Duminica Ortodoxiei

Astăzi, de Duminica Ortodoxiei vă propun să reflectăm împreună la credința noastră strămoșească în acest pământ minunat al României. Una dintre expresiile cele mai dragi sufletului meu care exprimă gingășia, spiritualitatea, credința și frumusețea înterioară a sufletului neamului românesc este asemănarea dintre România și Grădina Maicii Domnlui. Această sintagmă plină de sfințenie pe care o folosesc deseori în intervențiile mele publice are o istorie aparte și o semnificație pe măsură. Publicul larg a fost sensibilizat de această expresie în mesajul rostit de Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia primei sale vizite într-o ţară majoritar ortodoxă (7-9 mai 1999), atunci când Papa a atribuit României numele de Grădina Maicii Domnului, apelativ considerat de mulţi drept o declaraţie de curtoazie.

Realitatea este că nu a fost vorba doar despre un gest de benevolență din partea Suveranului Pontif pentru că o istoria ne vorbește despre utilizarea expresiei pentru prima oară cu circa 500 de ani înainte, având la bază o minune care s-a petrecut în judeţul Neamţ, la mănăstirea Bisericani, situată la circa 12 kilometri de Piatra Neamţ. Am să împărtășesc această istorioară din patericul românesc cu voi pentru că o găsesc evocatoare pentru credința și spiritualitatea poporului român.

Prin anul 1498, Cuviosul Iosif şi călugării care îl însoţeau au început sa-şi ridice o biserică. Războaiele Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi faptul că nu aveau prea mult spor i-au determinat pe calugări să părăsească Bisericanii, pentru a se retrage la Sfântul Munte Athos. Se spune că în timp ce coborau pe Valea Rea, nu departe de peşteră, a izbucnit dintr-un stejar o vedenie de fulger, iar în faţa ochilor li s-a arătat Sfânta Fecioară Maria. „ – Unde plecaţi, părinţilor? – Ne ducem la Athos, la Sfântul Munte, în Grădina Maicii Domnului – Rămâneţi pe loc, nu plecaţi, căci şi aceasta este Grădina Mea”, ar fi fost dialogul purtat între Maica Domnului şi Cuviosul Iosif.

Iată că expresia aceasta atât de dragă sufletului meu are rădăcini adânci în frumoasa tradiție a creștinismului românesc. Cred că este o mărturisire de credință și de iubire autentică pentru această țară dacă toți ne-am considera copii în Grădina Maicii Domnului, adică în ROMÂNIA.