne place. Mai mult este greu sa se continue cu imprumuturile de pe piata interna, asa cum s-a intamplat pana acum, pentru simplul fapt ca nivelul expunerii bancilor a ajuns la limita superioara de acceptabilitate. Sigur, exista fondurile europene si incapacitatea administratiei de a atrage mai mult din aceste fonduri, dar aceasta este o alta discutie, inclusiv greselile guvernului Traiceanu in a nu pregati administratia (asa cum au facut alte tari precum Spania si Portugalia spre exemplu) prin crearea unui corp de functionari publici specializati in atragerea fondurilor europene.
Revenind la criza economica mult discutata si atat de putin atenuata si datorita unor masuri economice tot atat de caraghioase ca si cei care le-au propus, sper sa ma insel. Dar, beneficiind totusi de experienta traita pe Wall Street (in timpul unei alte crize) si analizand realitatea economica din Romania reala nu cea vazuta la TV sau din fotoliile mult prea confortabile din Parlament sau din nu stiu ce minister, actuala criza este doar o incalzire pentru adevarata criza care este foarte posibil sa inceapa in ultima partea a anului 2011 cu sanse de durata pana in 2015, posibil si mai mult daca se continua cu amatorismul si heirupismul unor asa numiti oameni de stat ajunsi in mod accidental in asemenea pozitii decidente.
Ce se intampla in aceasta perioada nu este nimic altceva decat recunoasterea esecului sistemului din domeniul bancar (in special international) si cel monetar. Nimeni nu se intreaba cum au fost creati sau cum sunt creati banii? Nimeni nu se intreaba, desi ar trebui sa se intrebe, de ce la nivel international, in tari avansate precum SUA, UK, Franta, Germania, se acccepta ca o banca este „too big to fail” (lucru pe care l-am condamnat inca din 2001 in teza mea de doctorat privind falimentul sistemului bancar din 8 tari). Nu prea multa lumea se intreaba, desi ar trebui sa se intrebe, de rolul jucat de anumite instrumente financiare precum derivatele spre exemplu. Adevarata criza este o criza monetara iar Romania risca sa fie din nou prinsa cu temele nefacute.
Intr-un post mai vechi sustineam necesitatea apropierii Romaniei de China, un jucator important si un vechi prieten al Romaniei. Atunci, ca si acum sustin ca avand in vedere realitatile economico-intrenationale, comertul extins cu China, India, Asia de Sud-Est si Asia de Nord-Est va fi solutia care ne va permite să depăsim performanta tărilor din Europa de Sud. Trebuie să acceptăm această provocare pentru că ea reprezintă şansa noastră. Avem curajul sa acceptam aceasta provocare? Daca da, si eu sustin ca da, o asemenea provocare trebuie acceptata imediat, atunci diplomatia romaneasca, inclusiv diplomatia economica (daca mai avem asa ceva si la misiunile economice nu sunt trimise numai pilele sau cunostintele nu stiu cui?!) trebuie sa lucreze mult mai intens in acest sens.
Este evident ca in momentul de fata dictatura non valorilor a pus stapanire pe aceasta tara, ca nu exista un sistem meritocratic care sa te lase sa reusesti avand la baza ceea ce ai invatat, “ce ai in cap” cum imi spunea tot timpul bunica mea, ci multi, mult prea multi, sunt cocotati sau se cocoata in tot felul de functii importante din acest stat datorita jocurilor de culise si a grupurilor mafiote care sunt cancerul societatii romanesti, ca sistemul de invatamant este asa cum este, ca peste tot unde intorci privirea vezi asa zise modele pe care, nici in ruptul capului, nu le doresti sa fie model pentru copilul tau, ca daca nu esti de acord cu sistemul atunci “te infundam noi, iti aratam noi tie” etc etc.
Criza economica nu se rezolva si nu se va rezolva prin declaratii populise, prin decizii irationale care nu au nicio legatura cu realitatea economico-sociala actuala, cu prioritatile economico-strategice pe care ar trebui sa le aiba acum acest guvern. Cu tot regretul pentru simplul fapt ca este din Prahova, si oricat de atasata si mandra sunt eu de locurile natale, Roberta Anastase nu este Romania!
Criza economica va fi rezolvata de un singur lucru: INCREDERE, incredere pe care Romania trebuie sa o prezinte investitorilor straini si romani, incredere in sistemul bancar, incredere ca guvernantii si Palamentul nu schimba legea de la o zi la alta sau ca au gresit cand au votat intr-una numit fel. Poate acum, in fata iminentei intrarii in incapacitate de plata a tarii, vor intelege odata pentru totdeauna ca in mediul de afaceri este nevoie de stabilitate si predictibilitate legislativa, incredere ca nu ai la varful clasei politice papusari, pampalai si oameni total iresponsabili si slab profesionisti care nu stiu decat sa se ascunda dupa vorbe si declaratii care mai de care demne de persoane care trebuiesc internate la un anumit spital decat sa fie in pozitii de decizie in aceasta tara, oameni asa zis de stat care practic nu au curajul sa demonstreze, prin fapte, ca au responsabilitatea sa propuna, sa promoveze si sa isi asume masuri care pot fi nepopulare pe termen scurt dar care sunt oxigen pentru economie, care pot sa stopeze criza economica care se transforma in criza sociala si cirza institutionala.
Daca se continua asa, este doar o problema de timp pana cand Romania va prezenta risc ridicat si poate intra in incapacitate de plata, in faliment, asa cum s-a intamplat cu alte tari din Europa….si atunci sa ii vad pe toti acesti asa zis oameni de stat pe unde vor scoate camasa si ce scuze penibile vor mai gasi cand nici acum in ceasul al 12-lea nu se trezesc si continua cu acelasi circ ieftin dambovitean.
Si mai cred ca si criza morala in care Romania a fost tarata se rezolva tot de si prin INCREDERE. Incredere ca in aceasta tara poti sa iti intemeiezi o familie si te poti realiza profesional pentru si prin ceea ce esti tu NU a cui pila esti, ce grup de interese reprezinti sau cum te cheama. Oare pana cand??? Oare chiar nu mai e nimic de facut? Nu credeti ca timpul actiunii a sosit?!
Eu nu mai am încredere în nimeni… nici măcar în mine.
Sunt de acord cu ce spuneti, dar as vrea sa fac o remarca. Sigur, criza economica globala este o realitate care ne afecteaza. Dar, pe langa aceasta realitate economica, mie mi se pare ca mai este una in ceea ce ne priveste: criza de la noi. Adica ineficienta cronica a economiei romanesti. Este ceva care s-a cronicizat in timp. Or, noi trebuie sa depasim aceasta criza. Cum poti sa iesi dintr-o criza economica daca economia ta este ineficienta? Basescu a mai spus ceva, nu demult, despre economia noastra, citez din memorie : „Atat putem.”. Atunci stau si eu si ma intreb… daca atata putem, ce mai putem face? Sau cum sa putem mai mult? Economia noastra se bazeaza pe importuri. Declinul economic, la noi, nu este de ieri de azi. Multe intreprinderi au dat faliment. Lucrul asta e caracteristic atat prezentului cat si in trecutului. Este o chestiune elementara, aritmetica, faptul ca in felul acesta nu pot sa vina mai multi bani la buget, daca „atat putem”. Ulterior economia a fost proiectata sa functioneze exclusiv pe consum. Depindem de capitalul strain. Investitiile au scazut in toata Europa.
Apropo de China si de comertul extins cu aceasta tara. Iata un articol foarte interesant:
http://www.hotnews.ro/stiri-international-8022529-20-multiplele-chipuri-ale-dragonului.htm
Din care citez: „Dupa aceste prime reforme, China elaboreaza un program secret, care trebuia in aproximativ 100 de ani sa ajunga la nivelul Europei si sa devina locul doi in lume, dupa Statele Unite. Supriza este ca in anul cotiturii (Il sorpasso), in care China va ajunge la nivelul economic al Statelor Unite ar putea fi 2027. Nesperat pentru chinezi.”
Deci, atentie!!, la nivelul economic al Statelor Unite!! Si asta foarte repede, in 2027. De aceea, dupa parerea mea, abordarea unor relatii economice, de comert, cu China necesita si o anumita prudenta. China este o mare putere economica, nu mai este situatia de dinainte de 1989. Romania, din pacate, are dificultati economice mari. Iata ce mai spune articolul: „1. S-a pornit de la situatia in care in anul 1978, economia Chinei era comparabila din punct de vedere al valorii nominale cu cea, de exemplu, a Slovaciei din 2006. Produsul intern brut (PIB) absolut constituia 362,4 mlrd. yuani sau 43,8 mlrd. Dolari. Balanta comerciala era negativa: exportul 9,75 mlrd. dolari, iar importul 10,89 mlrd. In 2010 China a devenit a doua economie mondiala, dupa SUA.” Deci in 1978 China era aproximativ ca noi, acuma este a doua economie mondiala, dupa SUA, Romania, in schimb, este pe butuci dpdv economic. Iata ce mai zice: „Pe parcursul a aproape trei decenii (comparativ cu 1978) valoarea comertului exterior a crescut de peste 85 de ori (in 2007), inclusiv a exporturilor de 100 ori si a importurilor de doar 73 de ori. Cota exporturilor in PIB a crescut de la 22%, in 1978, pana la 36% in 2006. Ritmurile de dezvoltare ale acestui sector au fost devansatoare celor ale cresterii generale economice, iar exporturile au depasit importurile, in acest ultim an de gestiune, de 1,23 ori. Ca marime absoluta a comertului exterior din 2004, China (fara Hong Kong) a devansat Japonia, fiind depasita la acest indicator doar de SUA si Germania.”. Deci ganditi-va la capacitatea formidabila de export a Chinei, care a devansat Japonia! Deci problema ar fi: in aceste conditii cum ar arata relatiile noastre comerciale cu aceasta tara? Ce configuratie ar trebui sa aiba aceste relatii comerciale? De aceea… curaj, curaj, dar si prudenta. Asta ca sa nu ne sufoce o asemenea relatie economica, cu un stat atat de puternic economic precum China. Deoarece China a devenit un exportator redutabil pe plan mondial, nu o simpla piata de desfacere. China doreste, economic vorbind, sa patrunda in Europa. Si o si face chiar cu succes. Chiar citeam mai demult, dar nu foarte demult, ca industria usoara din aceasta tara poate sa imbrace toata Europa fara niciun fel de probleme. Uitati-va la un alt aspect: „Actualmente China are o forta de munca tanara, cu un raport favorabil (6:1) dintre angajati si pensionari. Concomitent, ea atrage forta de munca, inca mai ieftina, din exterior (din tarile vecine).”. Deci, in China, raportul dintre angajati si pensionari este de 6:1, la noi cat este…? 🙁 . Si este una din marile realizari ale Chinei faptul ca a reusit sa creeze locuri de munca pentru tineret. Ba mai mult, ajunge sa atraga forta de munca ieftina din tarile vecine. In asemenea conditii ce fel de partener economic am fi noi pentru China?
Noi ar trebui sa gasim calea de a fi eficienti si de a reface economia romaneasca, care poate fi performanta. Ar trebui, in primul rand, refacuta industria, chiar cu o implicare activa a statului in acest sens, la fel si in agricultura. Iar pe masura ce economia ar incepe sa creasca, ar trebui orientata catre profit si avut in vedere, printr-o atitudine deschisa, flexibila, gasirea pietelor de desfacere, adica un marketing eficient. De asemenea trebuie create locuri de munca, o salarizare judicioasa. Sigur cu promovarea celor competenti in domeniul respectiv. Pentru ca fara competenta nu cred ca se poate. Eu vreau sa va spun ca la noi sunt firme care platesc niste salarii atat de proaste celor cu studii superioare chiar, ca, daca stau bine si ma gandesc, traiul zilnic e o povara. Bine, eu am vorbit despre cum vad eu lucrurile acestea in linii mari, ca directii principale. Noi ne plangem ca sunt mai multi pensionari decat salariati. Dar nu vad nimic concret, la nivel economic, prin care sa se si schimbe aceasta situatie. Defapt stiti cum e? Se schimba guverne, se perinda partide dar situatia nu se schimba cu nimic (in mai rau – da), deci, in general vorbind, tot aia e, aceleasi probleme nerezolvate. Poate ca acum nu este posibil, dar nu poti sa nu te intrebi: de ce s-a ajuns aici?
Motanul Incaltat
ai mare dreptate in ceea ce spui. Multumesc si pentru info…foarte folositoare. Sigur ca India si China vor concura serios SUA, uitate cum investeste China in Africa…oare de ce???pt ca acolo sunt materialele.
Cu placere. Chiar ma gandeam ca daca China si India au o resursa importanta atunci aceasta este colosala resursa umana care se gaseste (din belsug!) in aceste tari. Exista o tentatie in a spune ca bogatiile naturale, spre exemplu cele ale subsolului, sunt importante. Sigur, nu neg importanta acestora. Dar cum se explica oare ca tari care au importante resurse naturale ale subsolului (gaze naturale, petrol, s.a) sunt in curs de dezvoltare sau chiar slab dezvoltate si sunt tari care nu au astfel de resurse importante dar care sunt tari dezvoltate economic si chiar foarte dezvoltate (ex. clasice: Germania, Japonia dar si altele)? De unde s-ar putea deduce ca, pentru dezvoltarea economica, astfel de resurse nu constituie un factor determinant. In schimb, munca si creativitatea omului, da. Iar daca o astfel de resursa este bine folosita atunci poate conduce la o dezvoltare economica considerabila.
Da ai mare dreptate in ce spui shi probabil shi Romania poate sa devine o tzara dezvoltata daca o populatia majoritara ar fi de etnie japoneza sau germana! Sa shti ca nu este o gluma, chiar sunt convins de lucrul asta!
Sa auzim numai de bine!
Problema nu este populatia ci managementul (notiunea trebuie privita in general). Or, managementul nu este niciodata exercitat de majoritate. Nu majoritatea manageriaza. Nu putem sa fim cu totii, simultan, manageri. 🙂 Ca sa fiu si mai clar voi da un exemplu: sa presupunem o firma care are destui angajati capabili, dar managerul este unul slab, managementul de asemenea. In aceste conditii nu e de mirare ca o asemenea firma merge prost. Dar angajatii sunt responsabili pentru asta? Ei sunt de vina? Cred ca nu. Exemplul nu este intamplator, o asemenea realitate exista in Romania de azi, din pacate. Sper ca am reusit sa ma fac inteles. Ca Romania are oameni capabili, cred ca nu trebuie sa demonstrez. Cum se explica atunci ca romani plecati peste hotare ajung sa lucreze, si sunt apreciati pentru munca lor, de firme prestigioase, sau devin cercetatori la mari centre de cercetare, sau devin profesori la mari universitati din Occident? Deci potential exista. Probabil ca va numarati printre acesti oameni. Ceea ce este o terra incognita la noi este teoria, sau, mai bine zis, sunt teoriile despre ceea ce se cheama sistem de management. Eu vreau sa va spun ca aceste teorii, aplicate dupa cel de-al doilea razboi mondial in Japonia, au condus aceasta tara la o dezvoltare economica fara precedent – din feudalism in era electronicii!! La noi nu ca nu ar exista surse de informare asupra acestora, dar, iarasi, din pacate, nu prea sunt citite si intelese la justa lor valoare. Pentru ca la noi se urmareste un profit imediat, cat de mic ar fi el si mai este si celebrul „lant al slabiciunilor”, despre care vorbea Caragiale, dar asta e o alta tema de discutie. Putina lume cunoaste ca un sistem de management nu este tot una cu sistemul socio-politic dintr-o tara. Chiar si o tara comunista – nu pledez aici pentru comunism – daca face ce trebuie, poate sa progreseze, daca nu, atunci nu. Asa cum si o tara capitalista, daca nu face ceea ce trebuie… Edwards Deming spunea la un moment dat ca americanii priveau cu o invidie admirativa dezvoltarea Japoniei si au vrut sa copieze si ei ce se intampla acolo. Problema era ca nu stiau ce sa copieze!!! 🙂 Asta nu inseamna ca americanii erau tampiti. Deming era american, doar. 🙂 In sensul asta am zis ca resursa umana, pentru ca sa ai dezvoltare, trebuie sa fie bine folosita. Adica, daca doriti, manageriata (termenul este la moda).
Am sa va spun care este parerea mea despre China in special. Pot sa va spun asta sigur pentru ca compania la care lucrez de ceva buni ani este Canadiana 100% dar are relatzii de afaceri ( 70% din business=China , 20% business India ,10% business restul lumii)). China nu este nici pe departe asha cum probabil credetzi voi, este o tzara 90% comunista. Da, este o tara relativ bogata cu oameni saraci shi foarte saraci (majoritatea banilor sunt in mana guvernului). Pe de alta parte India nu este o tzara comunista shi acolo economia este libera.India este pe un trend ascendent shi probabil in curand o va intrece pe China. Oricum China a inceput trendul descrescator shi se va duce in jos cu aceleashi procente cu care India va creshte.Deci viitorul nu este prea roz pentru China. Deja multe companii, in special nordamericane si-au mutat cu businessul in India unde „iese banul mai ushor shi unde este o economie LIBERA!
China are o legislatzie dpdv al importurilor destul de STRANIE shi ciudata, alambicata shi in totalitate sufocata de stat.
Deci lasati-o mai ushor cu China shi uitati-va mai mult la India, care nu este infectata cu COMUNISHTI!
Sa auzim numai de bine!
A.Nastase ne povestea prin 2004 ca exista 2 Romanii – una urbana si dinamica, iar cealalta rurala, cu nevoi, fara oportunitati prea mari etc…si ca el s-ar fi ocupat de saracime. Asa a explicat ca a fost batut la limita de Basescu si Alianta DA.
Insa Ana, care se intorsese abia anul anterior in tzara era de alta parere.
Nastase ar fi vrut sa foloseasca cele doua Romanii una impotriva celeilalte pt a-si asigura el suprematia! 🙂 Nu prea am indoieli.
Oarecum le-a identificat corect, cu observatia ca prima RO avea idealuri, iar cea de-a doua nu le mai avea nici pe alea. Amarate erau amandoua! As spune chiar ca la un salariu mediu de 6-7 mil, 10 mil in Buc, cum era la vremea aia, tzaranii traiau ceva mai bine ca orasenii.
Eh, daca Nastase a identificat 2 tzari in RO, in China putem identifica f multe categorii, cu aceiasi obs, ca de fapt toate sunt amarate. Mai putin nomenclatura conducatoare, bine-inteles!!
Sunt locuitorii din marile orase cu regim special, cei din provinciile mai apropiate si cei de la tzara. Alt criteriu e cel politic: politicienii de la centru, cei din provincii, micii gainari de partid. Altul poate fi categoria profesionala/economica: oameni de afaceri cinstiti, comercianti mai mari sau mai mici, agricultori, specialisti. O categorie speciala poate fi si cea a expatilor. Deci avem o multime de Chine daca luam in considerare combinatiile. Iar Partidul Comunist le invrajbeste una impotriva celeilalte ca sa-si pastreze suprematia.
S-or fi gandit: „Ii dezvoltam pe astia din SV si ne vin si noua niste bani din Occident. Daca si-o iau in cap si vor vrea intr-o zi democratie aducem armata de tzarani pe ei sa-i invetze minte. Cand tzaranii vor la oras sa se educe si sa munceasca pt occidentali, ii lasam pe localnici sa le impuna permise de munca ca si cand n-ar fi la ei in tzara. Si daca vor munci la negru oricum vor fi la limita subzistentei. Si noi nu-i dezvoltam ca n-avem niciun interes!”
Asa se folosesc categoriile sociale una impotriva celeilalte pt ca alta patura ff subtire sa dicteze. Nastase stia asta, simtzise puterea pana in 2004 si era tare dulce 😀
Stia de la Iliescu, Iliescu invatzase in Rusia pb… Banuiesc ca asta intelegi prin comunisti –
Oricum, China e URIASA si RO n-are nicio scuza ca nu se foloseste de piata chineza intr-un mod inteligent! De fapt politicienii romani ar tb sa inteleaga perfect strategia tiranilor chinezi(pe care ii intereseaza acele importuri care pot genera exporturi ulterioare avantajoase-bunuri/servicii intermediare+lucruri pe care China nu le poate face) pt a negocia conditii pt un comert avantajos de ambele parti. Evident, pe plan diplomatic drepturile omului tb sa aibe prioritate!
In India chiar exista mai multe Indii 🙂 Aici chiar exista, insa nimanui nu-i pasa 🙂
Sincer sa fiu modul tau de „cugetare” despre una sau alta, despre lume shi viatza este pentru mine destul de „anarhic” shi pe deasupra teoretic, de cele mai multe ori utopic, Poate eshti prea „deshtept” pentru mine, dar cu sigurantza destul de „stupid” pentru altzii mai „deshteptzi” decait mine:)))
Un mic exp. :
ai zis in postarea anterioara:
„pt a negocia conditzii pt un comertz avantajos de ambele patzi”
In conceptia mea, shi nu numai a mea asta este doar o amagire, nu exista asha ceva decat aparent shi pe termen foarte scurt. Pragmatic vorbind (pe termen mediu shi lung) intr-o negociere intotdeauna unul este winner iar celalalt este losser. Shtiu ca suna cam rau dar asta este crudul adevar.
Cam asha se gandeshte in lumea business-ului in capitalismul nord american, shi cred ca este total adevarat, shi pe deasupra shi sanatos (iti tine colesterolul in limite acceptabile:)).
Sa auzim numai de bine !
„intr-o negociere intotdeauna unul este winner iar celalalt este losser(…)
Cam asha se gandeshte in lumea business-ului in capitalismul nord american”
Sunt de acord!
Nu o sa te contrazic sa zic ca nu e sanatos. Din moment ce exista oameni care sunt impulsionati pozitiv de concurenta si altii care dimprotriva, nu performeaza in mediu concurential, ci intr-unul co-operatist, solutia de bun simt este ca cei din urma sa se asocieze treptat-treptat si pe baza aptitudinilor in co-operative si sa concureze corporatiile oligarhice. A inceput fenomenul si avem un winner pana acum, Mondragon Corporation – federeatie de cooperative din Spania:
„In October 2009, the United Steelworkers announced an agreement with Mondragon to create worker cooperatives in the United States”
In legatura cu anarhismul, sunt mai multe tipuri, sunt cei de stanga(comunitati mici si interconectate unde totul e in comun) si cei de dreapta care promoveaza libertatea deplina a business-urilor si indivizilor..sunt si o multime de tipuri intermediare, evident, dar toate au in comun organizarea non-ierarhica. Ex: partidul Libertarian(stat minimal) din US, anumiti liberali(miliardarul Patriciu autodeclarat libertarian) prin RO – pe partea dreapta. Iar pe stanga – pustani care se bat cu scutierii cand sunt summituri NATO sau WTO 🙂
PS: raportul dintre libertarianism si anarhism e ca cel dintre socialism si comunism. Mai pregnanta e diferenta intre anarhistii de stanga si cei de dreapta. Dar si asta poate fi depasita cum am sustinut la inceput – co-operatives vs private corporations. De fapt dusmanul comun este coruptia statului si autoritarismul nelegitim. Oricum, nu avem nevoie de cine stie ce revolutii, ma gandesc la o trecere graduala spre etapa asta a democratiei. Si ca sa ating si subiectul Anei, noul politician tb sa castige increderea investitorilor si in acelasi timp sa obtina legitimitate pt deciziile luate in fatza cetatenilor. Cele 2 sarcini sunt mai legate intre ele decat pare 🙂
PPS: In democratie nu exista prosti si destepti pt ca nu exista nimeni care sa-ti cunoasca interesul mai bine ca tine insuti – eu stiu de ce sunt colectivist, tu stii de ce esti competitiv!
(REPLY REPARAT)
„intr-o negociere intotdeauna unul este winner iar celalalt este losser(…)
Cam asha se gandeshte in lumea business-ului in capitalismul nord american”
Sunt de acord!
Nu o sa te contrazic sa zic ca nu e sanatos. Din moment ce exista oameni care sunt impulsionati pozitiv de concurenta si altii care dimprotriva, nu performeaza in mediu concurential, ci intr-unul co-operatist, solutia de bun simt este ca cei din urma sa se asocieze treptat-treptat si pe baza aptitudinilor in co-operative si sa concureze corporatiile oligarhice. A inceput fenomenul si avem un winner pana acum, Mondragon Corporation – federeatie de cooperative din Spania:
„In October 2009, the United Steelworkers announced an agreement with Mondragon to create worker cooperatives in the United States”
In legatura cu anarhismul, sunt mai multe tipuri, sunt cei de stanga(comunitati mici si interconectate unde totul e in comun) si cei de dreapta care promoveaza libertatea deplina a business-urilor si indivizilor..sunt si o multime de tipuri intermediare, evident, dar toate au in comun organizarea non-ierarhica. Ex: partidul Libertarian(stat minimal) din US, anumiti liberali(miliardarul Patriciu autodeclarat libertarian) prin RO – pe partea dreapta. Iar pe stanga – pustani care se bat cu scutierii cand sunt summituri NATO sau WTO 🙂
PS: raportul dintre libertarianism si anarhism e ca cel dintre socialism si comunism. Mai pregnanta e diferenta intre anarhistii de stanga si cei de dreapta. Dar si asta poate fi depasita cum am sustinut la inceput – co-operatives vs private corporations. De fapt dusmanul comun este coruptia statului si autoritarismul nelegitim. Oricum, nu avem nevoie de cine stie ce revolutii, ma gandesc la o trecere graduala spre etapa asta a democratiei. Si ca sa ating si subiectul Anei, noul politician tb sa castige increderea investitorilor si in acelasi timp sa obtina legitimitate pt deciziile luate in fatza cetatenilor. Cele 2 sarcini sunt mai legate intre ele decat pare 🙂
PPS: In democratie nu exista prosti si destepti pt ca nu exista nimeni care sa-ti cunoasca interesul mai bine ca tine insuti – eu stiu de ce sunt colectivist, tu stii de ce esti competitiv!
Multzumesc pentru scurta”lectzie de politica”.
Daca dupa parerea ta (ignorantza) nu exista cele doua categori. atunci eu iti doresc sa ai parte de acum incolo numai de oameni pe care eu ii categorisesc ca proshti, shi periculoshi de proshti in jurul tau:)))
Cele patru categori:
Om care SHTIE -deshtept
Om care NU shtie ca shtie -deshtept neincrezator
Om care SHTIE CA SHTIE -periculos de deshtept
Om care NU SHTIE -prost
Om care SHTIE CA NU SHTIE -prost (deshtept!)
Om care NU shtie ca nu shtie -periculos de prost
Sa auzim numai de bine!
Este foarte posibil ca dupa summit meeting-ul G-20, compania canadiana la care lucrati sa aiba 100% relatii de afaceri cu China. 🙂 . Glumesc, desigur. Dar… stiti cum e… gluma, gluma… dar… Articolul pe care l-am citat este aparut in The New York Times, un editorial. Si nu cred ca putem sa-i banuim pe americani de simpatii comuniste. Eu doar am citat din articolul respectiv. Trebuie, referitor la comentariu Dvs., sa mai dau un citat din respectivul editorial: „Realizarile obtinute de China reprezinta rezultatul a mai multi factori, unul dintre principalii fiind acceptarea proprietatii private. Un alt factor a fost deschiderea economiei spre exterior. Ea s-a produs pe mai multe cai: liberalizarea si intensificarea relatiilor de export-import, crearea unor imense zone economice libere/speciale (ZEL/ ZES: Shenzen, Zhuhai, Shantou, Ziamen etc., marimea fiecareia dintre acestea devansand ca proportii Transilvania), care au atras investitii straine directe (ISD) semnificative, precum si sporirea intrarilor de valuta obtinuta de chinezii care lucreaza in afara hotarelor respective, aceasta tara fiind principalul furnizor de forta de munca in plan mondial etc. Un argument semnificativ, insa, a constituit intelepciunea, harnicia si rationamentul chinezilor, caracterul economicos al modului de viata al acestui talentat popor, buna mobilizare a elementului national etc. Trebuie de mentionat faptul ca pretul relativ scazut al fortei de munca a constituit un alt important „secret” al minunii chineze. Actualmente China are o forta de munca tanara, cu un raport favorabil (6:1) dintre angajati si pensionari. Concomitent, ea atrage forta de munca, inca mai ieftina, din exterior (din tarile vecine).” Discutia era strict economica, nu se referea la politic – China „infectata de comunisti”, ca sa va citez acum pe Dvs. Nu prea vorbeste de un trend descrescator al economiei chineze. Si a plange pe umarul Chinei, cat de saraca este, ce legislatie stranie are, nu-i o atitudine potrivita, cred, cand aceasta tara este a doua economie mondiala dupa SUA si in 2027 ar putea sa ajunga SUA! Este interesant ca articolul se referea la China, care, desi infectata de comunisti, investeste in SUA, iata un articol foarte recent in acest sens:
http://www.antena3.ro/externe/china-investeste-1-1-miliarde-dolari-intr-o-companie-americana-108550.html
Nu mai vorbesc de investiile chineze din UE, din Grecia, ca sa dau un exemplu.
http://www.antena3.ro/economic/biz-news/china-investeste-cinci-miliarde-de-dolari-in-marina-comerciala-elena-video-108078.html
Iata si un alt articol referitor la investiile chineze in sistemul bancar american:
http://www.stiri21.ro/bank-of-china-ar-putea-investi-in-sua-163019.html
Saraca China!
Saracii! 🙂 😉
Nu mai incerc sa te contrazic.O sa traim shi o sa vedem ce se va intimpla cu China comunista in maximum un an(exclud Taiwan – china necomunista unde de fapt este concentrarea de capital). Am sa mai repet inca o data ideea :da China este o tzara bogata cu oameni SARACI (in marea majoritate).O sa traim shi o sa vedem ce se va intampla cu investitziile chineze in USA sau in dolar american(curand dolarul american se va deprecia relativ considerabil shi China va pierde enorm).Americanul a gandit asha:”la pierdera asta (devalorizarea voita a dolarului) ce cashtig am?”.
Oricum ma opresc sa te mai plictisesc cu ce cred eu ca se va intampla cu China:)))
Sa auzim numai de bine!
Dar nu ma plictisiti deloc! 🙂 . Desigur, aveti dreptate, ramane de vazut.
Ana ai o pr0oblema !!! Cati este peste tot !!!imi pare rau ca nu ai citit posturile mele !!!
Pedro
chiar nu inteleg la ce te referi cand spui ca nu ti-am citit posturile….ba da, le-am citit
Acelashi Emigrant din Canada ,Motanul Incaltat, Ana este data de o parte ! de noua echipa , voi nu vedeti ??? Sa o ajutam pe Ana !!!
am aflat recent de blogul tau … e foarte ok o sa il citesc in continuare …am si eu pentru presedintele nostru de 2 lei o poza http://patratzel.com/neseriosu/2-lei/
Raspuns pentru Motanul Incaltat On November 14, 2010 at 19:50
Am sa incerc sa fiu cat mai scurt shi concis:
Deci tu consideri ca in Romania totul este OK, doar managerii nu prea exista sau cei care sunt nu prea shtiu sa conduca. Asha o fi daca spui tu dar eu cred ca sunt alte lucruri mult mai importante shi mai grave cu care se confrunta Romanica acum, shi care stau in calea dezvoltarii economice shi anume:
1.Coruptzia shi furaciunile de tot felul shi oriunde shi oricand, care au atins un nivel inadmisibil.
2.Politica shi politicianismul au ajuns atat de VULGARE in Romanica incat chiar face ca sintagma”Politica este o curva” sa se adevereasca.
3.Institutzi alte statului care ar trebui sa apere democratzia o incalca tot mai des la cheremul PUTERII (politzia, procuratura..).
4.Romanica are un preshedinte atipic care nu prea are a face cu statul de drept.
5.Shi probabil ca mai sunt multe alte „boli” de care sufera Romanica.
Deci in asemenea conditzii crezi ca se poate dezvolta un mediu sanatos de afaceri in care economia sa zburde ca miei pe campii?…se pot shcoli adevaratzi manageri?
Parerea mea este ca nu, shi cred ca climatul sociopolitic shi educatzional al unei tari (fie Romanica) defineshte economicul.
Vezi tu, cand am plecat din Romanica (cu intreaga familie) am facut-o pentru ca am prognozat ca asha va fi, adica Romanica are nevoie de aproximativ 50 de ani de postcomunism ca sa sa poata intra in rand cu tarile din vest.Asta este un alt subiect, dar ce vreau sa exemplific este ca procesul asta de „inoire” a tarii cu oameni care sa intzeleaga shi sa respecte valorile statului de drept este anevoios shi cere timp. Mentalitate comunist-socialista inca mai dainuie shi probabil va mai dainui un timp.Sunt multe de spus dar ma opresc aici.
Sa auzim numai de bine!
Dar eu nu am zis ca „in Romania totul este OK, doar managerii nu prea exista sau cei care sunt nu prea shtiu sa conduca.”. Eu am zis ca notiunea de management trebuie privita in general (subliniez, in general). Nu am detailat pentru ca nu era cazul aici, intr-un comentariu, sa detailez problema. Nu ma refeream doar la managementul unei (unor) firme. Sunt convins ca intelegeti ce vreau sa spun. Eu am dat acel exemplu cu firma ca sa ma pot face mai usor inteles. Problemele pe care le ridicati Dvs. necesita o analiza mult mai ampla, care poate fi facuta, dar nu vreau sa incarc comentariul. De aceea eu am cautat sa ma exprim la modul general. Pentru ca problemele pe care le ridicati Dvs. pot fi sintetizate cauzal prin aceste cuvinte: prostul management (deci notiunea de management trebuie privita in toata generalitatea sa). Ceea ce identificati Dvs. ca fiind „lucruri mult mai importante shi mai grave cu care se confrunta Romanica acum, shi care stau in calea dezvoltarii economice” mi se par mai degraba efecte si nu cauze. Pe cand prostul management (in intelesul larg al cuvantului) este, cred, fara indoiala, una din cauze. Si ca sa ma fac mai usor inteles, sper ca nu va suparati daca voi mai da un exemplu: sa ne imaginam ca avem o firma in care coruptia si furaciunile sunt la ele acasa, unde managerul firmei are despre el impresia ca e un om mare, pentru ca el castiga bine, merge in strainatate, are o masina frumoasa si .. multe alte etc-uri 🙂 . Salariile angajatilor sunt sub orice critica (deci exista nemultumiri si probleme sociale), dar nici managerul nu le asigura de lucru. Firma inregistreaza pierderi semnificative. In aceste conditii este clar ca managementul acelei firme este unul cat se poate de prost, nu? Deci cauza pentru care nu merg bine lucrurile in firma respectiva. Evident, un management incompetent. Competenta nu are culoare politica (cu atat mai putin o „culoare” legata de nepotism sau de ceea ce se numeste pe aceste plaiuri dambovitene capitalism de cumetrie), asta cred ca nu prea se intelege la noi si de aceea: ” climatul sociopolitic shi educatzional al unei tari (fie Romanica) defineshte economicul”, asa cum ziceti Dvs, intr-un mod atat de precar la noi, fara sa adauge in mod real valoare (valoare, tot in sens general, nu ma refer aici, neaparat, la TVA 🙂 ), as adauga eu. Sa luam un alt exemplu, cel al unei firme performante din SUA, sa-i zicem firma X, cu foarte multi angajati. Conteaza oare acolo simpatia politica a managerului acelei firme, ca e cu republicanii sau cu democratii sau simpatia politica a angajatilor? Este acest lucru definitoriu, esential pentru bunul mers al lucrurilor in firma X? Performanta economica a acelei firme este legata de acest lucru? Va intreb pentru ca traiti pe continentul nord-american, daca am inteles bine, si, banuiesc, puteti da un raspuns mult mai bun decat l-as da eu la aceaste intrebari. Eu de asta spun ca degeaba vorbim de schimbarea mentalitatilor, de innoire, daca nu se va repune competenta si munca la justa lor valoare. Ca cere timp, nu va contrazic. Defapt cred ca vorbim despre acelasi lucru, exprimarile sunt diferite.
Ok, cred ca ai dreptate, vorbim despre acelashi lucru.
Am sa-tzi dau un exemplu care cred ca in Romanica nu s-a intamplat shi nu se poate intampla inca mult timp de acum incolo:
la firma la care am lucrat cu ani buni in urma (era de fapt headquarter-ul firmei ) lucrau shi catziva investitori in firma care aveau roluri de conducere la varf. Fiul unuia dintre directori a fost angajat la firma. Fiul sau avea colegiul (3 ani) dar pentru ca nu gasea de lucru a venit la un interviu pentru un post vacant. Acum este surpriza…postul era de „maintenance person” adica pe romaneshte omul care face de toate in casa….inclusiv curatza shi wc-uri daca este nevoie. Shi a lucrat cam aproape un an pe postul asta pana a gasit de lucru.
In timpul asta s-a shi casatorit (am fost la nunta lui). Shi maica-sa nu i-a cumparat „Bugatti” (erau plini de bani), avea o amarata de mashina la mana a 2 a. Cam asha ishi educa copiii „barosanii ” din Canada. Am mai spus-o la multzi romani (cand am fost pe acolo) shi majoritatea nu au crezut (probabil ca nici tu nu potzi crede)dar asha stau lucrurile aici. Deci cam asta este mentalitatea nordamericana. Lumea aici este mult mai „rece” decat acolo shi eu zic ca face bine!!
Sa auzim numai de bine!
Revin sa explic de ce am dat acest mic exemplu.
Eu consider ca marea problema a ROMANILOR este MENTALITATEA care trebuie schimbata.
MENTALITATEA individuala shi colectiva definesc ce set de valori respecta acea populatzie, sau de ce nu acel popor.
Sa auzim numai de bine!
Da… foarte interesant exemplu!