Pages Menu
Categories Menu

Posted on apr. 9, 2012 in Personal | 2 comments

Despre new-media, politicienii romani si increderea electoratului

Dincolo de clasamentele, pana la urma efemere, privind optiunile de vot ale alegatorilor intr-un moment sau altul, toate cercetarile sociologice ale ultimilor ani din Romania, dar si din intreaga Europa, evidentiaza un deficit tot mai accentuat de incredere a cetatenilor in clasa politica.  Fenomenul ingrijoreaza pe buna dreptate analistii, cercetatorii si politicienii, in conditiile in care el loveste in insasi fundamentul democratiei ca sistem de guvernare, delegitimandu-l  prin cresterea ingrijoratoare a absenteismului si a implicarii in viata politica.

Printre multiplele incercari de diagnoza si de evidentiere a unor posibile solutii, citeam acum aproape jumatate de an pe Policy Network, o foarte interesanta analiza semnata de Gerry Stoker, un reputat profesor de la Universitatea din Southampton, care conchide ca solutia pentru recastigarea increderii electoratului in clasa politica este comunicarea, cu deosebire prin utilizarea internetului si a retelelor sociale.

Nimic nou sub soare, veti spune. Pai toti politicienii nostrii au bloguri, conturi de Facebook si pagini personale pe internet. Si cu toate astea, increderea de care se bucura clasa politica romaneasca, in ansamblul sau, nu da semne de revigorare.

Numai ca Stoker porneste de la premisa ca are de-a face cu oameni politici care isi respecta electoratul. Ceea ce poate fi valabil in unele colturi din Europa politica civilizata – nu in toate, va asigur – dar nu insa si in Romania. La noi, actuala putere a facut din incalcarea promisiunilor insasi baza si fundamentul guvernarii, in toate aspectele ei. Diferenta uriasa dintre promisiunile cu care au venit in fata alegatorilor si ceea ce au realizat sau la minciunile grosolane cu care tot incearca sa-si acopere incompetenta si coruptia sunt elemente care indica in mod foarte clar o lipsa totala de respect a politiciunilor puterii fata de electorat.

De unde se vede treaba ca simpla copiere a solutiilor pe care altii au reusit sa le aplice cu succes (vezi  spre exemplu cazul lui Obama, a carui victorie in alegerile prezidentiale a venit si pe fondul unei campanii care a valorificat la maximum posibilitatile oferite de new media pentru a creste implicarea cetatenilor) nu este nici pe departe suficienta.

O raza de optimism vine insa de la generatia tanara care incepe sa invete, timid, ca utilizarea mijloacelor new-media, intr-o paradigma generala de respect fata de cetatean este solutia pe termen lung a unei cariere politice solide si, in ultima instanta, o metoda de recastigarea a legetimitatii intregului sistem politic democratic.

2 Comments

  1. In Germania, raspunsul societatii la acest Politikverdrossenheit
    il reprezinta Partidul Piratilor, care e pe cale sa ajunga a treia forta politica din tara. E de fapt singurul partid care nu incearca doar sa adapteze vechiul stil de politca la epoca Internetului, ci vine cu idei si solutii noi in spiritul acestei noi epoci.

    Un singur exemplu – in momentul in care o shefa a piratilor a devenit prea celebra, riscand ca imaginea ei sa fie confundata cu cea a partidului, ea a facut un pas inapoi pentru a nu prericlita ideea de „swarm intelligence” pe care acest partid doreste sa o promoveze in mod consecvent.

    Sunt multe aspecte interesante in ideologia si metoda acestui tip de partid, despre unele cum ar fi „democratia lichida”, ai scris si tu mai de mult Ana, daca tin eu bine minte.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.