Faliment – lichidare cu cartile pe masa
In ultimile articole vorbesc despre elementele de noutate introduse de noua lege privind procedura insolventei.
Citeste aici si aici
1 Comment
Comentează
Despre Ana Birchall
Deputat independent, avocat, doctor în drept, specialist în reorganizări, restructurări financiare și insolvență. Cu educație și experiență de muncă în țara și în străinătate. Căsătorita cu Martyn din noiembrie 1998. Mama lui Andrutu. Loc de suflet Grădină Botanică. Cred în fapte, nu vorbe.
Trafic
Buna ziua, doamna!
De cateva zile, anume dupa aparitia dumneavoastra la emisiunea ”Nasul”, am descoperit blogul semnat de Ana Birchal, si l-am pus pe lista de lecturi zilnice.
Azi am citit aceasta postare, despre sistemul de invatamant, si, daca in mare masura sunt de acord cu dumneavostra, am cateva observatii pe care le voi enunta ”scurt”.
Observ ca, de cele mai multe ori, cei ce abordeaza acest subiect nu pun elevul sau motivatiile acestuia pe primul plan. Sa fiu si mai concis. Elevul cu performante nu judeca cu masura diplomei obtinute in urma studiilor, sau, dupa cum scriati dumneavoastra, ”pai de ce sa inveti bine, sa ai o diploma daca in viata se poate reusi si “altfel””. Elevii cu performante isi doresc, odata cu terminarea studiilor, sa isi exercite abilitatile in domeniul in care au obtinut performante si sa fie platiti pe masura acestor abilitati. Fiecare dintre ei isi doreste sa isi atinga limitele si o continuitate a performantelor in plan profesional. Niciunul dintre ei nu isi pierde orizontul de asteptare din cauza inflatiei de diplome ci din faptul ca, odata cu terminarea studiilor, societatea romaneasca nu detine un mediu performant si concurential in care sa isi aplice cunostintele. Aici apare ruptura, iar multi dintre ei isi gasesc acest mediu concurential al performantei in afara graniteleor. In acest fel, din punctul de vedere al eficientei, sistemul romanesc de invatamant este falimentar,din moment ce produsul lor ia drumul occidentului. Statul, adica noi contribuabilii, platim sa instruim medici, economisti, ingineri, etc, pentru ca apoi, cei mai buni dintre ei, sa ia drumul pribegiei, iar de fructul investitiei noastre se bucura doar cei ce le ofera un cadru civilizat si real concurential de dezvoltare si implinire profesionala.
Cand vorbim despre invatamant nu putem rupe acest domeniu din ansamblu si sa il tratam ca pe un sistem de sine statator care incepe cu scoala primara si se termina cu DIPLOMA. Sunt mai multe de spus, dar ma opresc aici cu acest aspect.
Un alt aspect mai este si lipsa unui raport corect intre performanta profesorului si plata acestuia. Se discuta in ultimile zile despre tot felul de sporuri ale profesorilor. De ce nu sunt legate aceste sporuri de performanta acestuia masurata in numar de elevi olimpici? Atat timp cat ne incapatanam sa ne platim profesorii dupa criterii social democrate prost intelese, si aplicate in mod balcanic, nu putem ridica pretentii de performanta din partea acestora. Daca doriti, putem aplica acelasi principiu ca pentru elevi. Niciun profesor nu isi va mai gasi motivatia sa pregateasca olimpici, atat timp cat este platit pentru cantitate si nu pentru calitate. Am un mare respect pentru profesori, si, de-a lungul vietii, i-am iubit ca pe niste parinti adoptivi pentru ca m-au tratat cu acelasi respect si dragoste. Nu ii putem trata altfel, dar nici nu le putem cere sa faca performanta din moment ce ii platim pentru numarul de diplome acordate.
Reforma invatamantului despre se vorbeste atat de mult nu trebuie rupta de contextul social din care face parte, iar aici sunt de acord cu dumneavoastra cand vorbiti de dictatura nonvalorii si a imposturii.
O REFORMA REALA TREBUIE SA FIE UNITARA SI IN ACORD CU TOT SISTEMUL.
Va apreciez dorinta de reforma, si o consider demna de orice efort.
Cu respect, Zexe.