Pages Menu
Categories Menu

Posted on nov. 14, 2008 in Jurnal de campanie | 1 comment

Intalnirea de la Chicago- traditiile romanesti

Multumim Doamnei Lia Lungu pentru sprijin si fotografii.

Cu Gheorghe Turda…

1 Comment

  1. Ma numesc Mitut Claudiu Adrian.Sunt student la Geografia Mediului la Universitatea Bucuresti.Am 20 de ani,iar de loc sunt din jud. Valcea,din Tara Lovistei,cu meleaguri mirifice.

    Vreau in primul rand sa va multumesc pentru ca va implicati in comunitate.E important si util pentru fiecare sa aiba astfel de actiuni.Dvs. aveţi un rol major în formarea mentalitatilor populatiei si in educatie,in civilizarea Romaniei.Va rog sa aveti rabdare sa cititi ceea ce v-am scris.Va scriu pentru a va incuraja,dar si pentru a va face cunoscut ca exista oameni,romani adevarati,care ar merita sa fie recompensati cu demnitate si respect,dar deocamdata e greu.Cu ambitie am reusit multe in viata.Si mai am multe lucruri de realizat.Ambitia are in spate o poveste,exemplara.Ambitia este o stare,o traire,completata de dorinta personala de a te realiza.Cu atitudine perseverenta vei ajunge sa iti implinesti visul oricat de indraznet ar fii el.Va propun sa cititi cu atentie urm. randuri(sa dati va rog si colegilor si sefilor dvs. sa citeasca-nu vor pierde timpul)-e mai mult un mesaj pentru media:

    As putea scrie romane intregi despre viata mea pana acum.Dumneavoastra va scriu pentru a vedea ca daca ai ambitie,vointa si perseverenta ajungi departe,ajungi sa iti implinesti visul,oricat de indraznet ar fii el.Pe mine ma deranjeaza profund lipsa de bun simt de la noi.Si faptul ca vedem deseuri aruncate peste tot denota din lipsa de responsabilitate si de respect pt. ceea ce ne inconjoara.Sigur ca ma deranjeaza si toate “exemplarele” cu bani de varsta mea,care nu stiu ce e banul muncit.Nu e lucru usor sa treci peste multe greutati si incercari ale vietii.Un om de succes a spus ca asteapta sa urle presa despre mine.Eu nu vreau sa apar peste tot,dar poate ar fii bine daca s-ar scrie despre povestea mea.

    Dar asa e lumea-exista multe nedreptati !Povestea mea e mai deosebita.Astazi,rar mai gasim povesti exemplare.

    M-am nascut la Targu Jiu.Apoi ne-am mutat in jud.Valcea.Am invatat mereu bine la scoala.Am fost premiant in clasele 1-8(si seful clasei).Toate acestea in pofida lipsurilor financiare si materiale.Tatal meu era somer iar mama casnica.Mai am 2 surori mai mici.Ne-a fost tare greu.Erau perioade pe clasele a 6-a,a 7-a cand nu aveam bani nici de paine,dupa ce tata terminase somajul.La tara nu sunt locuri de munca.Va spun cu lacrimi in ochi ca a fost o vara in care mancam ciorba goala.Nu aveam nici mamaliga.Sau mancam doar cartofi copti.Si eram si eu in crestere,aveam nevoie de hrana,plus ca si invatam foarte bine la scoala.Tatal meu era bolnav si nu putea munci mult,iar mama nu avea unde.Au fost perioade dramatice.Multumesc lui D-zeu ca le-am depasit.Parintii mei sunt oameni simpli,care m-au sprijinit cat au putut sa ajung mai departe la scoala.Am crescut in mijlocul naturii.De mic,mama mea a avut grija sa iubesc invatatura.Mai tarziu,am realizat singur ca doar invatand pot ajunge cineva,am o sansa,pt. ca intr-o zi,cand voi avea ce-mi trebuie si voi fii realizat,sa ma uit cu satisfactie in urma.Viata de succes e o conjugare neintrerupta a verbului a face.Dobandim,consumam,risipim,dar ce lasam in urma?Cei pt. care imbogatirea e scopul suprem trebuie sa se uite in jur si sa reflecte.Cand am fost mic am invatat o perioada la lumina lumanarii,dar am trait intr-un mediu simplu,plin de farmec,de legenda,de har.Multi oameni mi-au zis ca sunt un exemplu de daruire personala.Un om de succes a spus ca abia asteapta sa urle presa despre mine.Prefer sa stau in umbra presei,dar as fii multumit daca s-ar scrie despre povestea mea.

    Eu nu am avut pe nimeni care sa intervina pt. mine sau sa ma impinga de la spate.Dar lipsa banilor nu m-a descurajat !Dimpotriva,am avut o motivatie.Aceea sa demonstrez ca de fapt banii nu valoreaza aproape nimic(noi le dam valoare).

    Credeti ca nu ma durea sufletul cand vedeam alti copii ca au bani de dulciuri sau alte lucruri,la care eu nici nu visam,iar eu nu aveam bani nici de o napolitana ?!Ma durea,dar ma ambitionam mai tare !M-am si maturizat mai repede.Dar cu toate grijile,am avut o copilarie frumoasa.Cand nu vezi totul prin prisma banilor,lucrurile sunt mai frumoase,mai adevarate.Te bucuri altfel de viata,vezi persoanele din jur cu sufletul.

    Dar am crescut.Am avut note f. bune si am plecat la liceu la Sibiu,la matematica-informatica.Normal ca am avut cea mai mare medie din comuna mea.Dar era greu!Tatal meu iesise la pensie pe caz de boala,insa cheltuielile erau mari.Exista si o diferenta de pregatire intre mine si colegii mei de la oras.Eu nu stiam nici limbi straine.Dar am invatat,iar pe parcurs ajunsesem sa imi intrec colegii la multe materii.M-am gandit ca daca tot am ajuns pana acolo,de ce sa nu invat,de ce sa nu arat ca se poate,si mai ales ma gandeam ça parintii mei se chinuie sa imi plateasca taxele.Vedeti,in ziua de azi,foarte putini mai sunt tinerii care fac asa.Cei de la tara prefera sa plece in alte tari si isi neglijeaza studiile,altii care se duc pe la profesionale intra in cercuri vicioase,adica « se prostesc ».Sa nu mai zic de cei cu bani,a caror ultima grija e educatia.Auzeam un domn…odata,ca avea in plus 150.000 euro si i-a luat la baiat un Lamborghini.Tinerii cu multi bani nu pun pret nici pe munca.Nu stiu sa aprecieze munca platita.Nu au valori morale dupa care se ghideaza.Dar banii nu acopera lipsa de caracter si demnitatea.Banii facuti usor incurajeaza nesimtirea si decaderea umana.Lipsa de bun-simt si coruptia sunt cele mai josnice insusiri umane.Poti sa fii urat sau prost,dar sa nu fii corupt sau fara bun-simt.Oricat de bune intentii ar avea Guvernul,e greu sa faci treaba cand toti iti baga bete in roate.Iar autoritatile locale sunt dezinteresate si iresponsabile.Nu am vazut atata iresponsabilitate nici in filme.

    Eu nu am avut bani multi,si nici nu am deocamdata,dar am invatat sa apreciez cu alti ochi bani.Si acesta e cel mai mare castig !

    Sa revenim la povestea mea…Costurile erau prea mari pt. parintii mei.Eram pe clasa a 10-a.Mama mea a scris atunci la Guvern si Presedintie.De acolo au trimis la DPC Valcea scrisoarea mamei.Ne-au chemat,au facut o comisie si ne-au ajutat.De atunci DGASPC Valcea mi-a platit caminul si cantina.A fost un sprijin fantastic.Altfel eu nu mai puteam continua liceul la Sibiu.Apoi,a venit si sora mijlocie la Sibiu.Tot DPC Valcea ii platea.Deci,sunt recunoscator statului roman ca ne-a ajutat si ne ajuta in continuare.La ora actuala,eu Am caminul in Bucuresti platit de DPC Valcea.Si mai primesc 3 mil. « bani de mancare ».De pe clasa a 10-a ma sprijina dumnealor.De atunci am putut privi altfel spre viitor.Situatia financiara a familiei mele nu s-a schimbat nici in prezent.Dar eu si sora mea suntem sprijiniti de DPC Valcea.Si nu ma sprijina degeaba !Incepand din clasa a 10-a am participat la olimpiade si concursuri judetene si nationale,dar cu succes.Am luat zeci de premii la geografie,psihologie,biologie,istorie,domeniu european,cultura generala,economie,fizica,etc.

    Pe clasele a 11-a si a 12-a am fost la cate 2 olimpiade nationale,cu rezultate bune.In a 12-a am luat mentiune pe tara la geografie la Baia Mare,iar la Suceava am luat locul 1 pe tara,la un concurs mai complex.Am multe premii 1 judetene la psihologie,Stiintele Pamantului,istorie,geografie si multe altele.M-am straduit si am invatat cat de cat engleza si franceza,de am reusit sa imi intrec colegii.Am crescut frumos,constant,de la an la an.Am vazut jumatate din tara cu ajutorul olimpiadelor.Mi-am creat o imagine buna in liceu,in comunitate si in randul multor altor oameni.Am fost seful clasei pe parcursul liceului si m-am descurcat bine.In a 12-a am fost si voluntar la Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007 ;am fost la multe concursuri.Am castigat un concurs al Pro Democratia si am fost la Bruxelles,unde m-am intalnit cu europarlamentarii romani.Am pregatit si bacalaureatul,pe care l-am luat cu 9,50 si astfel am reusit sa intru in Bucuresti,la Universitate,la buget.Si nu am luat nicio meditatie.A fost doar dorinta mea de a reusi si o modalitate de a le multumi celor de la DPC Valcea ca ma ajuta.Cu 7 ani de acasa si cu bun simt am aratat ca in ciuda lipsurilor financiare poti ajunge realizat si fericit.

    Nu va spun aceste lucruri pt. a ma lauda,ci pt. a va arata ca speranta exista,ca daca te lupti cinstit reusesti.Eu am stiut intotdeuna care imi este locul ;m-am intins atat cat mi-a tinut plapuma.Aceste lucruri se realizeaza cu bun-simt.Sunt convins ca,probabil,mai sunt exemple ca mine.Au scris si ziare despre succesele mele.Unii oameni mi-au spus :Viitorul e reflexia prezentului asa ca succesul e inevitabil pt. mine.Sa speram.Dar eu sunt si voi fii,oricat de multi bani voi avea,un om simplu de la tara,care va incerca mereu sa se autodepaseasca,sa fie optimist si sa fie mai bun.Pe langa toate realizarile mele,muncite,ramane insa situatia materiala a familiei mele,care si in prezent e una grea.

    Cum poti sa traiesti in prezent cu 7 milioane/luna o familie de 5 persoane cu 3 copii in scoala,liceu si facultate ?

    E imposibil.Eu la Bucuresti ma descurc cu sprijinul DPC si cu bursa sociala.Acum incep anul 2 de facultate.Abia ma descurc la limita.Dar nu ma plang.Voi lupta si mai mult si sper sa reusesc.E greu insa.Macar un sprijin minimal daca as avea !Dar aceasta e viata !Parintii mei nu au.Sora mea cea mica e pe clasa a 8-a,iar cea mare da bacul la anul.Invata si ele bine,si au o educatie buna,data de parintii mei.E foarte greu cand iti iei viata in propriile maini si nu ai aceleasi sanse ca toti ceilalti.Cei cu bani multi nu pun valoare pe realizare prin munca si educatie.Eu sunt sarac material,dar bogat cu sufletul si mintea.Avem nevoie urgenta de valori(e o criza de talente).Eu am o Romanie a mea,personala,pe care o doresc tuturor ;si nu e o Romanie a bascaliei si iresponsabilitatii.Mare pacat…pt. ca se pierde timpul iar poporul roman tinde sa dispara,ca moralitate.Nu stiu de ce avem impresia ca suntem importanti,cand de fapt tocmai « fumurile » de oameni « speciali » vor duce la decaderea conditiei umane si a societatii romanesti.As putea tine prelegeri despre analize si solutii.Dar daca am fii corecti am face ce spune si am spune ce face.Nu va puneti mari sperante in « asa-zisii » noi candidati care vor in Parlament.Va vor dezamagi.Sunt profund ingrijorat de lipsa de corectitudine de la noi.O spune un tanar de 20 de ani,ca mine,care a ales o cale dreapta si a avut educatie,dar caruia ii e greu sa traiasca printre multi oameni neseriosi si iresponsabili.Nu e toata societatea asa,dar situatia e alarmanta !E multa mocirla si nesimtire prin jur !Am crescut greu,fara bunici,dar rigorile vietii m-au invatat ce e bine si ce nu !

    Eu va scriu aceste randuri nu pt. a va cere ajutorul,desi as avea nevoie(dar cum ne-am descurcat pana acum,si zic eu onorabil,sper ca ne vom descurca si de-acum inainte).

    Ci v-am scris pt. a va arata ce povesti de viata exista in jurul oamenilor de rand,simpli,ca mine.Televiziunile promoveaza tocmai opusul…si e mare pacat.Chiar de ar face audienta o stire cum ca un golan bogat nu stiu ce a mai facut sau cumparat,nu merita(va spun din suflet)sa fie bagat in seama.Nu trebuie sa optam pt. a prezenta ceva facil,in loc sa aratam oameni adevarati,profunzi si informatii utile.

    Eu sunt dezamagit si ma descurajez cateodata,cand vad stiri si emisiuni cu si despre oameni de moravuri usoare,de la care nu avem absolut nimic ce invata.Doar ei vor mai ramane in tara !Audienta nu e totul !Bunul simt conteaza cel mai mult !Si in justitie si politie am incredere mica(am motive intemeiate,cu o poveste incredibila) !Ma deranjeaza…nu ca sunt oameni imbogatiti usor,fara educatie,care nu stiu practic pe ce lume traiesc,ci ma deranjeaza ca sunt bagati in seama,ca li se da atentie.Eu si familia mea ne zbatem sa reusim,iar altii arunca cu sute de mii de euro-cel putin sa nu-i mai vad la televizor !Eu sunt in anul 2 de facultate.Am situatiii cand nu imi permit nici strictul necesar,dar merg totusi mai departe.Experimentam si acum limita saraciei,pt.ca avem cheltuieli mari cu scolile noastre.Cred ca majoritatea tinerilor care au macar trai decent nu s-ar descurca in situatia mea.Parintii mei nu au frati,surori sau alt sprijin.E dureros de greu!Sa dea D-zeu sa termin cu bine,iar apoi doar prin perseverenta si lupta fantastica sper sa ajung bine,sa ajung cineva.

    Dar e greu,oricat de mult muncesti sau iti doresti !In vacantele de vara lucram la padure,iar iernile mergeam dupa lemne,pe care le caram cu spinarea,prin zapada pana la genunchi.

    Ma gandesc,rar,sa plec in strainatate peste cativa ani.Cu modestie va spun:imi spunea cineva ca in Occident as cunoaste un succes fulminant,pt. ca acolo oamenii competenti si cinstiti sunt apreciati.Sunt sigur ca acolo voi avea mai multe sanse !Dar nu stiu daca voi pleca,pentru ca iubesc prea mult Romania !Insa…sa ne gandim,ca dincolo de patriotism,ar pleca toti romanii muncitori,cu bun-simt,cinstiti,seriosi !Ce s-ar intampla ?

    Oamenii nu vor neaparat bani mai multi,ci vor respect,egalitate,dreptate,competenta,vor adevar,vor normalitate,responsabilitate.Aceste lucruri le vreau si eu !

    Sunt optimist,dar situatia e ingrijoratoare.Va propun sa va ganditi la aceste lucruri.Daca as pleca eu din tara,nu cred ca va fii o tragedie.Nu ca as fii eu cu moţ,dar daca Covei,Prigoana sau Casuneanu,sau un manelist,nu ar mai avea voie sa faca nu stiu ce,atunci ziarele vor scrie 3 zile.Aceasta mentalitate duce la pieire,duce la autodistrugere,incurajeaza nesimtirea.Sunt multi alti oameni care merita aprecierea noastra,care nu fac umbra pamantului degeaba.Se intampla si lucruri bune in Romania.Eu stiu cateva.Pentru ca raul sa invinga pe pamant e deajuns ca oamenii buni sa nu faca nimic !As vrea sa pot fii un exemplu pt. tinerii din Romania,in sensul de putere a exemplului personal.As dori sa mi se cunoasca povestea.Vorbim de oameni mari cand mor.Ce rost are?Cat sunt in viata merita apreciere.Televiziunile arata multe lucruri negative dar se intampla si multe lucruri bune.Si nici nu se obosesc sa schimbe ceva in bine.Nu trebuie sa facem o moda din a darama.Suferim de autosuficienta.

    Eu am crescut greu,viata m-a invatat multe lucruri.Am crescut frumos,si nu am crescut in Germania,deci se poate si la noi !Viata mea e mult mai complexa,v-am spus doar o parte,dar sper ca v-am aratat si o alta fata a romanilor si ca v-am demonstrat ca exista speranta si lucruri mult mai importante decat banii.Doar daca le vom da mai multa atentie si vom face apel la bun simt si educatie !

    Va multumesc si va doresc mult succes !

    Cu respect,

    Mitut Claudiu

    Adrian

    P.S. :Decaderea morala a societatii noastre se datoreaza si unor personaje ca “domnul din Pipera” si celor de teapa sa,care calca legile in picioare,demonstrand ca asa poti deveni om de succes in Romania amaraciunii noastre !

    De ce suntem frustrati ?Pt. ca traim intr-o societate in care nu ne regasim,in care valoarea nu e recunoscuta,in care sansele nu sunt aceleasi pt. toti.O tara in care exista mult « gri »,o tara in care hotul e la el acasa,in care coruptul se cheama descurcaret,si in care oamenii cinstiti sunt cu totii « niste fraieri ».Natiunea romana devine grav bolnava si pe plan moral si spiritual !Ar zice pesimistii.Nu e chiar asa !Si solutii exista !Eu sunt optimist !Insa oricat de optimist as fii,ma gandesc totusi ca nu stiu cum voi avea o locuinta sau o viata decenta pe viitor.Plus ca va trebui sa imi sprijin surorile si sa ma ocup si de educatia mea.La noi se promoveaza foarte putin valoarea.Nu imi doresc sa fac o revolutie,dar doresc ca prin povestea mea sa arat romanilor ca bunul-simt,respectul si admiratia pt. ce e valoros nu sunt vorbe goale.Eu am crescut greu si am invatat ca nu totul mi se cuvine.Nu am avut parte niciodata de un Craciun adevarat.Dar asta e!Din pacate,multi romani au ajuns sa se inchine la bani,dar banii nu pot substitui multe lucruri.

    Dar sa fim pragmatici,si sa nu uitati va rog de mesajul meu !Respectul pentru om este totul,iar respectul vine din bun-simt !Cand veti face lucruri marete sa va ganditi si la povestea mea!

    Cu admiratie,
    Mitut Claudiu
    Adrian

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.