85 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu

Pe 31 martie în urmă cu 85 de ani se năștea, la Ploiești, Nichita Stănescu. Poet inovator, cu un stil inconfundabil și o sensibilitate cuceritoare, Nichita a lăsat moștenire o operă lirică prețioasă. Poeziile sale sunt o îmbinare de poveste între vrajă și emoție, adevărate pansamente pentru suflet.

Am citit majoritatea poeziilor lui Nichita Stănescu în perioada adolescenței și mă întorc cu aceeași fascinație și astăzi la operele semnate de marele nostru poet.

Mai jos, una dintre poeziile mele preferate scrise de Nichita Stănescu, ”Lună în câmp”.

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
O, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
… şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.