Pages Menu
Categories Menu

Posted on sept. 2, 2016 in Personal, Politic, Social | 6 comments

Programul «Fiecare Copil în Grãdiniţă», dezvoltat şi extins

Mă bucur că un proiect de suflet în care m-am implicat alături de Asociația OvidiuRo este dezvoltat și extins, astfel că un număr cât mai mare de copii să poată beneficia de accesul la educație.

Este important ca astfel de măsuri să nu rămână singulare. Fiecare copil are dreptul la educație. Accesul la educație este un drept, nu o favoare, iar fiecare leu cheltuit pentru educația copiilor noștri este o investiție în prezent și mai ales în viitor, NU o cheltuială bugetară!

http://www.monitoruldevaslui.ro/2016/09/programul-fiecare-copil-in-gradinita-a-fost-modificat.html

6 Comments

  1. Cunosc o comunitate care beneficiază de proiectul OvidiuRo. Copiii vin la grădiniță, dar părinții s-au obișnuit să primească totul de-a gata fără să facă niciun efort. O asemenea situație nu e o realizare, un câștig, ci un compromis care pe termen lung va avea urmări neplăcute. Unui om nu trebuie să-i dai peștele gata prăjit, ci trebuie să-l înveți cum să pescuiască! Or, nimeni nu-i învață să pescuiască și nimeni nu se arată dornic să învețe. Dacă se poate să ne dea… Dar până când?

    • @motanul garfield
      Eu cred ca problema vine de la o asemenea conceptie:

      „[…] iar fiecare leu cheltuit pentru educația copiilor noștri este o investiție în prezent și mai ales în viitor, NU o cheltuială bugetară!”

      Adica se ignora cu buna stiinta faptul ca ar fi vorba de o cheltuiala bugetara. Eu stau si ma intreb de ce nu se cauta politici prin care sa se dezvolte la noi invatamantul privat. Asta ar fi o reforma pentru ca la noi invatamantul a ramas cam la fel cu cel de pe vremea lui Ceausescu, adica in marea sa majoritate de stat si neadaptat la actuala piata a muncii din Romania. In felul asta statul ar putea fi degrevat de niste cheltuieli bugetare, iar rezultatetele ar putea fi mai bune, eficienta mai mare.

      Si apoi in Romania sunt oameni bogati care pot plati direct la unitati de invatamant private pentru educatia copiilor lor. Acesti oameni nu platesc, in schimb, nimic – invatamantul de stat ramanand, din cate stiu, gratuit. Deci nu poti sa spui ca in Romania toti oamenii nu si-ar permite sa-si trimita copiii la o unitate de invatamant privata unde acestia sa si primeasca o educatie foarte buna. Evident, nu trebuie sa fie obligatoriu in sensul ca cetateanul ar trebui sa aiba libertatea de a alege. Dar a incerca sa extindem sistemul privat in invatamantul nostru, eu zic ca trebuie, ca e necesar.

      Si apoi de ce nu ne-am gandi si la homeschooling…? Eu cred ca ar trebui promovata si recunoscuta, desigur, si o asemenea forma de invatamant.

      Pentru ca, vedeti Dvs., daca situatia ramane tot asa observam cu usurinta si rezultatele:
      – sistemul comunist s-a prabusit din cauza lipsei de performanta economica si a slabei competitivitati,
      – cu acelasi sistem de invatamant de atunci, perpetuat de la Revolutie incoace, Romania ramane una din cele mai sarace tari ale Uniunii Europene;
      – iar daca situatia aceasta va continua, va ramane in continuare una din cele mai sarace tari ale UE, furnizand altora forta de munca calificata, dar cu un pret foarte redus.

      Deci in situatia actuala cheltuielile bugetare care se fac nu stiu daca se justifica si nu m-ar mira ca acest sistem sa provoace, de fapt, o paguba economiei, nu sa aduca „plusvaloare” (e la moda expresia!). Pentru ca in invatamant nu prea ne-am indepartat prea mult de sistemul comunist de invatamant.

  2. Sistemul comunist s-a prăbușit din cu totul alte motive! Atâta vreme cât pe ceea ce au construit comuniștii, unii au devenit miliardari în 2-3 ani nu putem vorbi de lipsa competitivității. Din nefericire, am cunoscut persoane care beneficiau de programele implementate de OvidiuRo și care se gândeau mai degrabă la foloasele materiale de care beneficiau decât la educația pe care o primeau copiii. Și voiau să primească tot mai mult. În țara asta dacă ești om obișnuit, fără probleme aparente, n-ai niciun drept, ci numai obligații. Să nu mai încurajăm nemunca… Pentru ceea ce primesc trebuie să depună și ei un efort cât de mic… Să auzim de bine.

    • Nu asta se intelege prin competitivitate, ca unii au devenit miliardari in doi-trei ani. Multa lume refuza sa accepte ca sistemul comunist s-a prabusit din cauza lipsei de performanta economica si a slabei competitivitati, ceea ce am si spus in comentariul anterior. Dar dezvoltarea societatii, dezvoltarea economica, crearea unei economii performante – si nu e valabil doar pentru Romania, ci si pentru toate tarile din Est, foste comuniste – tine de implementarea rapida si cu succes a reformelor in acest sens, mai exact spus in sensul economiei de piata libera si marirea volumului de investitii, atat cele publice cat si cele private.

    • @motanul garfied
      Interesant este ca Dvs. nu acceptati – imi cer scuze anticipat daca gresesc – ca orice om se gandeste la foloasele materiale sau de alta natura de care ar beneficia. Cuvenite sau necuvenite. De exemplu, intr-o afacere in mod clar ca te gandesti la obtinerea profitului, la ce folos iti aduce afacerea respectiva. Si bineinteles ca vrei ca acest profit sa fie cat mai mare. Daca extindem, putem observa cu usurinta ca orice tara se gandeste la asta. Credeti, spre exemplu, ca o tara precum China nu se gandeste la asta? Altminteri nici n-ar fi posibil sa tinzi catre dezvoltare.

  3. Nu știu dacă chiar era lipsa competivității cu adevărat. Gândiți-vă că fostele state membre C.A.E.R. reușeau să se descurce împreună. Comunismul a fost un experiment care s-a dovedit a fi neviabil pe termen lung. Dar capitalismul pe care îl trăim acum este înfiorător…Am ajuns o piață de desfacere pt. toate porcăriile produse de „capitaliști”. Întreprinderi românești extrem de rentabile, care lucrau în proporție de 80-90 pentru export au fost puse pe butuci de neocomuniștii noștri din proprie inițiativă sau „sfătuiți” din afară și încurajați de comisioane și alte avantaje. În ceea ce privește cealaltă chestiune, sigur cu toții ne gândim să ne fie cât mai bine, acesta e țelul vieții noastre, însă în cazul programului cu grădinițele pt. părinți prioritatea ar trebui să fie educația, nu banii pe care îi primesc. Acești părinți se interesează doar de banii, kit-ul alimentar, hainele și rechizitele pe care le primesc, nu de faptul că puiul lor a învățat să recunoască literele de tipar. asta era chestiunea la care mă refeream.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.