Un sat romanesc in Atlanta – un proiect ambitios pentru care ma voi lupta
Sambata si duminica (15-16 noiembrie) am avut intalniri cu romanii din Atlanta. Am avut ocazia sa cunosc oameni extraordinari, oameni care mi-au demonstrat inca o data ca dragostea fata de tara ta, fata de traditiile si obiceiurile pe care le stii de mic copil nu poate sa se stinga niciodata. Dimpotriva, departarea de locul in care te-ai nascut, de cei dragi nasc in tine acel frumos si profund sentiment romanesc pe care il numim dor.
Am admirat solidaritatea romanilor din Atlanta, puterea Bisericilor de a pastra unitatea comunitatii romanesti. Imi reafirm sprijinul fata de Bisericile romanesti nu numai din SUA, ci si din Canada, Australia si celelalte tari din Colegiu. Voi face toate eforturile necesare pentru a ajuta atat Bisericile, pentru a sprijini munca admirabila a preotilor si a pastorilor si de asemenea pentru a sustine financiar, moral, logistic, juridic asociatiile culturale, scolile romanesti, asezamintele sociale.
Imi doresc sa infiintam in Atlanta un sat romanesc, in care toti romanii sa regaseasca parfumul amintirilor care ii leaga pe vecie de Romania. O oaza de bucurie pentru comunitatea romaneasca, care sa aline dorul de casa. Voi face demersurile necesare pe langa autoritatile romane, americane si in mijlocul comunitatii romanesti pentru ca acest proiect, ambitios dar de suflet, sa devina realitate. Ma voi lupta pentru ca traditiile, obiceiurile si cultura romaneasca sa fie cunoscute si admirate peste tot!
Bravo dna Birchall!! Vreti sa faceti un lucru extraordinar, sunteti demna de admiratia tuturor. Mai mult decat oricand trebuie sa contribuim la schimbarea sistemului. Multa bafta
Am urmarit constant postarile de pe blogul dumnevoastra si ma bucur nespuns ca romanii din diaspora sunt primitori si raspund bine la proiectele dumneavoastra. Va urez mult succes in continuare si speram sa va intoarceti triumfatoare
Ce coment ? Despre motivele emigrarii milionelor de romani peste hotare vad nu vorbeste nimeni, despre drama familiilor destramate, a tinerilor plecati peste hotare deoarce in Romania au sanse foarte mici si chiar zero de a isi crea un viitor, o familie, un trai decent fara sa se umileasca la usa domnilor din anumite functii deoarce s-au saturat sa deschida usa cu plocoane si sa fie picati la examene pentru ca un anumit x-ulesc a platit mai mult si il cunoaste pe in domn sus pus,vorbiti mai bine despre motivele emigrantilor romani de asi parasii tara natala, nu despre cum sa-i ajutati acolo unde au plecat ca sa uite de drama lor din Romania, suntem Romani in defavoarea Romanilor, avem cursuri peste cursuri, facultati peste facultari, care nu ne ajuta cu nimic, cu studentii nostrii face fiecare ce vrea, dar ne-a ramas speranta, ea moare ultima, nu ? Si cand moare.. suntem uitati si noi si suferinta noastra