11 septembrie 2001

o zi care a schimbat lumea. O zi care nu trebuie uitata!

Au trecut 12 ani desi totusi ai sentimentul ca parca a fost ieri. Personal nu o voi uita niciodata poate si din cauza ca viata a vrut ca si eu sa traiesc, la maxim, ziua de 11 septembrie (la ora atentatelor trebuia sa fiu in Turnul Geaman nr 2 la etajul 42 si numai destinul, prin puiutul meu de 4 luni, m-a impiedicat sa ajung acolo, la acea ora).

Dumnezeu sa odihneasc cele  2996 de suflete disparute in aceasta zi iar familiilor lor puterea de a trece peste durerea pierderii celor dragi.

Celor 343 de “Firefighters” dar si “New Yorkezilor“ tot respectul pentru curajul, puterea, determinarea si mandria de a se ridica si striga: nu vom ceda terorii!

Am fost atunci la Ground Zero, am plans, m-am rugat pentru ei si pentru familiile lor. Cu siguranta voi continua sa merg la Ground Zero de fiecare data cand voi fi in New York City.

Nicaieri in aceasta lume nu simti o apasare mai mare, nu te simti mai mic si mai umil in relatie cu viata decat aici. Este o catedrala a suferintei umane, iar corul sufletelor pierdute in acea zi te ridica si te pune fata in fata cu Dumnezeu.

Atmosfera care se simtea in aer atunci, dar si in lunile care au urmat, este greu de descris in cuvinte dar, cu siguranta, pentru mine a fost o lectie de caracter, mandrie, demnitate si solidaritate umana care m-au influentat foarte mult. O lectie care va ramane cu mine pentru totdeauna.