Asigurarea medicala: controverse/solutii
„Sunt de acord ca statul să-mi impună să am asigurare medicală, asigurare auto și asigurare de pensie, dar nu vreau să-mi impună să i le plătesc lui. El nu știe ce să facă și cum cu banii ăștia. Cred că 400.000 de euro de la un contribuabil minor îi sunt suficienți și îl rog să nu mă mai caute de azi înainte. Până nu-și revine cu capul (și mai sunt vreo câțiva ani până atunci) eu nu-i mai plătesc nci măcar un leu” scrie Patrick Andre de Hilerin intr-un articol trimis de un amic, articol care merita citit. Prin aprilie am lansat in dezbatere publica aceiasi tema, cu aceleasi intrebari. Timpul a trecut dar intrebarile au ramas pentru ca problemele din sistemul de sanatate s-au agravat. Ce parere aveti voi despre asigurarea obligatorie de sanatate!
Statul are un rol important, şi anume că statul garantează bugetul. Dacă asigurările particulare intră în procedură de faliment, din punctul de vedere al afacerii… asta a fost. Asiguraţii care nu mai primesc pensii rămân totuşi muritori de foame.
Un comentariu in jurul celui precedent: de ce ar da asiguratorii privati faliment?! Pot exista 2 motive: fie nu mai fac fatza cu plata pt riscurile produse(putin plauzibil, isi calculeaza riscul la virgula, plus ca sunt reasigurati la randul lor), fie nu mai au clienti(f plauzibil si in cazul asigurarilor private obligatorii, dar pe fondul saraciei).
E f complex domeniul asigurarilor medicale, ca si cel al asigurarilor in general: multa matematica, marketing, sociologie, chiar si politica. Parteneriatul public-privat e o solutie, dar tb create conditiile necesare pt determinarea riscului. De ex care e riscul pt un avocat sa prinda un virus gripal, care e riscul pt un muncitor pe schela sa-si rupa oasele?! 🙂 Cat castiga un avocat, cat castiga un amarat de muncitor?! 🙂 Dar invers?!
Ana, mai de mult, cand am cautat documentatie pt asig medicale public-private din alte tzari mi-am prins urechile, de fapt nici pe-a mea n-am inteles-o pt ca-s f multi paramerii implicati: varsta, stare de sanatate, venit, riscuri profesionale, deci au un model matematic complex in spate. Daca vrem sa facem parteneriat public-privat pt asigurari medicale tb sa avem in vedere 4 dimensiuni:
– categoria de venit a asiguratului
– riscurile profesionale
– riscurile de varsta
– riscurile bolilor preexistente
Astfel, statul isi asuma diferenta dintre asigurarea riscului total si cat isi poate permite cetateanul mediu*populatia. Asiguratorul privat are nevoie in negocierea cu statul sa stie cat mai exact riscul pe categori, altfel nu se baga.
Pai am intrebat odata la Asirom in Tg.Jiu de asigurari medicale (vroiam pt cineva pt o boala preexistenta) da cum m-au auzit de asigurare medicala, atat am apucat sa spun mi-au taiat repede vorba: sunt scumpe!, adica in jur de 450 euro/an si cica is scumpe!!!
Evident, pt asigurari complexe de genul bolilor preexistente habar n-aveau, pt ca nu-si face lumea!
Eu zic ca-s ieftine, da tg-jianul mediu, saracul decat sa aloce 40 de euro/luna pt asig privata mai bine isi ia cartofi. De fapt nicio asigurare nu e prea scumpa, cum ar fi sa se intample riscul?!?!?… Si pana la urma se intampla, e o lege statistica!
Da cand ai stomacul gol incepi sa nu mai gandesti clar.