Aici Funeriu are dreptate
cand vorbeste de nebunia echivalarii studiilor din afara si este corect si fair sa spun acest lucru, chiar daca suntem adversari politici. Din nefericire procesul echivalarii si recunoasterii studiilor obtinute in afara este pur si simplu o nebunie (vorbesc din experienta unde oriunde in lumea asta o diploma obtinuta la Yale Law School este recunoscuta automat numai la noi nu!) care trebuia rezolvata cu multi ani in urma. Acest lucru insa nu scuza nefiind tocmai ok sa accepti sa conduci un minister fara sa iti fie recunoscute studiile, cu atat mai mult cu cat a fost si la Comisia Prezidentiala pentru Educatie!
Ana,
Eu cred ca nu ai dreptate (implicit FunerALiu).
Exemplul multor shi multor ramani din STATE shi din „Cea mai plicticoasa tara din lume” cum a numit-o un „deshtept” care mai posteaza din cand in cand , carora trbuie sa le fie recunoscute studiile facute in Romanica (chiar subsemnatul a trebuit sa faca inca doua cursuri la OTTAWA University ca sa-mi fie recunoscuta diploma shi drept sa-tzi spun alea doua cursuri au fost „apa de ploaie, dar am platit „).
Deci de ce ar recunoashte Romania diplomele din tari care nu recunosc diplomele romaneshti (cred ca este fair, nu-i asha?).
Deci , in concluzie cred ca problema este alegata de relatiile bilaterale shi culturale ale Romaniei cu diverse tari din lume.
Ana, te rog sa nu sari sa mea desfiintzezi spunandu-mi ca universitatzi ca YALE sau HARVARD sau……..ar trebui recunoscute „by default” pentru ca nu ai dreptate, de fapt sunt shi „ELE” nishte universitatzi mai rasarite decat altele!-:))
Sa auzim numai de bine!
Corect. Atitudinea nejustificata a presei nepedeliste face parte dintr-un impresionant arsenal de instrumente de auto-discreditare. In plus arata ca exista un numitor comun pentru oamenii care fac media la noi, la nivelul calitatii selectiei subiectelor relevante. De exemplu, astazi se va vorbi exclusiv despre decesul mamei presedintelui. Presedintele a facut un subiect din asta pe vremea cand dansa inca mai traia , a recitat in campanie o poezie despre moartea mamei, poezie pe care ar fi scris-o in perioada in care el era marinar iar dansa in putere. Asta era un subiect relevant, nu trebuia presa sa demonstreze veridicitatea vorbei staliniste referitoare la faptul ca moartea unei persoane e o drama, in timp ce moartea a catorva milioane este o statistica. Avem o presa emotionala.. labila in marea ei parte.