Activitati de duminica
Andrutu vrea neaparat sa mergem sa vedem Tron: Mostenirea 3D. Asa ca in dupa amiaza aceasta o sa fiu captiva lumii IT. Adevarul este ca la cat ma pricep eu la IT o sa fie tare fun …..dar inteleg ca este un film interesant despre aceasta lume fascinanta cel putin pentru fiul meu!!!
Update:
Desi are un sfarsit destul de trist filmul chiar merita vazut…..si in ciuda scepticismului meu initial chiar este un film care poate fi inteles si de persoane (asa ca mine) mai putin initiate in lumea IT, o lume cu totul si cu totul aparte!
Poate vom ajunge si noi niste programele pe discul unui supercomputer auto-programabil si auto-upgradabil.
Amin! 🙂
Atunci ar tb sa gandim arhitecturi software speciale pt a suporta organizarea democratica a programelelor… Cu sigurantza mi-ar placea sa traiesc vesnic daca as impartzi acelasi spatziu de memorie cu tine
…ps: pt cei mai putzini initziati asta nu inseamna egoism. Toti cei 6-7 mld am impartzi acelasi spatiu de memorie cu tine 🙂 Adica am folosi acelasi creier(supercalculatorul).
Am avea acces la aceiasi baza de date comuna, dar fiecare aplicatie(individ) ar avea propriile date private la care poate da acces controlat altor aplicatii (familie/prietni). In asta ar consta relatiile sociale si viatza privata.
Provocarea pt viitor exista dar pb pe care am sesizat-o eu in rezumatu filmului si pe care o simt ca profesionist IT e ca tot CEO-ul/actionarii mari vor putea profita cel mai mult din aceste cuceriri tehnologice.
Ovidiu
nu neaparat. Eu am inteles ca de fapt poti folosi tehnologia sa schimbi lumea in bine!
Depinde de intentziile celor ce detzin patentele…
Tehnologia in sine e neutra. E de fapt un amplificator al puterilor omenesti. Oamenii sunt cei care folosesc tehnologia in scopuri bune sau rele.
Ce se intampla cand un om incult si fara moralitate ajunge sa aiba prea multa putere, cred ca noi, in Romania, stim foarte bine.
In ziua de astazi exista multe tipuri de memorie, Ovidiu. Volatila, persistenta, virtuala, read-only, etc. 😆 Tu la care te gandeai?
In primul rand ma refer la cea volatila…. Pt ca ma gandesc la procesele concurente ale aplicatiilor(indivizilor).
Stim ca exista procese care folosesc memoria virtuala, deci aici putem discuta de hard-diskul pe care e instalat sistemul de operare(foloseste memoria permanenta) si de memoria volatila.
Nu vad motive pt care ar tb sa „existam” neaparat pe acelasi dispozitiv de memorie permanenta ca fisiere. Insa ca procese e nevoie sa existam in aceiasi memorie volatila si virtuala pt a interactiona.
F interesant ar fi aplicarea managementului memoriei protejate ca sa evitam citirea gandurilor sau a „conversatiilor” private.
Da, orice design robust are nevoie de o separare a spatiilor de memorie. Altfel, orice „aplicatie-individ” (imi suna mai bine decat proces 😉 ) cu defecte va afecta negativ celelalte aplicatii-individ. In final tot acolo se va ajunge ca toate tipurile de comunicare intre aplicatii-individ se vor face pe cai standardizate, care sa nu violeze „intimitatea” altor aplicatii-individ.
Nu intamplator am folosit termenul de „proces”(pe scurt, program in executzie). Am intalnit in arhitectura unor aplicatzii f robuste(bancare) utilizarea shared memory ca metoda de inter-process communication – evident, atunci cand se doreste ca procese diferite sa interschimbe date din memoria volatila.
Apoi, filozofand un pic asupra vietzii, individul este informatzie sau un ansamblu de procese(adica atat informatzie, cat si energie si materie totodata). Putem sa reproducem fisierele unei aplicatii la infinit. Practic o clonam, dar procesul e unic. Oprirea tuturor proceselor unei aplicatii inseamna sa uciderea unei instantze a acelei aplicatii. Viatza unui om inseamna ca procesele cerebrale nu inceteaza niciodata pe parcursul vietii.
Ma gandeam sa existam ca aplicatii care niciodata sa nu fim inchise altfel, la redeschidere am avea alte instante, niste clone deci….
Ma intreb cum putem transfera procesele cerebrale intr-un supercalculator fara a le opri, deci fara a ucide individul