În Ajun de Crăciun este timpul poveștilor la gura sobei alături de cei dragi
În ajun de Crăciun stăm împreună la povești!
Cred că pentru fiecare dintre noi cea mai familiară imagine a Crăciunului este cea a unei povești despre daruri, despre generozitate și despre a fi împreună cu cei dragi. Și pentru mine, Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului este în primul rând despre întoarcerea la povestea copilăriei, la visele care ne inundă sufletul și la pruncul care se naște în ieslea din Betleem.
A fost o dată ca niciodată… Așa începe fiecare poveste din viața noastră cu bucuriile sau tristețile inerente, însă cea mai frumoasă dintre ele cred că este cea legată de Sărbătoarea Crăciunului. În seara în care Fiul lui Dumnezeu primește să se nască din Sfânta Fecioară într-o peșteră din Betleem, fiecare dintre noi își trăiește povestea propriei vieți în sânul celor dragi. Crăciunul este timpul cel mai potrivit pentru depănarea amintirilor, pentru introspecția și evocarea copilăriei cu momentele ei de o dulceață inepuizabilă.
Pentru mine, Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare din an, singura în care ni se mai permite să fim copii. Poți visa cu ochii deschiși la sania Moșului care vine și se oprește numai pentru tine în liniștea casei învăluită în miros de brad. În seara de Ajun rememorez cu ochii minții și lacrimi în suflet frumoasele clipe ale copilăriei în care mama ne așeza la căpătâiul fiecăruia, deasupra patului, câte un cadou pe care îl distingeam în întunericul strălucitor al nopții magice. Emoția cu care furam câteva clipe de somn în așteptarea Moșului mă urmărește și astăzi când împodobesc în fiecare an, aproape ritualic, bradul de Crăciun, la Dorna Arini, cu băiatul meu Andruțu.
Nicăieri nu am simţit fiorul unei sărbători în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu, ca în creştinismul românesc. De la colindele copiilor, la mirosul merelor coapte, al răşinii de brad sau al cozonacilor împletiţi în special de bunica, toate fac din sărbătoarea Crăciunului una cu adevărat personală, intimă, familială.
Îmi aduc aminte de emoția cu care bunicii mei, Catalina și Gheorghe, veneau în fiecare an, în seara de Ajun, pentru a ne colinda. Cu ochii copilului care a crescut văd în acest gest simbolic legătura mea cu o lume în care îmi regăsesc rădăcinile, o lume care ne spune șoptit cine suntem, de unde venim și mai ales că nu avem un viitor în afara tradițiilor noastre creștine. Pentru mine Crăciunul înseamnă cetină de brad, colinde în surdină, mireasma cozonacilor din cuptor și a merelor coapte cu scorțișoară.
Toate aceste lucruri te învață să privești viața prin ochii tradițiilor și valorilor românești. De exemplu, de Anul Nou, respect cu sfințenie împreună cu familia mea o frumoasă tradiție pe care am învățat-o de la tatăl ca aproape de miezul nopții, cu câteva minute înainte de trecerea dintre ani, să ieșim cu toții afară să întâmpinăm Noul An.
Dincolo de poveștile care însoțesc sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului nu trebuie să uităm însemnătatea reală a Crăciunului. Ce dar şi ce bucurie mai mare poate cineva să ofere decât pe însuşi Fiul Său, pe care L-a trimis în lume ca model de viaţă şi, mai apoi, îngăduind jertfirea Lui, ca dorinţă de mântuire a oamenilor şi dovadă a iubirii Lui nemărginite faţă de noi? Aceasta este lecţia profundă pe care Dumnezeu a oferit-o oamenilor prin Iisus Hristos, un arhetip de bunătate, modestie şi sfinţenie, din care fiecare putem lua câte puţin pentru a da celorlalţi acum şi în restul anului.
Vreau să vă invit pe fiecare dintre voi să vă trăiți plenar povestea în Sfânta noapte de Crăciun și să vă abandonați în lumea de vis a Moșului care ne cheamă să ne recăpătăm inocența și candoarea sufletului unui copil. Pruncul Iisus se naște în ieslea întunecată și rece, dar poate să găsească adăpost în inima noastră dacă știm să ne bucurăm de darul Său cu inocența copilului care mai crede în minuni. Doar așa veți putea intra cu adevărat în atmosfera Crăciunului, iar la trecerea dintre ani vă veți putea alătura sufletelor minunate ale copiilor voștri sau ale celor dragi și să le șoptiți iubirea ce le-o purtați dincolo de granița timpului. Din 2001, de când s-a născut Andruțu, primul lucru pe care îl fac în secunda întâi a Noului An este să-mi iau băiatul în brațe, să-i dau un pupic și să-i spun „Te iubește mami”.
Sfânta sărbătoare a Crăciunului este ocazia potrivită de a ieşi din egoismul care ne caracterizează în viaţa de zi cu zi şi să învăţăm să dăruim mai mult celui de lângă noi. Cred că putem intra cu adevărat în spiritul Naşterii Domnului, căutând să răspundem la iubirea lui Dumnezeu care îşi dăruieşte Unicul Fiu, prin iubirea faţă de cei din jur. Trebuie ca în anul care bate la uşă să ne străduim, cu toţii, să iubim mai mult România şi pe români, pentru a fi cu adevărat demni de Grădina Maicii Domnului în care poporul român a fost rânduit să trăiască.
La mulți ani și sărbători cu bine!
Frumoase cuvinte, dar realitatea este alta.Faceti parte din partidul care propune un musulman in fruntea guvernului intr-o tara majoritar ortododoxa.Este o mare greseala pentru care istoria o sa va judece!
Faptele arata cine sunteti si ce simtiti!