14 martie este pentru literatura română, în special pentru dimensiunea ei lirică, o bornă de referință, pentru că, în 1854, la început de primăvară, la București se năștea unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai simbolismului românesc, Alexandru Macedonski. Poetul rondelurilor, admirator declarat al liricii franceze, Macedonski optează în opera sa pentru crearea unei limbi specifice poeziei şi artei, deşteptarea de imagini, senzaţii şi cugetări cu ajutorul formei, crearea de ritmuri noi, pentru a obține prin lirică “muzică, imagine şi culoare, singura poezie adevărată”.

Vă invit să vă începeți săptămâna gustând din lirica muzicală a marelui poet român:

“Rondelul meu

Când am fost ură am fost mare,
Dar astăzi, cu desăvârşire
Sunt mare, că mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Eşti mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ţi-este inima iubire,
Când ţi-este sufletul iertare.

Ştiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viaţă trecem în neştire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriştea cât de mare,
Şi înălţarea e-n iertare.”

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/190642/RONDELUL_MEU