Pe 27 noiembrie 1885 se năştea marele prozator interbelic Liviu Rebreanu. 

Romantic incurabil, Liviu Rebreanu a fost ctitorul romanului românesc modern, prozator, dramaturg  și membru al Academiei Române. Înainte de a-și publica romanele și-a desăvârșit talentul de prozator scriind numeroase povestiri și nuvele, deopotrivă umoristice, istorice sau psihologice, cele mai cunoscute fiind, cu siguranţă, ,,Ițic Ștrul Dezertor” şi ,,Ciuleandra”.

Puternic impresionat de casa natală, Liviu Rebreanu a fost inspirat de tradițiile și personalitățile complexe ale locuitorilor din zona în care și-a trăit prima parte a vieții, astfel creând una dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice care aduce în centrul atenției problematica țăranului român – romanul “Ion”. Ulterior, experienţa războiului şi istoria românilor l-au motivat pe Rebreanu să creeze o altă capodoperă a romanului românesc modern, „Pădurea Spânzuraţilor”, în care autorul gravează desfăşurarea Primul Război Mondial şi drama soldatului român din Transilvania înainte de Marea Unire din 1918.

Pasiunea cu care ne sunt relatate întâmplările în aceste două mari opere ale literaturii române ne înfăţişează un Liviu Rebreanu îndrăgostit iremediabil de istoria românilor şi de valorile pentru care aceştia au luptat şi care îi reprezintă, sentimente pe care le transmit cu aceeaşi tărie romanele sale şi la aproape un secol de prima lor publicare.