Dar nici Martyn nu s-a lasat mai prejos!
si bineinteles ca si anul acesta a alergat la maratonul din Geneva desi eu m-am cam impotrivit pentru ca la inceputul anului a avut o problema la glezna si nu a avut atat de mult timp sa se pregateasca. Dar vazand cat de bucuros a fost trecand linia de sosire (intr-un timp foarte bun) am realizat ca de data aceasta Martyn a avut dreptate … nu eu!
Martyn apropiindu-se de finalul celor 22 km pe care i-a alergat la maratonul din Geneva, categoria semi-maraton!
Martyn obosit dar multumit de timpul scos, 2h si 11 min!
mandrii de medalia primita.....iar eu tare mandra de amandoi!
si ultima fotografie de la maratonul de anul acesta...inteleg ca la anul este randul meu sa alerg in cursa de 5 km!!! mai vedem, mai vedem!
Pai s-o luam de la inceputuri, nu? :)Cand eram mic nu mi-a placut sa alerg, probabil din cauza unui profesor de sport cam „terorist”. Oricum, la scurt timp dupa inceperea scolii am fost diagnosticat cu suflu extrasistolic si nu am mai avut voie sa fac efort, cam pana la inceperea liceului. In timpul liceului am inceput sa fac sport, in principal mers la sala, jucat baschet aproape zilnic si iesiri pe munte ocazionale. Tot in liceu m-am apucat de fumat la care am renuntat in anul 2 de facultate. Din momentul acela pot spune ca am inceput sa fac sport regulat, ceea ce m-a ajutat enorm pentru a iesi din capcana fumatului. Am mai avut doua recidive scurte, dar faptul ca faceam sport si nu imi permiteam sa-mi poluez plamanii m-a motivat sa le depasesc repede.Initial mi-a placut mult sa „trag de fiare” si alergam de 3 ori pe saptamana cate 5 ture de Parcul Circului (5km). Alergarea o faceam pentru a evita sa ma ingras datorita alimentatiei pe care o aveam pentru sala (pe scurt, mancam mult). Nu depaseam niciodata jumatate de ora de alergare, pentru ca citisem pe internet ca „pierzi muschi” :))M-am inscris si la un club de judo de care m-am tinut vreo 2 ani.O persoana apropiata care alerga cu pasiune a reusit sa ma inspire si pe mine, asa ca de la un moment dat am inceput sa cresc distanta pe care alergam. Cand am vazut prima oara un concurs, este vorba de maratonul DHL editia 2008, mi-am promis ca anul urmator voi participa si eu. De atunci am inceput sa ma antrenez sistematic si intr-un interval de 6 luni am alergat doua semimaratoane si primul meu maraton.Desi maratonul DHL 2009 a fost anulat nu mi-a parut rau, drumul meu catre alergarea de lunga distanta a fost deschis.In viata „reala” sunt programator la Ixia. De prea multe alte pasiuni nu mai e loc, dar imi place sa citesc, sa merg cu bicicleta si sa ies pe munte.